27,125 matches
-
puterea. În lagărele Germaniei naziste, la Dachau ca în cazul nostru, au fost azvîrliți, torturați, umiliți și uciși și homosexuali. Însemnul ce-l purtau atașat hainelor de deținuți a fost triunghiul roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
doua zi, la șapte fix, cu puteri înzecite, mă prezentam la muncă. Nu trecuseră, de la numire, nici 24 de ore. Și vine iar Breslașu la mine teribil de încurcat, și mă ia de-un cot și mă duce într-un colț pâcâind din pipă, - fuma un tutun greu care mirosea a tămâie, și-mi șoptește încet, ca la mort, când prezinți condoleanțe... Țoiule, dragă, nu-ș ce naiba, s-au răzgândit, nu te mai angajează... Cerul să se fi prăbușit asupra mea, mi-
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
declare că de fapt nici n-a plecat bine. În contul aceleiași relații de familie, dl Năstase știe că poate ricana fără riscul de a fi pus pe liber. Așa se explică de ce premierul a acceptat să fie pus la colț de dl Iliescu, dar de acolo a răbufnit că despre alegerile anticipate se va mai vorbi, chiar dacă deocamdată nu mai e cazul. Sînt analiști care consideră că această criză va fi urmată de mari cutremure dinspre Palatul Victoria, deoarece premierul
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]
-
artist în această lume coerent particulară. Și, totodată să încercăm să ne răspundem dacă Dimitrie Stelaru a creat oameni sau doar siluete dialogante și mai ales dacă personaj este unul singur, de o puternică individualitate. Umbra de tristă ironie la colțul buzelor sale, din fotografia de pe coperta acestui volum, deschide o perspectivă în interpretarea omului, pentru un răspuns așteptat la atâtea întrebări.
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
substanța fluidă și imprevizibilă a eternului feminin, discursul acestor proze scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă ilustrare a tendinței scripturale enunțate în Sephora, text aparținînd primului tom de proză scurtă, simbolic intitulat Ape adînci și apărut în 1919. În atmosfera tainicelor prevestiri ale amurgului, ne este evocată figura aureolată mitic a
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
că nici Ștein nu-i bun. - Și eu am avut îndoieli. - Ce-i de făcut? - Mai naște imediat una. Poate a și născut. Telefonez acuma. - Eu mă duc să iau aer... În scuarul mohorât al spitalului se plimbau pisici. De după colț apăru Ștein... - Ei, te felicit. - Mulțumesc, bătrâne, mulțumesc. Chiar acum i-am trimis Lenei un pachețel...Sunt într-o stare, nu știu cum, neobișnuită. Ar trebui să bem ceva cu ocazia asta. "Vezi să nu - îmi zic - de ce-aș bea cu
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
va trăi în deplină normalitate au amuțit și lozincile de la începutul anilor '90. Astăzi nu mai e nimeni curios să afle "Cine-a tras în noi / în 16 - 22". Revoluționarii s-au metamorfozat în profitori ai vremilor tulburi, înfigându-și colții în avantajele oferite generos de beneficiarii tragediei din decembrie 1989. Destui dintre ei sunt prosperi oameni de afaceri ori au intrat în jenante combinații politice. Covârșitoarea majoritate se află alături de Ion Iliescu, omul-aspirator, care-a știut să-i "curețe" de
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
grădină zoologică, în plin "proces creator" evident înscenat în atari condiții. Academia Schloss Solitude nu a urmat această filieră, ci s-a conformat unui alt traseu programatic: acela de a reuni sub aceeași cupolă și acoperiș artiști provenind din toate colțurile lumii, în spiritul unei modernități la care deja Baudelaire făcea referiri în secolul al XIX-lea: o idee a modernității generată de conștiința instantanee a mai multor lumi, sau culturi, am putea adăuga la rîndul nostru acum. Fiindcă veacul, care
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
modernității generată de conștiința instantanee a mai multor lumi, sau culturi, am putea adăuga la rîndul nostru acum. Fiindcă veacul, care abia a trecut, a fost unul al exilului, schimbul de experiențe trăite și imaginate între artiști proveniți din toate colțurile lumii, s-a coagulat admirabil la Academia Schloss Solitude. Aici, în virtutea unei burse acordată pe durata a șase luni pînă la un an, cu posibilitatea unei prelungiri, artiștii (scriitori, muzicieni, arhitecți, designeri, creatori în domeniul artelor audio vizuale, inclusiv cinematografia
