407 matches
-
a fost discreditat în ochii grecilor de incapacitate sa de a împiedica cedarea nord-estului țării către Bulgaria. Proasta gestiune a ecnomiei pe timp de război, inflația galopantă, criza de alimente care a ajuns până la proporțiile foametei, a făcut ca guvernul colaboraționist să-și piardă orice urmă de credibilitate în rândurile populației grecești. În plus, un număr de ofițeri superiori ai regimului dictatorial interbelic au colaborat cu ocupanții germani, ocupând diferite posturi administrative. Primul act de rezistență din Grecia a avut loc
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
italieni și a unei mari cantități de echipament militar. Până la sfârșitul primăverii anului 1943, italienii au fost forțați să se retragă din mai multe regiuni. Orașele Karditsa, Grevena, Trikkala, Metsovon și altele au fost eliberate până în iulie. Puterile Axei și colaboraționiștii greci au rămas să controleze doar orașele mari și drumurile principale, în vreme ce restul a rămas sub controlul guerilelor "andartes". Această zonă era „Grecia Liberă”, care se întindea de la Marea Ionică la Marea Egee și de la zona de ocupație germană din Macedonia
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
în Atena, care s-a răspândit rapid în toată țara. Greviștii au avut la început numai revendicări economice, dar în scurtă vreme și-au asumat și revendicări politice, după ce au primit sprijinul organizațiilor sindicale comuniste (EEAM). Pe 12 aprilie, guvernul colaboraționist elen a trebuit să cedeze pe toată linia în fața greviștilor. La începutul anului 1943 au început să circule zvonuri cu privire la o posibilă mobilizare pentru muncă forțată în Germania. Primele reacții au fost ale studenților de pe 7 februarie, dar mișcarea de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
au lăsat să locuim numai în două camere, cele mici, din spate, cinci persoane. În restul casei ne-au instalat pe altcineva care era pe post de informator. Un individ, Singer - care trebuia inițial să ocupe toată casă. Singer era colaboraționist, colabora cu regimul. Asta a fost în anul 1941. Aveam cinci ani. La scurt timp după asta, sora mea a contractat o scarlatina urâtă, scarlatina neagră. În situația asta, eu și bunica mea am plecat din casă. Mi s-a
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
în prezent în regiunea Briansk). „Autonomia” a acoperit teritorial zona a opt raioane (azi: Brasovsk, Dmitrievsk, Dmitrovsk, Komarici, Navlinsk, Sevsk, Suzemka și Jeleznogorsk) acum împărțită între regiunile Briansk, Oriol și Kursk. „Republica” a servit ca un test pentru un guvern colaboraționist rus sub conducerea SS-ului în Reichkommissariat-ul Moscovei. Prin dimensiuile sale, depășea teritoriul Belgiei. A avut un statut de formațiune statală națională și propriile forțe armate = Armata Populară Rusă de Eliberare (abreviat, RONA), care erau relativ eficiente, fiind create după
Republica Lokot () [Corola-website/Science/333920_a_335249]
-
folosit de demonstrațiile studențești generate de moartea lui Opletal ca pretext pentru închiderea facultăților. Nouă lideri ai mișcărilor studențești au fost împușcați, iar alți tineri au fost deportați în lagărele de concentrare. Portofoliul educației naționale a fost în credințat unui colaboraționist, colonelul Moravec . Hitler a considerat că von Neurath a acționat prea blând în timpul reprimării demonstrațiilor, l-a numit pe 24 septembrie ca adjunct al primului pe Reinhard Heydrich. De fapt, von Neurath a fost lipsit practic de orice putere. Din
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
formarea de noi unități cehoslovace, care să coopereze cu noile comitete naționale formate în localitățile eliberate. Loialitatea populație din regiune față de Cehoslovacia era scăzută. Proclamația lui Beneš din aprilie 1944 excludea de la participarea la viața politică a Cehoslovaciei renăscute a colaboraționiști maghiari, germani și rutenilor membri ai Partidului Fencik condus de Andrej Brody. Cei vizați de această proclamație formau cam un sfert din populația Ruteniei subcarpatice. Cam o treime din populație împărtășea convingeri comuniste, rămânând cam o treime de populație căreia
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Yanhtze, în timp ce în alte regiuni puterea se afla în mod practic în mâinile liderilor locali. De aceea, japonezii întrețineau sau creau legături speciale cu acești lideri locali, cu scopul subminării puterii centrale. Japonezii au cultivat relațiile cu așa-numiții "hanjian" - colaboraționiști chinezi - pe care i-a ajutat să conducă guverne „autonome" cu o atitudine prietenoasă față de interesele nipone. Această politică a fost cunoscută drept "Specializarea Chinei de Nord", sau "Mișcarea pentru autonomia Chinei de Nord". Provinciile nordice care au fost incluse
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
