115 matches
-
bază psihologică, analizând insistent impresiile produse de lectură asupra conștiinței cititorului și definind valoarea estetică prin "echilibrarea impulsurilor contrarii" ale firii umane. Al doilea "moment" deschide însă drumul unei analize la obiect, care vede în operă o unitate în sine, cognoscibilă tehnic ; tocmai pentru această latură Richards poate fi integrat, parțial, în procesul treptat de organizare al criticii structurale. Orice termen (cuvânt) al operei, spune el, "este un semn care a făcut parte mai înainte dintr-un context, dintr-o configurație
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
de la început. Concluzia sa este că, în fața inevitabilului contradicției, noi nu trebuie decât să recunoaștem acest lucru: Noi nu trebuie, n-avem voie să mânjim contradicția cu aluatul "filozofemelor" noastre! Să lăsăm contradicția să rămână profundă, precum este. Dacă lumea cognoscibilă prezintă fisuri și noi nu putem să înlăturăm efectiv aceste fisuri, nici nu trebuie să le camuflăm, Dacă rațiunea cunoscătoare este fragmentată, dacă nu este monolitică, dacă se contrazice, noi iarăși nu trebuie să ne prefacem că așa ceva nu există
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de limitele lucrului în sine. Mihai Drăgănescu respinge această severitate kantiană: "Știința modernă, contrar poziției adoptate de Kant, alungă și îndepărtează lucrul în sine, rămânând încă posibilă, la noi adâncimi, interpretarea kantiană, dacă nu am avea o viziune filozofică concepând cognoscibil "ultimul lucru în sine". Ceea ce nu putem ști astăzi, putem totuși ști mai în profunzime mâine. Fenomenul presupunea pe vremea lui Kant o captare de suprafață de către simțurile omului; astăzi, cu ajutorul minții ca ghid al experimentului, putem pătrunde dincolo de ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt simbolizați prin cele două mâini ale lui Dumnezeu, Și cu învățătura capadociană asupra Sfintei Treimi. footnote>. Această concluzie deschide ușa teologiei trinitariene mai explicite a Capadocienilor, în cadrul căreia relațiile dintre natura transcendentă necunoscută a lui Dumnezeu Și prezența imanentă cognoscibilă a lui Dumnezeu sunt revizuite. Sfântul Grigorie a rezumat apofatismul său în cuvintele următoare: „Mai întâi, învățăm ceea ce este necesar de a Ști despre Dumnezeu: această cunoaștere consistă în neaplicarea asupra lui a nimic care să poate fi cunoscut prin
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
această noțiune fundamentală a ethosului creștin răsăritean, asimilând-o cu ceea ce este secret, misterios. Ori Taina, în forma celor șapte taine ale Bisericii, ori a experierii pe care fiecare trăitor creștin o face în mod personal, are și un caracter cognoscibil. Dacă nu poate fi vreodată exprimată și înțeleasă, mereu există o măsură a exprimării a ceva ce îi este propriu, ce o marchează. Acest joc paradoxal al înfățișării și ascunderii este o spirală necontenită ce îmbogă¬țește mereu experiența trăitorului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Cealaltă cale de teologhisire merge mai departe în afirmarea caracterului incognoscibil al lui Dumnezeu, întrucât are ca punct de plecare teza că nu se poate susține nici măcar ideea unei simplități ultime divine, căci s-ar presupune o esență, dacă nu cognoscibilă, cel puțin întrezărită cu ajutorul conceptelor analogice. Din perspectiva acestei înțelegeri nu se poate vorbi nici măcar de esența simplă, lipsită de atribute a lui Dumnezeu. Conform tezei incognoscibilității, Dumnezeu nu poate fi numit natură simplă, pentru că asta ar fi infirmat caracterul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Nichita Danilov Poezia este matematica sufletului; prin forța verbului, ea ne deschide porțile tainice ale ființei și neființei, ale cognoscibilului și incognoscibilului. Matematica operează cu cifre, poezia cu sentimente, cu stările cele mai ambigue prin care trecem și atunci cînd simțim, fie și pentru o clipă, bucuria de-a fi, și atunci cînd sîntem pătrunși de cea mai neagră deznădejde
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
este de față, dar nu poate fi văzut Langerbeck<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 322. footnote> face referire la ideile specifice teologilor gnostici din Alexandria, care susțineau în mod eronat cum că Dumnezeu este în esență cognoscibil, chiar dacă aceasta necesită un efort considerabil, și perspectiva Părinților Capadocieni, care susțineau că Dumnezeu covârșește puterile omenești. Poziția Sfântului Grigorie este oarecum legată, aici, de comentariul său la cartea din Biblie, Cântarea Cântărilor 5, 2: „Deschide-mi, surioară, deschide-mi