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
curaj ori sunt încurajate cu multă ignoranță. Extrema știință adună specialiștii într-o rezervație (naturală și artificială, deopotrivă), împrejmuită de haturi și vizitată din când în când de rătăciți sau de curioși. Extrema neștiință, dimpotrivă, împrăștie publicul virtual în toate colțurile bântuite de fantomele divertismentului, provocând mare înghesuială acolo unde informația e în suferință, iar redundanța - din belșug. Desigur, la un festival de muzică nouă (în care predomină primele audiții) te duci însoțit de un anume risc: este ca și cum urci un
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
churriguerescă - creații ale arhitectului spaniol José Benito Churriguera, ca Templul Valenciana sau Bazilica Nuestra Señora de Guanajuato - prin construcțiile sale neoclasice, ca Teatrul Juárez, dar și prin Festivalul Cervantino, care în luna octombrie a fiecărui an reunește artiști din toate colțurile lumii. Teatrul Principal găzduiește în 10, 11 și 12 octombrie primele trei reprezentații. Până atunci avem ocazia să ne familiarizăm cu atmosfera aparte, care degajă o anumită poezie și să încercăm să înțelegem sufletul viitorilor spectatori. O rețea de tunele
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
un alt nivel de existență". Dar poate doar dintr-o asemenea lume, cu puterea, magia și tezaurul neprețuit al tradițiilor naționale, ar putea fi creată o societate mai bună". Cât despre România, încă despărțită de Occident printr-o "mare prăpastie", "colț primitiv al Europei, de o frumusețe tragică, loc unde cultura care mai rămăsese din Evul Mediu fusese îngenuncheată de pseudo-modernizarea comunismului"", populată de indivizi care începeau să răzbată prin magma mentalităților, prin "fatalism, mită și înșelăciune", prin "cultura ca o
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
alcătuind un univers fantastic destul de special, ce ar putea datora ceva textelor de tinerețe ale lui Preda, D.R. Popescu și Bănulescu sau chiar fantasticul eliadesc, însă fără ingredientele livrescului. Personajele lui Marius Tupan au rareori identitate și nume, trăiesc în colțuri de case bătrânești, sunt copii ce râd fără noimă, șerpi blânzi și negustorese de șerpi de toate felurile. Ciudățeniile acestea au o rezolvare epică specială, aproape absurdă, întâmplarea e transgresată mai totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
dezafectate dixneuviemsiècle, m-am oprit sus de tot la mansardă, - pe impresioniștii săraci urmărindu-i și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
cu public. Motiv pentru care observatorii vieții culturale au atras atenția asupra unei excesive tendințe de a transforma în "event" și "show", acțiunile promoționale sau pur și simplu lecturile cu public. Vedetele literare au sosit la Köln din mai multe colțuri ale Germaniei și din străinătate. Carlos Saura, renumitul regizor spaniol, a debutat în lumea literelor cu un roman consacrat războiului civil din Spania. Jurnalul lui Kurt Cobain, cîntărețul decedat în 1994, a devenit pentru prima dată accesibil, fragmentar, publicului larg
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
un eșec. Românul de azi nu prea mai are nimic în comun cu cel de-acum doisprezece-treisprezece ani, cel gata să iasă în stradă la orice strănut al puterii neocomuniste. Cetățeanul anului 2003 nu mai crede decât în economatul de la colț. Simbol al coborârii creierului în burtă, aceste magazine ale foamei arată care sunt veritabilele valori pe care mizează românul. Inaugurarea fiecărui nou "punct alimentar" pentru săraci - semn clar al eșecului tranziției și nu al grijii față de om -se produce cu
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
