115 matches
-
nici o dificultate o formulă a lui Hobbes: Există o identificare între subiect și substanță căci “nici un accident, nici un act nu poate fi fără o substanță din care ar fi actul”. Și de fapt cu titlu de substanță, gîndirea nu este cognoscibilă în ea însăși, ci doar plecînd de la actele în care ea este subiect, deci ea nu este cunoscută decât ca subiect al diferitelor modi cogitandi; îndoiala, afirmația, voința, imaginația, simțirea, etc. Așa cum știm, Heidegger a contestat traducerea grecescului ousia prin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și ceea ce ține de artă. Termenii de logos și joc sunt definitori în înțelegerea ontologică a operei de artă. Atsfel, prin logos ne referim la limbaj ca formă de comunicare între indivizi, cu ajutorul căreia ceea ce există în artă poate fi cognoscibil, jocul, prin mecanismul său formator, oferă logos-ului, dar și împreună cu el, artisticul. Forma spirituală de manifestare a omului devine o poetică în comparație cu natura. Ca și în cazul mitului, prin care omul încearcă să-și explice existența, prin ludus descoperim
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
corelat exterior real, atunci reprezentarea obiectului de artă va fi absentă. Asemănarea este criteriul ontologic ce stă la baza reprezentării operei de artă în general. Orice formă de iluzie din partea obiectului este eliminată prin teroria asemănării care reprezintă temeiul prezenței cognoscibile și reale. Raportul dintre obiectul de artă și corelatul său exterior trebuie înțeles sub forma simbolului și a istoriei pe care o implică. Cu alte cuvinte, prezența unui obiect de artă necesită o înțelegere a simbolisticii sale expuse prin imagine
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă și corelatul său exterior trebuie înțeles sub forma simbolului și a istoriei pe care o implică. Cu alte cuvinte, prezența unui obiect de artă necesită o înțelegere a simbolisticii sale expuse prin imagine, numai astfel poate fi un obiect cognoscibil și prezent. Prin absența obiectului de artă se arată urma care, pentru Derrida 21, reprezintă originea absolută a semnificantului. Ca și în cazul lingvisticii, semnificantul ține de imagine sau de simbolulul cuvântului sau al reprezentării. Astfel, prezența devine prezență a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unui obiect. Mai exact, apariția unui obiect de artă nu presupune și realitatea sau adevărul său, ci doar faptul că îl avem la îndemână. Un obiect este prezent doar dacă apariția sa nu este o iluzie. Ceea ce apare poate fi cognoscibil și supus înțelegerii. Doar prin intermediul apariției obiectul de artă poate să fie obiectul unei experiențe estetice, în timp ce aparența unui obiect de artă înseamnă iluzie sau amăgire. Prin urmare, calitatea aparenței unui obiect de artă este aceea de a înșela. Însă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la Filozofia dreptului: Fiecare poate defini credința în Dumnezeu cum vrea, dar dacă persoana nu este acolo, definiția este inadecvată"110. Păcatul lui Hegel este de a fi absolutizat nu doar Spiritul, reducând taina Sfintei Treimi la o abstracție filozofică cognoscibilă, ci și forma de guvernare a timpului său, monarhia constituțională, amputând astfel orice proiecție eschatologică. Pentru urmașul său, Feuerbach, Dumnezeu este proiecția omului conștient de propria infinitate. La Hegel, Dumnezeu apare prin om, la Feuerbach omul îl creează pe Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nici ele nelimitate. Din lucrările moderne asupra tipologiei umane rezultă următoarele două postulate fundamentale: 1. Toate particularitățile unui individ uman sunt determinate în raport cu tipul său general. 2. Tipurile posibile în ordinea normală sunt întotdeauna limitate ca număr, ceea ce le fac cognoscibile și descriptibile. Urmează deci, că particularitățile morfologice, fiziologice și psihice ale omului se adună după anumite reguli, pe care le descoperim în tipurile constituționale, temperamentale, medicamentoase, etc. De aceea, fiind date două sau trei detalii, este posibil, cu ajutorul unei suficiente
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
a raporta orice obiect gînditor la ordinator. Sub toate aspectele sale, ea este într-adevăr punctul culminant al mișcării tautiste. Care este, deci, această neo-știință? De unde vine și cum se prezintă ea? A) Noțiune Trei trăsături caracterizează această știință a cognoscibilului și a cunoașterii și o stabilesc ca știință tautistă a tautismului. a) Mai întîi autismul Spre deosebire de psihologia cognitivă, știința cognitivistă nu este orientată către perfecționarea mașinilor care gîndesc. Cognitiviștii nu sînt nici ingineri, nici tentați de rezultatele "banale" ale sistemelor-experte
