423 matches
-
decât acela pe care îl practică, iar felul acesta are, deseori, un singur reprezentant. Nimic de zis, nimic de râs. Poetul autentic trăiește de unul singur în lumea lui, care e totuna cu poezia lui. Herta Müller are un fel colțuros de a alătura cuvintele. Uneori, din combinațiile astea scapără sens, alteori sensul îmi scapă. Când scrie despre „fericirea rănită și frica obraznică”, înțeleg. Dinu Flămând publică o interesantă imprecație generalizată a lui Pessoa, pe care o compară cu alta, bine
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
veghe. Avea să treacă mult timp până să înțeleagă de ce Alejandra i se părea vag cunoscută și atunci Bruno zâmbi din nou în sinea lui. Martín o privi fascinat: părul negru contrastând cu pielea mată și palidă, trupul înalt și colțuros; era ceva în făptura ei care amintea de manechinele din revistele de modă, dar degaja totodată o asprime și o profunzime pe care astfel de femei nu le au. Arareori, aproape niciodată, avea să-i descopere vreo trăsătură mai blândă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii, și cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-o dată multe lucruri care înainte
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
și bărbați - vin din toată lumea, iar serviciile prestate sunt descrise cu o obscenitate insuportabilă. Să fie, oare, și aceasta o față a mondializării? Ieșind din magazin remarc în fața mea o pereche deosebită: un bărbat ras în cap, cu un chip colțuros și o carură de atlet, împreună cu o blondă fostă brunetă, fostă tânără, cu cizmele cele mai înalte - peste genunchi - și cu fustița cea mai scurtă pe care le-am văzut în cele câteva zile petrecute în Spania. Vorbesc românește. După ce
M o n d i a l i z a r e... by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3400_a_4725]
-
ăsta de zig-zagare, torsionînd o ancoră subțire suspendată între paragrafe, e, în Cruciada copiilor, procedeu de construcție. Firește că-ți dai seama, citind, că e o cusătură la vedere, o bridă prin care faci să alunece suplu o poveste altminteri colțuroasă, adunată din multe părți, dar n-ai decît, uimit, măgulit chiar de-atîta risipă de ,calcul" narativ, să-i admiri frumusețea modelului. Cum te bucuri, călător fiind, de-o rută cu legături bune. Înțelegeți, de aici, că textul, așa cum e abătut
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
devenit acum, printr-un îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între timp a fost scos din uz și a devenit un obiect de joacă predilect
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
își mărturisește dorința să nu fie tipărit: „Rog a nu se publica nimic din borhot.” (p. 36) Nadia Marcu-Pandrea nu i-a ascultat dorința și bine a făcut, redînd în formă intactă un laborator de notițe care, așa fugare și colțuroase cum sunt, dovedesc un talent de scriitor pur-sînge. Cine poate scrie așa d’emblée, dintr-o dată și fără șlefuiri ulterioare, e os domnesc. Iar Petre Pandrea a fost os domnesc, în ciuda simpatiei ordinare față de lumpenproletari și față de ilegaliștii marxiști, care
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
a întors spre mine asudat, cu ochii injectați, negru. Atât de furios încât mi-am zis că așa trebuie să arate un mistreț rănit. Se petrecuse ceva grav, un mare scandal, o dramă. Cu vorbe repezite, poticnite, în acea limbă colțuroasă a sudului, mi-a relatat o istorie pe care n-o pot înțelege nici până azi. Ce se întâmplase? În urmă cu un an și mai bine, Mr. Pierre primise un avans pentru un petec de vie, urmând ca noul
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
au părut niște urși grizli, masivi, într-un alt bazin, mare și acesta, care desfășurau niște expediții crâncene în jurul bazinului, expediții rapide, fioroase, manifestând patimă, ură față de tot și toate pe lumea asta. Urcau vitejește pe niște stânci artificiale, foarte colțuroase, stânci așezate chiar în mijlocul bazinului. Astfel, bieții urși, își amăgeau idealurile înalte moștenite din străbuni. Ca să nu ajungem să comentăm comportarea jalnică a unor urși și mai mici, care au uitat de mult orice demnitate a speciei, acum s-au
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
mult de patruzeci de ani, avea trăsăturile aspre în partea de sus a feței, cu pomeții obrajilor proeminenți, părul albit, cutele adânci dintre sprâncene, dar aceste trăsături se calmau înspre partea de jos a fizionomiei, cu maxilarul fără linii aspre, colțuroase, și bărbia rotundă, de copil. Faptul că întotdeauna când se așeza părea îngârbovit, se datora înălțimii lui de aproape 1,80 m și gândurilor pentru care avea mereu o ureche a sufletului. Se presupune că și pentru trăiri ale sufletului
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
îndepărtează încet ,urcând colina pe care mai fusese și-altădată când el era plecat pe undeva,pe la filmări. Privește în jos la marea care se zbuciumă cu zgomot, e-atâta neliniște și freamăt în chinul valurilor de a îndepărta stânca colțuroasă ce le oprește fermă, din drumul lor spre libertate. Își face resemnată semnul crucii și-apoi rostește tare,sperând că vocea i se va face auzită: - Primește-mă ,te rog,la Tine ,chiar dacă am păcătuit ! (va urma ) Referință Bibliografică: VIAȚA
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