Susana sau o să ai de-a face cu noi - mai zise Finito, deschizînd grilajul și lăsîndu-mă să trec. Acu' poți să intri, piciule! În timp ce înaintam în grădina părăginită unde tufele de leandri lîncezeau la umbra salciei iar irișii putrezeau prin colțuri jilave în lipsa soarelui, mă întrebam cum de izbutiseră înfometații charnegos să capete strania autoritate de a sta de vorbă cu ofticoasa. Și m-am gîndit iar că, deși trecuseră doar patru luni de cînd se scurgea gazul și ne întîlneam
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
multor ore de studiu și repetiții în fața oglinzii: mi se înfățișa astfel fiindcă se hotărîse s-o desenez așa, iar aura de neliniște pe care o iradia expresia ei, disperata dorință de a plăcea, freamătul animalic ce se ghicea în colțul buzelor palide și uscate și în nările fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut a fi cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată. Părul negru îi încadra fruntea translucidă pe care sclipeau
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ca pe niște peceți le aplică, prea mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
personaj malefic foarte activ. Ea vă "bagă mâna în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca un drac, și ca și Umbra, care "nu tocmai tiptil" vă scoate "o bucată de creier și fuge cu ea într-un colț", în peisaj își face apariția Neliniștea, care "mârâie din lăcomie la piciorul Nebuniei de care e agățată" ș.a.m.d. Nu știu la ce vă folosește un astfel de exercițiu, cum probabil nici dvs. nu cred că știți. La fel de feroce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
scrisoare și un text. Nu e același lucru. Îl sun pentru că vreau să-i aud vocea și mă ud toată. Pe urmă pun receptorul în furcă. Pe urmă mă fac covrig în pat și mă mângâi, strâng cuvertura într-un colț și fac din ea un obraz, mă lipesc de el și gem un pic. Pe urmă mă scol și-mi fac o cafea și mă uit la casete; îmi spun că aș avea chef să ascult asta și asta și
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
carte și caută asiduu pe cineva care să cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care ar putea s-o încurajeze. Doar nu suntem răspunzători pentru plictiseala celorlalți. Le simți nerăbdarea din colțul ochilor, tenișii albi, ochelarii și obrazul de culoarea aluatului, totuși rămâi adâncit în cartea ta. Le simți privirile lacome și pline de reproș alunecând pe paginile cărții tale. De ce, îți spui, nu-și iau oamenii în călătorii mai lungi destul de
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
avertizeze și în legătură cu siluirile limbii. Ceva, un beculeț roșu ar trebui să se aprindă pe micul ecran și să semnalizeze: acum aveți de-a face cu cineva care vorbește incorect. Gradual, desigur: pentru erorile benigne o mică tresărire roșie în colțul ecranului. Și roșu intens-pâlpâitor, pe toată suprafața, când se adresează națiunii, să zicem, un Mitică Dragomir, senatorul fost fotbalist. Dar cine mânuiește beculețul, aceasta este problema. Cine sesizează greșelile, cine le clasifică în mici, mijlocii și mari? Dacă ar fi
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
pe lîngă Slavici, în ianuarie s-au mai născut, se știe, Eminescu și Caragiale. Prima pagină a revistei din Ploiești reunește fotografiile celor trei. Ceva mai departe este comentat Cezar Petrescu: 110 ani de la naștere (1892), în decembrie trecut. La colțul de pe pagina ultimă, poetul Ion Stratan îi schițează un portret lui Salman Rushdie, "profet pro-occidental". * Și, dacă e să avem o listă și mai bogată de "ianuariști", să deschidem LITERELE tîrgoviștene pe luna cu pricina din anul 2003: vom vedea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
sau droguri. Că poliția și armata se mențin sus de tot în stima românilor continuă să fie, cel puțin pentru mine, o enigmă. Ce-o fi de admirat la polițistul care amendează nefericită cu rochii largi care vinde semințe la colț de stradă dar nu ridică nici un deget când, sub nasul lui, se vând mii și mii de pliculețe de opiu și heroină? O fi doar o simplă întâmplare? Sau consecință faptului că încă n-am auzit că vreun general să
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]