994 matches
-
cum fetele stăteau pe drum și plângeau de foame, se mai îndura câte o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut toate trei întunericul pământului. Rarița, pentru că așa o chema pe cea de a doua soție a lui Chimircan, nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
drum și plângeau de foame, se mai îndura câte o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut toate trei întunericul pământului. Rarița, pentru că așa o chema pe cea de a doua soție a lui Chimircan, nu le-a mai dat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei descoperi de unde venim și încotro ne îndreptăm. Punerea lucrurilor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
O singură dorință o stăpânește: să vină Oreste, să aducă salvarea; gândul neîmplinirii actului justițiar o umple de revoltă, revoltă îndreptată împotriva zeilor înșiși: „De-o fi ca răpusul meu tată Sărmanul să zacă pe veci Morman de țărână și colb Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul de atunci decât pe cititorul/spectatorul de azi, își găsește justificarea în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
idee pe care chiar Eminescu o subliniaz? În versurile „Scrisorii I"): „ Poate vreun pedant cu ochii cei verzi, peste un veac, Printre tomuri l? cuite a?ezat ?i el, un brac, Aticismul limbii tale o s?lpun? la cânt?ri, Colbul ridicat din carte-? i l-o sufla din ochelari ??i te-o strânge-n dou???iruri, a?ez?ndu-te la coad?, În vro not? priz?riț? sub o pagin? neroad?". [...] „Astfel Inc?puț pe mâna a oric?rui, te va
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume romantic, evocat de Eminescu în Scrisoarea II, cînd studentul amețit "de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii" scrie pe margine de caiet "versuri dulci, de pildă / Către vreo trandafirie și sălbatică Clotildă", eroina lui Dimov este puternică ("masivă"), "ușor sașie", dar total dezinhibată. Cu înclinații mai degrabă spre vir decît spre femina, Clotilda preia inițiativa și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
în chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
moș Dumitru. Ia pftim și beți de sufletul părinților mei și al babei mele - i-a îndemnat moș Petrache. Apoi să-i hodinească Dumnezeu în pace și dumneavoastră să trăiți să-i pomeniți. Spunând acestea, au lăsat să cadă în colbul drumului câte o picătură de vin „pentru morți”. Au băut pe așezate, gândind că și boulenii își vor trage sufletul în acest timp. După ce s-au omenit, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Cu adâncă plecăciune, i s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vii odată, că te așteaptă oamenii iștia. Ho! Că nu vine apa, omule! Până ce au să ajungă ca mine, au timp să aștepte. Zicând acestea, și-a băgat luleaua în chimir și a pornit către ei, târându și ciubotele prin colbul drumului. Ce durere aveți, oameni buni? Spuneți. Vă lecuiește Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut cu ochii limpeziți de colb, au intrat în crâșmă și s-au rânduit în jurul mesei, fiecare la locul știut. Care se duce la Costache să-i spună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut cu ochii limpeziți de colb, au intrat în crâșmă și s-au rânduit în jurul mesei, fiecare la locul știut. Care se duce la Costache să-i spună să umple câte un țoi de rachiu? a întrebat moș Dumitru. Eu! a sărit Mitruță Ogaș, cel mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zi, o venit și vremea de mers la rațe sălbatice ... Ar fi fost păcat să nu merg măcar o dată. In anul acela erau rațe câtă frunză și iarbă...Către seară, am coborât pușca de la locul ei, am șters-o de colb, am uns-o bine și i-am încercat cocoșul. Mergea ca ceasul! Mi-am pregătit cartușele cu alice. Nu-mi lipseau decât ciubotele. Aveam o păreche, pe care le încălțam numai când mergeam la vânătoare. Le țineam în pod, ca să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înseamnă că diseară, la Crâșma din drum, trebuie s-o faci pe mutu’ de la manutanță și să ne lași să stăm ca la priveghi, că ai feștelit-o!...Te pun să mergi în urma șirului de care și să înghiți tot colbul șleaului. Auzitu-m-ai? Păi cum ești tu apucat ai fi în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca Gheorghe sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe poartă grăbit și oleacă mai vesel. Intr-adevăr, o nespusă bucurie i se citea pe chip. Asta se vedea și din felul de a păși. Călca apăsat, gospodărește, și privea drept înainte. Nu mai căuta ziua de ieri în colbul drumului, cum i-a spus odată Pâcu... Uite aici, Dumitre, ți l-am adus de mână. Ii cât un taur și îi dornic de treabă cum nu-ți închipui - i l-a prezentat Pâcu pe Cocoșitu. Iordache Cocoșitu era un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Tu crezi că eu îs morișcă de vânt să turui așa când îi tună vântului să bată? Is om și eu. Si câte nu-i trebuie unui om? Uite, luleaua s-o stins, pe ulcica ceea s-o așezat colbul de un lat de palmă, iar despre gâtul meu ce să mai zic? S-o făcut iască. Așa că răbdare, copii, și luați aminte la ce v-am spus - a sfârșit Pâcu vorba, prefăcându-se supărat. Așa-i când milităria s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai, nu este momentul să acționezi împotriva oștirilor dușmanilor tăi, fii înțeleaptă, armatele tale sunt puternice, dar tinere, rezumă-te la a zburda și a sări coarda prin grădina suspendată a dragostei tale, în frumoasa așteptare a prințului drumurilor de colb. nouă în al doilea loc: persiști în așteptarea ta, asta îți aduce noroc. te înalți pe vârfuri, deschizi dulăpiorul cerului tău și iei de acolo un borcan cu pene de vultur harpagornis, scoți din el trei pene, care sunt vișinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet, cu apa, mergi desculț, să nu murdărești vreo pereche de pantofiori, mai mare daraua decât ocaua, sunt bălți și de o parte, și de cealaltă, e vreme ploioasă, înaintezi riguros, hotărât, tu știi bine calea ta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu?... Bună dimineța, nașule! Sărut mâna, nașă! a grăit Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată sunt gata, numai să-mi șterg ghetele, că de când nu le-am încălțat... s-a așezat colbul de un deget pe ele - a răspuns învățătorul privirii întrebătoare a lui Costăchel. Între timp, au ajuns și Măriuca cu ceilalți. Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă a zorilor, prin fumul și colbul care învăluia totul nu puteam distinge mare lucru... În clipa următoare, o nălucă a făcut un salt nebunesc până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul la ochi. Apoi, ca în poligonul de tragere, a ochit gospodărește și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru - cum gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist peste măsură. Așa cum nu-i era felul. „Ce-i cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe lespedea de piatră de alături... După ce și-au mai tras sufletul, unul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Îți răcești gura degeaba. Pe aiștia nu-i poți da jos decât cu pușca. Cu vorba nici gând... Uite-te la mine. Eu îs mai breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acest truc pentru a te apăra de situații prea dureroase, spui că ceea ce simți este o minciună, te vezi urât, laș, nevolnic, de ce ai nevoie să îți pui cenușă în cap, amâni mereu confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa unei păsări
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]