342 matches
-
-și de revolverul din buzunarul actorului, Charlot se opri la o oarecare distanță și-l privi stăruitor. Credeam că ai plecat, zise el. — M-am hotărât să rămân. —Aici? În fond, e casa mea, răspunse Carosse blând. —A lui Carosse, colaboraționistul. Nu, a lui Jean-Louis Chavel, lașul. — Dacă ai de gând să joci rolul lui Chavel, ai pierdut din vedere două lucruri, spuse Charlot. — Cred că e un rol care mi-a reușit destul de bine. Dacă ai de gând să devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dacă eu izbutesc, atunci... știi că sunt un om generos. Era generos, într-adevăr, generozitatea făcea parte din vulgaritatea lui. — Oricum, n-am de ales. Chiar tu i-ai spus că sunt Chavel. Nu uita că știu cine ești: Carosse, colaboraționistul și criminalul. Mâna dreaptă se frământă în buzunar, degetul căută piedica de siguranță. — Crezi că sunt chiar atât de periculos? — Da, cred, răspunse Charlot privind insistent mâna. Și mai e ceva... eu știu unde este Chavel. —Unde? — Nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Sunt Jean-Louis Chavel. 18 —Ești nebun? strigă Carosse aspru către cel de jos, dar Chavel continuă să-i vorbească fetei cu mult calm. Omul ăsta este actorul Carosse. Poate că ai auzit de el. E căutat de poliție ca fost colaboraționist și ucigaș al unui bărbat pe nume Toupard. —Ți-ai pierdut mințile! Nu-nțeleg nimic, rosti fata. Își îndepărtă o șuviță umedă de pe frunte. Ce de minciuni! Nici nu mai știu cine minte. De ce mi-ai spus că-l recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
literaturii universale, așa cum au făcut-o Herta Müller sau Eginald Schlattner. Poate v-ați întrebat, citindu-i pe toți marii scriitori români care astăzi îi aduc elogii: Ei de ce n-au avut curajul Hertei Müller înainte de ’89? De ce le lipsește colaboraționiștilor onestitatea unui Eginald Schlattner, fie și tardivă? Am văzut-o într-un interviu la TVR realizat prin 2007 și prezentat în reluare joi seară, când i s-a decernat Premiul Nobel. Herta Müller punea în încurcătură intelectuali, scriitori și societate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
colaboraționismului cu trecutul e atât de absentă în spațiul românesc? De ce, în comparație cu Germania, problema dosarelor lor la Securitate e atât de puțin discutată? De ce oamenii nu sunt frământați de detaliile vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mînă placheta unui colonel de securitate) ca să redebutezi". Părea aproape normal totul, nu? Puteam să fac din nou critică literară. Pasăre îmi dăduse temă pentru acasă. Doar administra cultură, nu altceva, la revista Uniunii Scriitorilor. Avea nevoie de colaboratori. De colaboraționiști. Ce să fi făcut? Am scris recenzia la cartea colonelului. Paul Goma are încă o dată dreptate: să mă judece numai cei care au trecut prin situația asta și n-au cedat. Culmea e că recenzia n-a apărut. Nici mercenariatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general!) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult
Cincizeci de ani de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7652_a_8977]
-
nazismului, deși trăia în Germania; în 1933, profită de o ofertă a fasciștilor italieni ca să-și petreacă vacanța, împreună cu Simone de Beauvoir, cu bilete la preț redus; nu dă nici o șansă Rezistenței; publică în 1941 și în 1944 în jurnalul colaboraționist «Comeodia»; o încurajează pe Simone să lucreze la «Radio Vichy». În acest timp, Camus se oferă să se angajeze în armată, încă din 1939, dar e refuzat din cauza tuberculozei; la Oran dă lecții elevilor evrei cărora regimul de la Vichy le
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
în această publicație, considerată prea intransigentă, iar gruparea din jurul ei incapabilă să facă acele compromisuri pentru câștigarea de poziții politice. Unul dintre gesturile demonstrative ale lui Goga în această perioadă va fi cel de „curățare” a redacției „Tribunei” de colaboratorii... colaboraționiști. Într-un răspuns dat lui Alexandru Vaida-Voievod, unul dintre cei cinci deputați români din Dieta budapestană, poetul-gazetar se va făli cu acestă execuție: „Acest ziar a renunțat în cele dintâi momente ale schimbării de front la colaborarea domnilor Eugen Brote
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Rogozin a subliniat importanța menținerii în Transnistria a "memoriei pentru Marele Război pentru Apărarea Patriei". Potrivit vicepremierului rus, recentele evenimente tragice din Odessa au stârnit nemulțumirea și furia oamenilor. "E un Hatîn (sat belarus, distrus în 1943 de fasciști și colaboraționiști; locuitorii săi au fost arși de vii) ce s-a intamplat in Odessa. Cei care au comis crime în masă nici macar nu pot fi numiți animale, pentru că nici animalele nu procedează astfel", a declarat Rogozin.