și adesea lăsa să-i scape sentimente excesiv de dramatice atunci când era constrâns. Deși în mod normal era deschis criticilor, tindea să creadă că grupurile mai mari constituie conspirații. Interpretările postbelice ale caracterului lui Quisling sunt la fel de diverse. După război, comportamentul colaboraționist a fost văzut în popor drept rezultat al unei deficiențe mintale, lăsând personalitatea unui Quisling evident mai inteligent ca o „enigmă”. În schimb, el era văzut ca slab, paranoic, steril din punct de vedere intelectual, și însetat de putere: în
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Franța. Pierderile materiale au fost majore: 660 000 de locuințe distruse, pierderile financiare au fost considerabile. Aproape toate porturile au fost distruse. Urmările ocupației au fost tragice pentru societatea franceză scindată, printre care si faptul ca mulți francezi au devenit colaboraționiști . După război, a început epurarea colaboraționiștilor, fiind intentate procese unor colaboraționiști ca Robert Brasillach și Philippe Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte orașe, mai ales
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
660 000 de locuințe distruse, pierderile financiare au fost considerabile. Aproape toate porturile au fost distruse. Urmările ocupației au fost tragice pentru societatea franceză scindată, printre care si faptul ca mulți francezi au devenit colaboraționiști . După război, a început epurarea colaboraționiștilor, fiind intentate procese unor colaboraționiști ca Robert Brasillach și Philippe Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte orașe, mai ales porturi că Le Havre sau Brest
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pierderile financiare au fost considerabile. Aproape toate porturile au fost distruse. Urmările ocupației au fost tragice pentru societatea franceză scindată, printre care si faptul ca mulți francezi au devenit colaboraționiști . După război, a început epurarea colaboraționiștilor, fiind intentate procese unor colaboraționiști ca Robert Brasillach și Philippe Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte orașe, mai ales porturi că Le Havre sau Brest au ajuns ruine. După „curățarea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Petain, condamnați la moarte, ulterior fiind comutată la închisoare pe viață. Regiuni din Franța erau distruse. Parisul era intact, dar alte orașe, mai ales porturi că Le Havre sau Brest au ajuns ruine. După „curățarea societății” de 30-40 000 de colaboraționiști reali sau închipuiți, guvernul provizoriu al lui Charles de Gaulle a început reconstrucția. Băncile , companiile de asigurări și firmele mari că Renault sau Air France au fost naționalizate. Au fost întreprinse reforme de dezvoltare. Statul a folosit planificarea economică pentru
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
la fel ca în cazurile altor fronturi și altor naționalități, soldații ucraineni să lupte unii împotriva celorlalți. Numeroși civili ucraineni au suferit în timpul luptelor, au fost internați în lagărele de la Talerhof și Terezin, sau au fost executați ca spioni sau colaboraționiști ai unei sau celeilalte armate. În timpul Primului Război Mondial, Ucraina apuseană a fost câmpul de luptă al armatelor austro-ungare și ruse. Satele ucrainene au fost devastate în timpul luptelor. Ambele armate aveau în rândurile lor soldați ucraineni. În Regatul Galiției și Lodomeriei, peste
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
de pe 28 mai, ora 11:30. Miniștrii francezi și belgieni au numit acțiunile lui Leopold „trădătoare”, dar ei nu erau la curent cu adevărata stare de fapt. Regele Leopold nu a semnat o înțelegere cu Hitler pentru numirea unui guvern colaboraționist, ci o capitulare necondiționată, dată fiind calitatea lui de comandant suprem al forțelor armate belgiene. Cifrele pentru pierderile totale ale Bătăliei Belgiei din 10-28 mai sunt aproximative, rapoartele dând cifre diferite. Pierderiel din timpul luptelor din Belgia nu sunt cunoscute
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
criminal", "proscris", "răufăcător", "hoț" sau chiar "diavol". De asemenea și-a adăugat prenumele "Qisling"; el spune că acest nume provine de la "Susanne Malene Qisling", o străbunică de-a lui, însă alții susțin că alegerea acestui nume a fost inspirată de colaboraționistul norvegian Vidkun Quisling. Circumstanțele privind motivele crimei nu sunt clare, dar au fost atribuite luptei pentru putere dintre Vikernes și Euronymous. De asemenea Vikernes vorbește despre o dispută financiară legată de o sumă de bani pe care acesta i-a
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activității dirijorale din București - este prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, pentru care activitate a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier. O dată războiul sfârșit, George Georgescu, fost colaboraționist, este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din București până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, își reia activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române. Abia după ce, în 1956, Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii din București - se expatriază în