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ei, Eminescu pășește în felul său pe spiralatul drum al cunoașterii (al cercării cum zice el). Spre deosebire de Hegel, care absolutizează întregul, el crede în valoarea deosebită a Părții, contrar lui Kant care crede că la noumen, adică la esența supremă cognoscibilă prin rațiune, conștiința umană nu poate ajunge, el crede că numai conștiința individuală o poate face. Este partea cea mai frumoasă și cea mai originală a demonstrației critice a lui Theodor Codreanu, care înlătură hotărât clișeele vechii mentalități sociologiste, sursieriste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum am precizat de la început, de rolul judecății ca formă logică fundamentală, de faptul că doar ea are un raport direct cu adevărul, socotit drept țintă a cunoașterii, valoare fundamentală a acesteia și instanța care dă seamă de însăși ființa cognoscibilă. I-am spus acestui loc, cum am menționat și în Introducerea generală, dat fiind faptul că el este dimensionat doar prin ideea-regulă referitoare la unitatea de nezdruncinat dintre judecată și adevăr, "judicativ constitutiv" sau "dictatură a judicativului". Filosofia a valorizat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de valabilitate a cunoașterii, aceasta din urmă fiind socotită act fundamental în ordine "logică": este vorba despre corectitudinea gândirii, de fapt, despre înseși regulile gândirii, anume acele prescripții care ipostaziază gândirea formal. Mulțimea de elemente ale gândirii, rostirii și făptuirii, cognoscibilă într-un mod direct și indirect, nu este redusă la timp, deși ideea unei reducții are toate condițiile de posibilitate la Aristotel. Acesta caută un punct de plecare sigur în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de "cunoștință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
această noțiune fundamentală a ethosului creștin răsăritean, asimilând-o cu ceea ce este secret, misterios. Ori Taina, în forma celor șapte taine ale Bisericii, ori a experierii pe care fiecare trăitor creștin o face în mod personal, are și un caracter cognoscibil. Dacă nu poate fi vreodată exprimată și înțeleasă, mereu există o măsură a exprimării a ceva ce îi este propriu, ce o marchează. Acest joc paradoxal al înfățișării și ascunderii este o spirală necontenită ce îmbogă¬țește mereu experiența trăitorului
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Cealaltă cale de teologhisire merge mai departe în afirmarea caracterului incognoscibil al lui Dumnezeu, întrucât are ca punct de plecare teza că nu se poate susține nici măcar ideea unei simplități ultime divine, căci s-ar presupune o esență, dacă nu cognoscibilă, cel puțin întrezărită cu ajutorul conceptelor analogice. Din perspectiva acestei înțelegeri nu se poate vorbi nici măcar de esența simplă, lipsită de atribute a lui Dumnezeu. Conform tezei incognoscibilității, Dumnezeu nu poate fi numit natură simplă, pentru că asta ar fi infirmat caracterul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în afara logicului. Deci dogma depășește logica și caută sinteza, nu cum o realizeză Hegel în imediat, în nivelul superior, ci în transcendent. Îmbrățișând metoda dogmatică a intelectului extatic, Blaga a avut nevoie de transcendent, cel pe care Kant îl consideră cognoscibil și este atât de aproape de transcedentalul lui Noica. Până la urmă existăm de mii de ani în cadrul lui homo europaeus 337. Marele Anonim al lui Blaga este transcendentul mitic, inconștientul ce poartă adevărul, parte din noi, de dincoace dar și incontrolabilul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
G. XLIV, col. 84D. 8 Contra Eunomium, în col. cît., 1.246. Pentru „echidistanta” tuturor creaturilor față de Dumnezeu, conform Balás, op. cît., supra (n. 3), 44, n. 140. 9 În Canticum canticorum, 246. Dumnezeu: neextins, dincolo de cunoaștere, infinit Creația: extinsă, cognoscibila, finita (A) inteligibil: are început, dar nu și sfârșit (αἰών) (B) sensibil: are atât început, cât și sfârșit (χρόνος). Paul Plass este de părere că prăpastia (the gulf) dintre Creator și creatură este acoperită parțial epistemologic. Gândind despre Dumnezeu, suntem
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
ale sistemelor fenomenale în interiorul domeniului teoriei"64. Nefiind în raportare directă cu obiectele lumii, teoriile sunt expresia maximum abstractizată a acestor relații, sunt mediul de legătură care construiește rețeaua inter-fenomenală și care dă sens armoniei obiective, parcurgând segmente ale universului cognoscibil după un model similar sintezei reflexive. De aceea, și poate în virtutea acestei similarități metodologice, ele pot fi însoțite de spiritul călăuzitor al unor modele suprastructurale lucru dovedit de imaginea răsfrântă în natura descoperirilor științifice a tuturor epocilor de dezvoltare a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