De Ziua Victoriei, Putin în Crimeea, Rogozin la Tiraspol by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54282_a_55607]
-
este chemat să ia atitudine. „Utopia egalitaristă” aduce cu sine „Migrenele memoriei”. „Mistificările oficiale” înlesnesc „Manelizarea” în toate domeniile vieții cotidiene aducând cu sine „Festivismul-festivalier”. „Adevărurile despre minciuni” împiedică instaurarea „Bolilor profesionale” ale puterii, solicitându-ne un „Recurs la solidaritate”. „Colaboraționiștii” născuți „Sub zodia vocalității” se aleg „Cu (sau fără) respect”, în funcție de unghiul din care sunt observați. Sunt titluri din care se leagă pilde, sensuri, învățături. Pentru cine poate să le priceapă. Salutar îmi apare materialul enun- țiativ intitulat Critica criticii
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
Mircea Lăzăroniu Tratat ca o vedeta în deceniile 3 si 4 ale secolului trecut, spirit alert si mare calator cosmopolit, lamentabil colaboraționist în anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ostracizat un timp, apoi revenit în circuitul literar, intrat în Academia Franceza, iar dupa moarte în colecția Pléiade, Paul Morand (1888-1976) stîrneste patimi, irita si intriga si astazi. Dincolo de afectarea dezinvolturii și
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
a instituit acolo o amnestea ce ii excludea însă pe tiranii cu pricina care s-au văzut judecați și condamnați. Grecii antici aveau și noțiunea de miasma, un Rău potențial care necesită o mărturisire lustrală. În Franța, după 1945, scriitorii colaboraționiști au suportat rigori drastice: Brasillach a fost executat, Drieu La Rochelle s-a sinucis, Celine a fost osîndit pentru „nedemnitate națională”, petrecînd șase ani în exil. Pe de altă parte, autorii seduși la un moment dat de sirenele propagandei sovietice
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
în vreme ce clarviziunea lui Marghiloman ar fi fost lăudată. La fel, e nefiresc a-l judeca pe P. P. Carp pentru încrîncenarea cu care se opunea intrării României în război contra nemților. E drept, unii intelectuali au colaborat cu ocupanții, dar „colaboraționiștii sînt patrioți care consideră că inamicul are dreptate" (p. 346), potrivit inspiratei definiții a lui Lucian Boia. Germanofilii e o carte în care autorul știe să intre în pielea personajelor, intuindu-le idealurile, depistîndu-le temerile și avînd grijă de a
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
să facă anumite conjecturi cu Planeta maimuțelor (când e vorba de execrarea unor „tovarăși de drum”, deveniți brusc, indezirabili, sub numele „epurării de alogeni”), sau cu programul stoic al lui Marc Aureliu, atunci lucrurile devin mai complicate. Dezbaterea asupra vinovăției colaboraționiștilor se cere relansată, nu că ar fi fost vreodată închisă, dată fiind plaja largisimă a împrejurărilor care pot determina o cedare etică sau alta. În carte e prezent, în doar câteva pagini, și soțul uzbec al Rebeccăi, Kemar, racolat, la
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
la Tel Aviv (după ce fusese nevoită să rătăcească, pe vremuri, pe căi aiuritoare și cu destule compromisuri, ajungând în zona Donbass, apoi în Samarkand, și la doi pași de China), are momente de cumpănă. Doctorul curant, de asemenea rafinat și colaboraționist, pe vremuri, îi comunică opiniile sale de alienist despre un caz complex, de personalitate duală, în fond, redevabilă categoriei damnaților: „Cum s-a întâmplat și în cazul meu... Acesta-i, de fapt, cadrul în care am avut pentru dumneaei și
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
Nicolae Manolescu Cu ocazia publicării înPleiade a prozelor lui Drieu la Rochelle (1893-1945), s-a pus, din nou, întrebarea dacă operele unor colaboraționiști și extremiști notorii, îndeosebi din timpul Ocupației, precum Céline, Jouhandeau, Morand, Chardonne, Rebatet, Brasillach sau Montherlant, pot fi reeditate astăzi în integralitatea lor. Din volumele lui Drieu din Pleiade lipsește, de pildă, Jurnalul ținut de scriitor între 1939 și 1945
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
semnala, cu inevitabilă tristețe, o alunecare a acesteia pe făgașul unei desconsiderări. Să mă explic. Sub regimul comunist, intelighenția, oricît de supusă presiunii ideologice, alcătuia o castă respectabilă tocmai prin opoziția sa, fie activă, fie măcar tacită, față de abuzurile regimului. Colaboraționiștii se excludeau de la sine din corpul relativ omogen, aristocratic, al intelighenției ce-și respecta condiția. Or, acum ce se întîmplă? Mercantilismul fără frîu, parvenitismul ce a scos la suprafață drojdiile obștii i-au împins pe intelectuali, pe de-o parte