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
condamnat chiar la moarte, dar a scăpat, l-au iertat... Cum a scăpat, nu știu, dar a scăpat! Bineînțeles, el este foarte important pentru România, care l-a cinstit atribuind numele său Aeroportului Otopeni. În Franța, a fost tratat drept colaboraționist al nemților. Ca să scape de proces a cerut azil În România, unde Nicolae Ceaușescu l-a primit cu brațele deschise. Din câte-am auzit, l-a numit și consilier prezidențial, dar a murit la doi-trei ani după asta. Mare lucru
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
colaborează la revistele " Hermes " (CNRS), " Iztok ", " Cahiers de l'Est", " Lupta ", " BIRE "(Franța) și la " Curentul " (Germania). Participa în 1988 la lansarea unei Societăți a Scriitorilor Români, acțiune sindicală, profesională și protestatara care înainte de decembrie 1989 dorea să se opună colaboraționiștilor din Uniunea Scriitorilor din R. S. România, instituție profesională pe care Partidul Comunist Român încerca să o supună exigentelor propagandei. Fondează la 13 mai 1991, împreună cu alți ziariști români din exil, Asociația Jurnaliștilor Români-Ouest, cu sediul la Paris. După 1990
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
puținele orașe europene nerăvășite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați de naziști. Politicieni sau intelectuali cehi, așa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost uciși sau închiși cu sprijinul informatorilor germani și al colaboraționiștilor cehi. Insurecția din Praga a fost declanșată pe 5 mai 1945, când rezistență cehă, cu sprijinul temporar al unor unități ale Armatei Ruse de Eliberare (RAO), aflate, în mod formal, în serviciul Waffen SS, profitând de înaintarea unităților sovietice și
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
Centru de Perfecționare a cadrelor din Administrația de Stat” (vezi articolele critice din ziarul Ziua, documentar realizat de Silviu Alupei sub titlul Magistrați dresați de Securitate și publicat de Info News (http://www.infonews.ro) „"într-un program oferit magistraților colaboraționiști de către CEPECA, între anii 1982-1983"...”). Acest centru nu are nici-o legătură cu CEPECA, instituția de prestigiu internațional creată prin acordul cu ONU din 1967 și desființată în octombrie 1971, prin transferul pe considerente politice la ASG. În cadrul proiectului România-ONU pentru
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
iunie), și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944. URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici, dar nu și pe americani. Mediterana: În iunie 1941, forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul, aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy, cucerind Damascul pe 17 iunie (Campania Siria-Liban). În același timp, armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est, asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk. În ciuda rezistenței îndârjite, trupele britanico-australiene
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
germane din Paris. Pe 24 și 25 august, Forțele Franceze din Interior au primit sprijinul Armatei de Eliberare a Franței Libere, iar insurecția s-a transformat în lupte de stradă, cu folosirea baricadelor, mitralierelor și tancurilor împotriva germanilor și milițiilor colaboraționiștilor. Această luptă a marcat sfârșitul Operațiunii Overlord, ducând la eliberarea Franței, restaurarea Republicii Franceze și desființarea L'État Français și fuga guvernului acestuia de la Vichy la Sigmaringen, în Germania. Strategia aliată urmărea distrugerea forțelor germane în retragere spre Rin. În
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
elibereze prin forțe proprii capitala, guvernul liber francez și președintele Charles de Gaulle au avut suficient prestigiu și autoritate pentru ca să formeze guvernul provizoriu și să evite instaurarea unei guvernări militare aliate. Guvernul provizoriu a preluat din mers atribuțiile defunctului guvern colaboraționist de la Vichy (1940-1944). Noua putere a unit pe 9 septembrie rezistența divizată din punct de vedere politic, care includea în acel moment anarhiști, comuniști, gaulliști și naționalști, într-o guvernare de „unanimitate națională”. În discursul său de la primăria Parisului, de
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
Pretențiile similare ale polonezilor, care ar fi dorit să participe la ocuparea Germaniei, au fost respinse de Uniunea Sovietică. Acest fapt și lipsa de reacție a Aliaților occidentali a adâncit sentimentul polonezilor ca au fost trădați de occidentali Mai mulți colaboraționiști francezi numiți „"vichistes"” - înalți funcționari ai L'État Français, membri ai forțelor paramilitare Milice française, implicați în luptele împotriva rezistenței franceze - au fost arestați și au devenit ținta "epurărilor legale". Unii dintre colaboraționiști au fost executați fără judecată. Femeile acuzate
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]