307 matches
-
000 de familii de „dușmani ai poporului” polonezi, printre care și familiile ofițerilor asasinați la Katyn*. în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei*, după ce a fost asociat dezastrului militar de la Harkov, în primăvara anului 1944, el coordonează epurările ucrainienilor acuzați de colaboraționism. Rechemat la Moscova în decembrie 1949 ca secretar al Biroului Politic, el se implică, în 1950-1951, într-o campanie în favoarea dezvoltării kolhozurilor, dar, pentru că a îndrăznit să reproșeze partidului ignorarea realităților și a psihologiei rurale, își atrage neîncrederea lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armata germană, publică în oficiosul „Bukarester Tageblatt”-„Gazeta Bucureștilor” (1917-1918; articole politice, prezentări de spectacole, semnate T.A., A ori Sigma), în „Scena” (1918) și „Renașterea” (1918). Procesul intentat unui număr de 24 de ziariști (între ei, I. Slavici) pentru colaboraționism, în februarie 1919, duce la condamnarea lui A. la cinci ani de închisoare. Deținut în penitenciarul Văcărești, va fi sprijinit moral de soția sa (Paraschiva Burda, originară din Buneștii Bucovinei, din 1916 tovarășa de o viață a scriitorului). Datorită intervenției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Partidul Conservator și de fruntașul acestuia, P. P. Carp. În timpul ocupației germane, este prefect al județului Prahova. În 1920, primește recomandarea de profesor la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți, dar numirea nu i-a fost ratificată, sub pretextul colaboraționismului cu ocupantul străin. Rămâne în continuare avocat în București, citește cu o vie curiozitate literatură, românească și străină, se interesează îndeaproape de evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându-le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
partidele comuniste se identifică luptei pentru eliberare și alătură steagul roșu culorilor naționale. Prin intermediul acestor fronturi, și confundîndu-se uneori cu ele, partidele comuniste vor conduce demonstrațiile de stradă, propaganda activă împotriva represiunii, solidaritatea față de victime, educația patriotică și lupta împotriva colaboraționismului, pregătirea revoltei naționale, grevele și sabotajele și, prin mișcările lor armate, lichidarea colaboratorilor, sabotajele de anvergură și, în sfîrșit, înfruntările cu ocupantul. Militanții comuniști își vor asuma cu eroism și abnegație aceste multiple sarcini, provocînd admirația colegilor lor de luptă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
trădarea intelectualilor”, despre abdicarea lor - în numele unor ideologii de moment - de la condiția de observatori și comentatori imparțiali în cadrul societății. Un intelectual trăiește din practicarea exercițiului critic, care este (trebuie să fie) principala sa vocație. Nu s-a discutat nici despre colaboraționismul gros, la vedere, știut sau bănuit, despre relațiile „amicale” ale intelectualilor cu poliția politică (securitatea), în sfârșit, despre rușinoasa slăbiciune a oamenilor noștri de cultură de a se ralia întotdeauna puternicilor zilei. Puținele, extrem de puținele cazuri de disidență, de opinie
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
se ralia întotdeauna puternicilor zilei. Puținele, extrem de puținele cazuri de disidență, de opinie separată în acest cor al adeziunilor totale și necondiționate, au constituit excepțiile care confirmă regula. O dată în plus, această șansă de a discuta, de a condamna public colaboraționismul - cu listele pe masă - a fost ratată atunci când accesul la dosarele securității părea deschis. N-a insistat însă nimeni. „Democrații” aleși în Parlament, unii din ei cu „biografii de disidenți” credibile la acea oră, au mușamalizat subiectul prin indecizie și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
făcute de persoane onorabile, la conducerea unor reviste. O confuzie generală menținută cu bună știință, în care profesioniștii delațiunii și spionajului se simt destul de comod. În aceste condiții nu ne rămâne decât să observăm și să inventariem noile tipuri de colaboraționism. Gama este foarte bogată. De la modelul internaționalist „apostolic”, până la „patrioții de meserie”, care își schimbă adeziunile după variațiile metronomului politic și interesele de moment. Și totuși, este utopică ideea unei discuții privind responsabilitatea intelectualilor acum și aici? Câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să desacralizeze un loc geometric al miracolului credinței, destituit de promiscuitatea cerșetoriei, a publicității și a simulacrelor frauduloase. Saramago nu-l uită nici pe celebrul profesor Unamuno, în a cărui binecuvântare a franchismului citește un tipic gest de trădare și colaboraționism. Roman de dragoste, roman politic, dar și roman al procesului de creație și al creatorului pândit imperceptibil de moarte. Moarte anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care publică proză, numeroase cronici dramatice și articole diverse. Ca director al cotidianului „Scena” (1917-1918), dă publicației (și prin propriile texte) o orientare filogermană, fapt care îi aduce în 1919 arestarea (alături de Ioan Slavici, Tudor Arghezi ș.a.) și judecarea pentru colaboraționism. Este achitat, dar eticheta de „trădător” îi va fi aplicată mult timp, în momente delicate. Între 1921 și 1925 conduce „Adevărul literar și artistic”, fiind totodată și redactor la „Dimineața” și „Adevărul” (1921-1928). A mai scris la „Rampa”, „Revista ilustrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