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
demografic. Spuneam că acest volum este, prin forța împrejurărilor, dedicat marilor rupturi. Una dintre ele (cea mai dureroasă, probabil) este cea survenită între PNȚ și dr. Nicolae Lupu. Fruntașul țărănist este ademenit, la începutul anului 1946, de câțiva profitori și colaboraționiști, să se rupă de marele partid și să înființeze o disidență, care, pe de-o parte, să colaboreze cu guvernul Petru Groza, iar pe de alta, să sub- țieze falanga din jurul lui Iuliu Maniu. Chiar dacă operațiunea este de la bun început
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
lux a memorandiștilor români din Imperiul habsburgic și a antidinasticilor din Regat (precum N. T. Orășanu), pînă la teribilul pohod na Sibir rezervat anarhiștilor din Imperiul Țarist, pentru a ajunge, trecînd prin detențiile soft ale militanților socialiști, la procesul ziariștilor colaboraționiști din 1919, la detențiile politice interbelice de la Văcărești, la internările militanților legionari de după asasinarea lui I. G. Duca sau la cele ale elitelor antifasciste din lagărul de la Târgu-Jiu. Pornind de la mărturii (para)literare de tot felul, documente de arhivă, publicații
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Walter Benjamin, un autor care a urmărit atent fenomenul hitlerist (s-a sinucis, în Franța, din spaima de a nu fi prins ca evreu) lua și astfel de forme aberante. După război nu a putut publica timp de câțiva ani: colaboraționist, iată acuza. De aceea, pentru conturarea portretului său veritabil, sunt binevenite paginile pe care i le dedică Lepenies în cartea sa, în capitolul „Trădarea cărturarilor în Germania: o atât de blândă colaborare”, unde adjectivul „blând” e catifeaua menită să indice
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
când avea chef, ceea ce se întâmpla destul de des. O prietenă apropiată își amintește a-l fi văzut printre vizitatori pe priapicul domn Georges Simenon și pe alții: „Bărbații care veneau erau mahări ai regimului Muncă, Familie, Patrie, ai pieței negre, colaboraționiști. Fritzii pe care îi întâlneai erau generali, colonei, discreți, corecți, cum se spunea. Dar și bandiți de clasa întâi, șefi de la Gestapo, francezi, germani...” Piaf nu era o prostituată oarecare. Ei i se permitea să-și aleagă partenerii. În timp ce francezii
Adevărata Edith Piaf? () [Corola-journal/Journalistic/3171_a_4496]
-
la un Panait Istrati, dar într-o durată considerabil mai lungă (cu ezitări, îndoieli, decepții și reveniri temporare la credința inițială), realitatea înconjurătoare dezminte constructul teoretic al omului de stânga. Socialismul real, cu activiști și cenzori, torționari și informatori, scriitori colaboraționiști și firavi rezistenți, îl compromite definitiv pe cel utopic, ideal. Spovedania unui învins devine, aici, spovedania unui convins. Bineînțeles, într-un alt registru stilistic decât cel al lui Istrati, în maniera inconfundabilă pe care Radu Cosașu o va șlefui cu
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
față de Putere. Dorința acestuia de a ,dirija destine umane", dar mai ales flatarea vanității care, în preajma Puterii absolute, se simte onorată așa cum crede că merită, în ciuda și cu prețul cadavrelor călcate în picioare... Secolul XX oferă nenumărate exemple de Intelectuali colaboraționiști, de bună voie, cu o Putere de extremă dreaptă sau stângă. Atitudinea față de colaboraționism depinde, însă, de gradul de dezvoltare a societății civile din fiecare țară, ca și de dorința și de capacitatea intelighenției în cauză de a-și asuma
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
jurnalismului românesc, nu prin „colectare”, ci prin investigarea propriu-zisă a marilor colecții de publicații periodice? Ar fi cunoscut articolele despre presa de partid și presa independentă din „Drapelul”, cele despre epurare din „Fapta” și „Scânteia”, despre procesul așa-zișilor „ziariști colaboraționiști”, despre desființarea autonomiei universitare și despre înlăturarea „putregaiului” de la Ministerul Propagandei („Jurnalul literar”). Ar fi descoperit sursa înfierărilor proletare de mai târziu, cu participarea clasei muncitoare (atacurile împotriva ziarului „Dreptatea”) și a chemărilor la solidaritate ideologică, după modelul Congreselor comuniste
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]