mic, alături de bunicul său, meșteșugul tuturor armelor timpului și toată bruma de știință pe care i-o putuse da episcopul locului și un profesor adus tocmai de la Veneția. Părul lung, strălucitor, sănătos și negru îi încadra o față bărbătească, ușor colțuroasă, dar cu trăsături frumoase, pe care și-o lumina ori de câte ori zâmbea. O să-ți povestesc eu și altă dată, Vlad, dar acum trebuie să te pregătești de plecare. În noaptea asta se schimbă anul. Intrăm în anul 1000 de la Hristos, dar
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
două globuri de gheață, care o înspăimântau pe Maria. Gheorghe nu mai avea nimic din omul blând, cald, pe care îl cunoscuse și iubise atât de mult. Până și gura frumos conturată, cu buze pline, frumos arcuite, acum devenise aspră, colțuroasă, ca de fiară, încremenită parcă într-un scrâșnet permanent. Când, în cele din urmă, se hotărâse să iasă din casă, răceala lui Gheorghe se întinse ca o molimă asupra întregii familii și, cu atât mai mult, asupra sătenilor. Devenind suspicios
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
litere, Theodor Parapiru, în prezentarea volumului „Viață cu lupi, bani și moarte”, afirmă forța prozei scurte practicate de Mihai Vișoiu: „Prin 1965, când l-am cunoscut în târgul Călărașilor de la Dunăre, Mihai Vișoiu era anarhic și nonconformist, vorbind răzleș și colțuros despre multe subiecte delicate. Scria microschițe, o specie epică mai mult sau mai puțin validată de teoria literară, dar pretențioasă, pentru că înseamnă capacitatea și talentul de a comprima o întâmplare în câteva rânduri, precum și rafinamentul de a-i conferi semnificații
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să le cunoască. Frumusețea insulei se dezvăluie pe măsură ce apropierea îți arată forme mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a unei femei în carne și oase. Materialul sintetic din care fuseseră confecționate carnea și oasele ei era, practic, etern. Se mișca agil, cu mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele lor cubice, colțuroase, cei trei roboți se simțiră bătrâni, uzați fizic și moral, depășiți de avântul fără precedent al științei și tehnicii. Getta 2 îi privi amuzată, apoi se așeză picior sintetic peste picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de ele, răspunse pilotul. — Aoleu! făcu Aciobăniței. Înseamnă că e rău de tot. Nouă tot așa ne spuneau la-nceput de O.Z.N.-uri și-ai văzut ce-a ieșit. Ne-au luat ca din oală. Se uitară înfricoșați la planeta colțuroasă spre care erau atrași ca de-un magnet. — Să-ncerc să iau legătura cu dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e prea încărcat de daruri pentru a-l prețui la justa lui valoare. Am înregistrat însă de la primul contact cu poezia lui, accentul neîndoielnic al cântecului. Cercul Sburătorului Cercul Sburătorului, în care am fost obicinuit să întîlnesc și pe intensul, colțurosul romanciar Rebreanu, iei seama că înflorește de prozatori? Archip, Papadat-Bengescu... Aș fi dorit Sburătorullui, însuflețit de spiritul ionian (în sensul dat de Thibaudet) al d-lui E. Lovinescu, admirabilele lucruri strălucitoare în diamante de aiazmă ce știe să scrie d.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Momente > O NENOROCIRE NU VINE SINGURĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dimineață, câinele Bismark se fălește în imperiul său că sfîșie copii, între fălcile colțuroase și largi sparge oase pe caldarâmul de pe străzile pline de gropi. Un ins cu teamă de sine troglodit al mizeriei morale despică părerile și stabilește vinovații pe o navă condusă de șacali. Se consumă pe rând evenimentele, puhoaiele de apă
O NENOROCIRE NU VINE SINGURĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360924_a_362253]
-
prea devreme din viața noastră. Evocarea mamei este un prilej pentru autor de a-și exprima încă o dată sentimentele de iubire filială, prin cuvinte simple, sincere, pornite din inimă: „... Am aflat că iubirea de mamă/ aleargă desculță/ peste pietre reci, colțuroase,/ peste mări cu valuri cât munții,/ peste câmpii pe care au crescut ghimpi/ ce își înfig acele, uneori, până la inima ei...”( „De dorul tău, mami !”). Iubirea pentru oamenii din jur se vede în poemele în care autorul pledează pentru dreptate
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
de o mare delicatețe sufletească, declanșată și grav afectată de zeul tutelar Amor. O să încerc să învăț pe dinafară una care-mi place... O „retorică” care nu-mi dă pace, de ce tinerii noștri de azi nu mai acceptă (uf, cuvânt colțuros și neavenit în context!) liricul. Poate din snobism, este la modă prozaicul tenebros și concupiscent, vizualul de o anumită orientare, melosul zbuciumat, psihedelic, cu ritmuri în draci care prăvale spre bietul suflet tone de „grunj sonor” și instabilitate, de neliniște
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
eram în continuare Toma necredinciosul, aidoma țăranului lui Preda care văzând cu ochii lui girafa la grădina zoologică a afirmat, în simplitatea și candoarea lui, că așa ceva nu există ... De la înălțimea de zece mii de metri se disting spinările domoale sau colțuroase dar ninse ale culmilor Munților Sierra Nevada - în timp ce la poalele lor și pe Central Valey totul pare încă văratic, văile, puținele lacuri care par o salbă deșirată și a cărei pânză de apă este ca o năframă strălucind cu intermitențe
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]