exprimă vorbitorul); * contextul verbal (discursul în care survine un anumit enunț); * contextul extraverbal sau totalitatea circumstanțelor non-lingvistice care înconjoară discursul și care acoperă șase categorii: - contextul fizic (lucrurile direct perceptibile de către vorbitori); - contextul empiric (lucrurile neperceptibile în mod direct, dar cognoscibile în mod indirect); - contextul natural (întregul "univers empiric" cunoscut de către vorbitori, adică totalitatea contextelor empirice); - contextul practic/ocazional ("prilejul" vorbirii, care acoperă diverse detalii, de la raporturile dintre interlocutori până la circumstanțele instituționale sau atmosferice); - contextul istoric (particular sau universal; actual sau
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sunt fictiones intellectus și își construiește concepția gnoseologică pornind de la aceasta. Chiar dacă aceasta este de natură empiristă este potrivită cu ideea existenței unor componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume: lucruri cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin experiență, acțiunile noastre, lucruri cunoscute acum prin simțuri"97 nu include printre cele cognoscibile și universaliile ca entități ontice. Această modalitate de a vedea cunoașterea nu cuprinde în sine și ideea existenței universaliilor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
concepția gnoseologică pornind de la aceasta. Chiar dacă aceasta este de natură empiristă este potrivită cu ideea existenței unor componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume: lucruri cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin experiență, acțiunile noastre, lucruri cunoscute acum prin simțuri"97 nu include printre cele cognoscibile și universaliile ca entități ontice. Această modalitate de a vedea cunoașterea nu cuprinde în sine și ideea existenței universaliilor și posibilitatea conceperii acestora ca entități
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
existenței unor componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume: lucruri cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin experiență, acțiunile noastre, lucruri cunoscute acum prin simțuri"97 nu include printre cele cognoscibile și universaliile ca entități ontice. Această modalitate de a vedea cunoașterea nu cuprinde în sine și ideea existenței universaliilor și posibilitatea conceperii acestora ca entități exterioare. De aceea chiar dacă este acceptată concepția oficială aceasta nu este integrată în sistem permițând
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
într-o lume a certitudinii. Această nouă lume este fundamentală pentru știință, deoarece prin caracterul său egotic, poate fi și cunoscută. Dacă după primele meditații opinia care se detașa era aceea a unui agnosticism dar, prin noua reconstrucție lumea devine cognoscibilă și de cercetat, fiind o lume a noastră, palpabilă prin cogito. Concluzii Bucla modernă a imaginarului Imaginarul este ciclic, existând după perioade de cenzură și puritate metodică, perioade de dezvoltare ale unei componente raționale a acestuia și perioade în care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rândul său, atunci când se referă la Goodman, White formulează considerații de natură logică, semiotică și semantică 27. Potrivit primei perspective, Stich arată că asemenea altor adevăruri conceptuale, afirmația de mai sus ar trebui să fie cu necesitate adevărată și aprioric cognoscibilă. Din această perspectivă, "statutul afirmației că echilibrul reflectiv este constitutiv pentru întemeiere ar fi asemănător cu statutul afirmației că a fi o figură plană cu trei laturi, închisă, este constitutiv pentru a fi triunghi"28. (2) Afirmația de mai sus
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
reflectiv este constitutiv pentru întemeiere ar fi asemănător cu statutul afirmației că a fi o figură plană cu trei laturi, închisă, este constitutiv pentru a fi triunghi"28. (2) Afirmația de mai sus reprezintă un adevăr necesar non-conceptual, care este cognoscibil exclusiv aposteriori. Adoptarea acestei perspective ar duce la echivalarea statutului afirmației respective cu cel ar afirmației că "apa este H2O"29. (3) Afirmația este formulată ca o propunere cu funcție stipulativă. Altfel spus, prin această afirmație nu se relevă la
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de la început. Concluzia sa este că, în fața inevitabilului contradicției, noi nu trebuie decât să recunoaștem acest lucru: Noi nu trebuie, n-avem voie să mânjim contradicția cu aluatul "filozofemelor" noastre! Să lăsăm contradicția să rămână profundă, precum este. Dacă lumea cognoscibilă prezintă fisuri și noi nu putem să înlăturăm efectiv aceste fisuri, nici nu trebuie să le camuflăm, Dacă rațiunea cunoscătoare este fragmentată, dacă nu este monolitică, dacă se contrazice, noi iarăși nu trebuie să ne prefacem că așa ceva nu există
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]