din-tr-o orientare de principiu a bisericii. Eliberarea Bisericii ortodoxe române de dominația grecească în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza și proclamarea autocefaliei mai tîrziu s-au făcut deci într-o tradiție a obedienței, care a condus-o curînd la colaboraționism cu puterea polică și, uneori, la subordonare voită față de ea115. De aceea, cei care atribuie un rol deosebit ortodoxiei în păstrarea identității românilor ar trebui să demonstreze aceasta și să specifice, de exemplu, de ce românii ar fi fost mai puțin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în care are valabilitate preceptul vechilor greci potrivit căruia viitorul trebuie să fie mai bun decît prezentul (și implicit mult mai bun decît trecutul) încît este cultivată inovația, înnoirea. Despre calitățile îndoielnice ale istoricilor români și despre înclinația lor spre colaboraționism vorbește și lipsa de atitudine atunci cînd s-a lansat campania intenționată de distrugere a unității scrierii limbii române, în anul 1991: dacă ar fi fost cercetători veritabili ai documentelor, ei ar fi observat, de exemplu, că forma limbii istorice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
erau maghiari, adepți ai Reformei. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Biserica Catolică Slovacă a jucat un rol esențial în proclamarea primei Republici Slovace independente, al cărei Prim Ministru a fost un preot Romano-Catolic Jozef Tiso. Deși acuzată de colaboraționism cu naziștii și supusă persecuțiilor din partea puterii comuniste, Biserica a reușit să treacă peste dificultățile perioadei comuniste, iar la începutul anilor 90 a devenit element activ în constituirea noului stat slovac. Permanent asociată cu identitatea națională slovacă, Biserica Catolică și-
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
revoltei de la Timișoara din decembrie 1989. În tot acest joc, statul a încercat să transforme biserica într-o instituție de propagandă, oferindu-i în schimb câteva libertăți plus statutul privilegiat de biserică dominantă. După 1990 au apărut numeroase acuzații de colaboraționism cu puterea comunistă atât din partea societății civile, cât și din partea unor prelați (Stan, Turcescu, 2005). Gillet (2001), pornind de la studierea documentelor oficiale ale vremii, subliniază aservirea Bisericii Ortodoxe față de puterea politică a vremii, iar lipsa de transparența a Bisericii, care
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și turnători, acestea fiind numai niște cazuri izolate. În ciuda tuturor acestor "lovituri" la adresa imaginii publice a Bisericii Ortodoxe, încrederea populației în instituție a continuat să fie foarte ridicată, iar structura de conducere a rămas neschimbată. Spre deosebire de Bulgaria unde acuzațiile de colaboraționism și refuzul vechii ierarhii ortodoxe de a ceda puterea au dus la producerea unei schisme în cadrul sinodului (Kalkandjieva, 2006), în România trecerea de la regimul comunism la cel democratic nu a adus schimbări prea mari în conducerea bisericii. Deși la începutul
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în rândul ierarhiei bisericești, lucrurile nu iau o întorsătură similară celei din Bulgaria. Patriarhul este rechemat în funcție de către sinod după o vreme, iar membrii grupului contestatar sunt incluși în structura ierarhică formală a bisericii (Stan, Turcescu, 2005). Dincolo de acuzațiile de colaboraționism cu puterea comunistă au existat în ultimii ani și alte situații care ar fi putut să afecteze imaginea publică a Bisericii Ortodoxe. Aici am putea include cazul unui stareț de mânăstire acuzat de relații homosexuale, a altui stareț care s-
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
că toată lumea a colaborat (Ion Iliescu, Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor cu siguranță se amuză în destule cazuri de cacealmaua presei și de hibrizii experimentali obținuți în urma Dosariadei). Or, lucrurile nu stau deloc așa. A existat, e adevărat, un colaboraționism pasiv, dar acesta nu poate fi cuantificat și contabilizat și nu prea are cum să fie sancționat decât de conștiința fiecăruia (atât cât mai funcționează aceasta). Ceea ce trebuie să facă, însă, un stat democratic și sănătos din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și nu prea are cum să fie sancționat decât de conștiința fiecăruia (atât cât mai funcționează aceasta). Ceea ce trebuie să facă, însă, un stat democratic și sănătos din punct de vedere moral (sau în curs de însănătoșire) este să sancționeze colaboraționismul