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
corecte. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama a afirmat că antinomia cognoscibil-incognoscibil, comprehensibil-incomprehensibil își are temeiul în Dumnezeu. Sinoadele din timpul disputei isihaste vor preciza cu claritate de definiție existența în Dumnezeu a esenței, incognoscibilă și inaccesibilă, și a energiilor cognoscibile și accesibile vederii. În felul acesta s-au pus temeiurile dogmatice ale cunoașterii lui Dumnezeu prin rugăciune, prin experiență, și s-a rezolvat antinomia, în sensul că Dumnezeu e și cognoscibil și incognoscibil, fără ca aceste două însușiri ale Sale să
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Dumnezeu a esenței, incognoscibilă și inaccesibilă, și a energiilor cognoscibile și accesibile vederii. În felul acesta s-au pus temeiurile dogmatice ale cunoașterii lui Dumnezeu prin rugăciune, prin experiență, și s-a rezolvat antinomia, în sensul că Dumnezeu e și cognoscibil și incognoscibil, fără ca aceste două însușiri ale Sale să se excludă una pe alta și să silească la extremisme de natura acelora de care n-au scăpat protestanții și romano-catolicii<footnote † Antonie Plămădeală, Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Ecclesiae, modul cum a soluționat isihasmul aceste probleme este de mult familiar, ceea ce ne scutește aici de analize amănunțite. Adversarii palamismului au ridicat obiecțiunea de diteism și politeism față de cei ce susțineau că, pe de o parte Dumnezeu este participabil, cognoscibil, și pe de alta, ascuns și neajuns. Însă prin precizarea că esența și energiile sunt invizibile, și că, cuvântul Dumnezeu e comun și ființei și lucrărilor, va fi respinsă acuzația de diteism sau politeism, și se va salva totodată posibilitatea
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
footnote Idem, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, București, 1998, p. 46. footnote>. Distincția dintre ființă sau esență și energii sau lucrări, așa cum este afirmată de sinoadele din secolul al XIV-lea este expresia dogmatică a tradiției privind atributele cognoscibile ale lui Dumnezeu pe care le aflăm la Capadocieni și mai târziu în opera lui Dionisie Areopagitul și a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Această distincție dă naștere celor două căi teologice privind esența afirmativă și negativă una fiind Dumnezeu care se
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
și catolică despre păcatul strămoșesc..., în rev. p. 12-13. footnote>. Părinții ne învață că oprirea gustării din pomul cunoștinței nu era absolută sau o oprire de principiu, ci temporară, o amânare pentru vremea când omul, după puterile lui raționale și cognoscibile, avea să fie apt pentru aceasta. Dumnezeu nu i-a oprit omului pentru totdeauna împărtășirea de lume, ci numai până ar fi ajuns să-și stăpânească deplin simțirea prin maturizarea spirituală. Adam era un copil din punct de vedere spiritual
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în opinia desțăratului, „politețea limbii“ protejează cauzele ontice și metafizice ale fugii de muncă. Nimeni, respectiv, nu și-ar permite să întrebe „Que faites-vous?“, drept corespondent al curentei sintagme valahe „Ce mai faci?“. Un alt motiv
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
și una negrăită. Dar nici prin una nu se cunoaște însă Dumnezeu în ființa Lui. Prezența tainică a lui Dumnezeu, depășește putința de a defini prin cuvinte. Aceasta este mai mult o unire cu Dumnezeu decât cunoaștere. Dumnezeu e totdeodată cognoscibil și incognoscibil. Omul poate participa la viața Lui și totodată nu poate participa la ea, fiindcă El e dincolo de orice participare!... Lumina de dincolo poate fi întrezărită, fără ca omul să poată pătrunde în misterul ei. Zahei, orbul din biblie, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
G. XLIV, col. 84D. 8 Contra Eunomium, în col. cît., 1.246. Pentru „echidistanta” tuturor creaturilor față de Dumnezeu, conform Balás, op. cît., supra (n. 3), 44, n. 140. 9 În Canticum canticorum, 246. Dumnezeu: neextins, dincolo de cunoaștere, infinit Creația: extinsă, cognoscibila, finita (A) inteligibil: are început, dar nu și sfârșit (αἰών) (B) sensibil: are atât început, cât și sfârșit (χρόνος). Paul Plass este de părere că prăpastia (the gulf) dintre Creator și creatură este acoperită parțial epistemologic. Gândind despre Dumnezeu, suntem