activ. Acest deziderat ar trebui să alcătuiască nucleul Dosariadei, într-o ierarhizare clară a culpelor, supunîndu-se rigorilor Codului Penal, acolo unde este cazul. Abia apoi urmează lustrația, ca sancțiune administrativă, și oprobriul moral, ca sancțiune aplicată de opinia publică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Interne. În zelul lor, probabil pentru a-și păstra scaunele ministeriale sau pentru a-și apăra pozițiile, în ședința guvernului din 16 septembrie 1944, propuneau măsuri pentru „epurarea” sau „arestarea preventivă” a tuturor funcționarilor Serviciului Special de Informații, învinuiți de colaboraționism cu Gestapoul. Generalul Aldea cerea pur și simplu desființarea, iar în cel mai fericit caz repartizarea structurilor acestui important organism fie „la Ministerul de Război” - Secției a II-a, fie în cadrul unor departamente de profil din Ministerul de Interne ca
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
învinuire că ai fost prins comunicând prin morse sau ai cântat cântece legionare la fereastră. Ei trebuiau să depună un raport sau două de acest fel pe lună, pentru a-și arăta activitatea și pentru a nu fi acuzați de colaboraționism. * Într-una din zile toți cei din celulă am fost izolați în beciul Celularului, la „morga mică”. Eram cu Gheorghe Mare, cu avocatul Cornea, cel căzut în rostogolul minei, cu un domn mai bătrân - care fusese subdirector la Casa autonomă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Înaintaseră la București un exemplar, iar altul luase calea spre graniță. Își înaintaseră cererile de demisie motivând că nu pot îndeplini ordinele inumane cerute de administrație împotriva celor închiși. Toți au fost arestați, anchetați și judecați, acuzați de trădare și colaboraționism cu dușmanii poporului și ai clasei muncitoare. Procesul avusese loc la Alba Iulia în prezența delegațiilor de milițieni din toată țara, de la toate penitenciarele, spre exemplu. Sentința nu se pronunțase, dar fuseseră schingiuiți și aruncați în aceleași celule cu noi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că 40 de mii de călugări disputau interminabil numărul cuielor cu care a fost răstignit tizul meu divin, În Constantinopolul apărat de doar 5 mii de lefegii În fața celor 250 de mii ai lui Mahomed, care le-au răsplătit apoi „colaboraționismul“ cu ceea ce numim sodomie -, ceilalți deci au pătimit și dinspre rafinamentul care compensa ignoranța. - Mi-aduc aminte. Se aplica legea talionului și, de pildă, În civilizata Franță, o scroafă, desigur flămândă, care a Îndrăznit să-și adjudece un dumicat din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sovietice a României, a participa la diferite acțiuni ale unui partid controlat și dirijat, de sus și până jos, de sovietici, nu era decât o formă de ațe pune în slujba inamicului, a ocupantului străin. Altfel spus, o formă de colaboraționism. Dar cu un tată și un unchi formați în U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta în ochii sovieticilor toate garanțiile pentru a fi promovat și utilizat, în acțiunea generală de acaparare a puterii de către Partidul Comunist și de sovietizare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
francez, tovarăș de lungă durată al Partidului Comunist Francez, Guy de Boysson, era ales - cu o majoritate zdrobitoare - președinte al FMTD. De origine aristocratica (ceea ce ii servea de minune drept acoperire), Guy de Boysson trecuse în timpul războiului de la petainisme (și colaboraționism cu Germania), direct în Rezistență (mișcare dominată de comunități), pentru a deveni - câțiva ani mai târziu - la fel de discret, Președinte-Director General al "Băncii Comerciale pentru Europa de Nord", o banca-paravan a KGB și GRU în Europa occidentală. Un parcurs tipic, pentru un submarin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Alexandru Averescu) și la Mărășești (generalul Eremia Grigorescu), În urma cărora Moldova a fost salvată. România rămânea Însă tăiată În două. La București funcționa administrația germană, sprijinită și de români „germanofili“, cărora evenimentele păreau să le dea dreptate (a fost un „colaboraționism“ avant la lettre, prefigurând un fenomen caracteristic celui de al Doilea Război Mondial). În ciuda rezistenței eroice din Moldova, războiul a evoluat În favoarea Puterilor Centrale și În defavoarea României. În Rusia a izbucnit revoluția (februarie, apoi noiembrie 1917), iar În armata rusă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de Cezar se va stinge datorită dispariției petentului. Degeaba a fost distins răposatul cu ordinul cel mai înalt, "Steaua României", zădarnic s-a afirmat ca una dintre vocile reprezentative ale poeziei române: mereu va prevala, în aprecierea contemporanilor, acuzația de colaboraționism. Poate, nu și în aceea a posterității. Într-un articol anti-Ivănescu (altfel, decent scris) din revista "Argeș" nr. 2/2008, cineva se întreabă: "imaginați-vă că ați afla, într-o zi, că Eminescu ar fi fost un jalnic colaborator al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]