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Există dor, suferință, jelire. Acestea pornesc din nevoie, afecțiune și dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun connoisseur, și nu am nimic de argumentat. Sigur că un om ar oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge, mai puternic și când înfloreau zorii mă întorceam din camera zeiței spre chilia în care Închipuirea era plecată de acasă. Any
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vorbind, cine ar putea să dorească să evalueze sistemul, să arunce asupra lui o privire care să-și aibă originea altundeva decât în el, într-un loc radical altul cine, dacă nu viața, ea care nu este nici o totalitate obiectivă cognoscibilă și determinabilă din punct de vedere științific, pentru că ea nu este nici o obiectivitate posibilă și o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea se esențializează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ar face un teribil năvod. „Cum să concepi bine un subiect care prin propria sa activitate structurală să pună ordine În harababura de impresii spațiale și temporale și astfel și numai astfel să le constituie Într-o experiență obiectivă și cognoscibilă?“ Acesta-i principala problemă a unui personaj de film (sau de roman, de ce nu?) Bătrânul nu voia să vorbească despre război. În primul război mondial avea 10 ani, era un copil. În al doilea aproape patruzeci. Din amândouă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sale. În acest context, apariția abordărilor critice ale relațiilor internaționale (derivate fie din marxism sau din Școala de la Frankfurt ori plasate în evoluțiile din teoria socială franceză) a fost deosebit de importantă. Scopul lor este să critice pretențiile neorealiste privind "realitatea cognoscibilă" a relațiilor internaționale. Postmoderniștii, de exemplu, susțin că "realitatea" este produsă discursiv (adică, este construită prin intermediul discursului): ea "nu este niciodată "ceva" complet, total coerent, accesibil unei înțelegeri universalizate, esențialiste sau totalizante..., [ea] este mereu caracterizată de ambiguitate, lipsă de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
finalităților sociale și politice nu este posibil de obținut; postmoderniștii au susținut că pericolul este ca orice doctrină privind scopurile ideale să devină o bază pentru noi forme de putere și dominație. În anii '90, dezbaterile cu privire la ce constituie "realitatea cognoscibilă" a relațiilor inter-naționale (întrebări ontologice) au fost însoțite de discuții complexe cu privire la modul cum este generată cunoașterea (întrebări epistemologice). Bineînțeles, "marea dezbatere" din anii '60 era foarte preocupată de chestiuni epistemologice, cu susținători ai științei precum Kaplan și Singer promovând
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a raporta orice obiect gînditor la ordinator. Sub toate aspectele sale, ea este într-adevăr punctul culminant al mișcării tautiste. Care este, deci, această neo-știință? De unde vine și cum se prezintă ea? A) Noțiune Trei trăsături caracterizează această știință a cognoscibilului și a cunoașterii și o stabilesc ca știință tautistă a tautismului. a) Mai întîi autismul Spre deosebire de psihologia cognitivă, știința cognitivistă nu este orientată către perfecționarea mașinilor care gîndesc. Cognitiviștii nu sînt nici ingineri, nici tentați de rezultatele "banale" ale sistemelor-experte
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
se manifestă ca doi poli contradictorii ai unei aceleiași Realități, care îi transcende pe amîndoi. Totul se petrece ca și cum ar exista o interacțiune reciprocă, o transformare reciprocă între rațional și irațional. Iraționalul nu apare ca atributul unei entități exterioare sferei cognoscibile, ci ca pol al unui dinamism care îl înglobează și în centrul căruia se află omul. Acest dinamism este sursă de libertate, de spontaneitate, de creativitate în evoluția sistemelor naturale. Imaginea pe care o propunem este destul de apropiată de concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în filosofia lui Lupasco. Acesta ne apare, încă o dată, ca un reformator de gîndire pentru secolul al XXI-lea. 8. DUMNEZEU Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]