376 matches
-
din reverie și aducându-l Înapoi, În camera sa. La ieșirea din clădire, orașul Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie, fericiți. După aceea, va putrezi În pustiul desăvârșit al propriei singurătăți, lăsând posterității ciolanele sale găunoase, pregătite să Înfrunte proba veșniciei. Dacă ar... Nu a avut pe nimeni, săracul, spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup - și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia Persiei de către arabii musulmani; aceastei limbi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În sală Însuși primarul orașului). A sunat la poliție, i s-a răspuns că nu e nici un agent liber să vină la teatru. A intrat cu greu, prin spate, pe la poarta pentru angajați. După terminarea spectacolului Însă, minune! Strada centrală colcăia de caralii care sărbătoreau, alături de microbiști, victoria echipei Steaua, din meciul anului. Morala? Să mutăm Întîlnirile sportive În teatre, dacă vrem să avem oameni de ordine prin preajmă... Aflu că balerinii de la celebrele teatre Bolșoi și Kirov sunt acum obligați
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cartea are Încă un erou principal, Dragomir. State Dragomir. Coleg și el celebru, al autoarei. Felul În care vorbește despre el, fixația pentru acest nume, apariția lui În aproape toate paginile volumului, o cronică din culise a rolului său Hamlet ( colcăind de amănunte profesionale și nu numai), ne face să credem că exista Între cei doi histrioni mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu?! Cartea este, poate, simptomatică pentru urcușul și coborîșul unui creator, din perioada sfîrșitului și Începutului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau Gogol , Cehov ori Nabokov, re descoperiți de Emil : nu! Vreau să amintesc o carte unică, cu o traducere magnifică, datorată lui Emil Iordache : MoscovaPetușki. Cartea asta a lui Venedikt Erofeev, În tălmăcirea sa inspirată, m-a zdruncinat. Lumea literaturii colcăie de bețivi. Rusia e, după cum se știe, cel puțin În literatură, o adunătură de pitorești bețivi. Geniali sau minori , banali, ori miraculoși, eclatanți sau șterși, cabotini, ori sinceri, frumoși sau disperanți ; poemul tradus de Emil Iordache Însă, uluiește pînă și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acolo unde materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit bosonul? — Da, Însă... — Ce? — Din greșeală... — Ce s-a-ntâmplat? — L-am scăpat. — Și? Unde-i? — S-a spart, am mințit. Am plecat triști de la locul ciocnirii, cu un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
petrecut În inima orașului. Cerșetorii concubini au plecat clătinându-se și răspândind o duhoare de urină stătută. Antoniu știe că locul lui va fi zilnic din ce În ce mai vânat. Vremea s-a Încălzit și cloșarzii ies ca muștele la soare din canalele colcăind de șobolani, din subsoluri imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori ai unor cataclisme naturale, Înduioșând sau dimpotrivă scârbind așa zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la Liceul Weequahic a călcat odată în șanțul cu dezinfectant dintre vestiar și piscină și c-a ieșit din el fără unghiile de la picioare. Și totuși, ăsta-i locul unde poți pescui pipițe futăcioase. Nu știai? Ăsta-i locul unde colcăie șiksele Dispuse Să Facă Orice! Dacă ai chef să riști o poliomielită luată din bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în timp ce-mi formulez acuzarea, în sinea mea îmi zic „Uf, băiețică, dă-i papucii, ce mai stai - dacă vrei o doamnă în locul unei pizde, ia-ți frate o doamnă. Cine te oprește? Pentru că, după cum știm, acest mare oraș colcăie de fătuțe total diferite de dom’șoara Mary Jane Reed, de tinere promițătoare, imaculate, nedepravate - sănătoase, de fapt, ca niște lăptărese. Știu asta, fiindcă acestea i-au fost predecesoarele - numai că nici ele nu au reușit să mă satisfacă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci“, m-am găsit să mă duc în oborul din Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s‑o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de‑a valma Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aducea imediat aminte că ieri a făcut o greșeală, supărându-L pe Domnul și totuși El a trezit-o și i-a dăruit încă o zi. Dacă El putea să ierte, în măreția Lui, putea și ea, un biet viermișor colcăind printre atâția alții. În ultimul trimestru participă la olimpiada de limba română, faza pe oraș. Intră în sală cu capul doldora de comentarii. Înșiră pe foile albe tot ce știa iar privirea mulțumită a profesoarei, care-și tot arunca ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și savureze în tihnă bucuria. Dar, a doua zi, sună telefonul. Mama, vino imediat! Eu nu mai stau aici nici o secundă! Sanda simți că i se taie picioarele. Dumnezeule, Luana, ce-ai pățit? Nu pățise nimic dar în cameră colcăiau gândacii, băile erau infecte, colegele de cameră stătuseră la taifas toată noaptea fără ca ea să poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcut o tăietură pe laba piciorului. Dar nu l-a durut. Nisipul devenea noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără milă cuvinte și că acestea, așa decapitate cum sunt, invadează la rândul lor trupul delicat al poetei. Iată însă că nici poeta nu se lasă mai prejos și, în legitimă apărare, lovește fără milă: „Îmi fac din cuvinte / ce colcăie-n mine / cuțite / și spintec cu ele / închisoarea de întuneric/ și de tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
viermuiala lumii în care se mișcă. Numele ne face să zâmbim, Gambardella. Tot din Fellini vine. Asemenea lui Mastroianni și eroul nostru de acum frecventează cercurile înaltei societăți, surprinse în toată deșănțarea și ipocrizia lor. Petrecerile sunt atinse de vulgaritate, colcăie în ele o senzualitate mediocră, fără nicio legătură cu decadența unei epoci, ci mai degrabă cu neantul. Protagonistul surâde disprețuitor căci știe câte parale fac artiștii autointitulați conceptuali, doamnele distinse care, chipurile, până mai ieri erau pirandelliene, dar le-a
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]
-
uriași, bipezi, extratereștrii se află în incapacitatea de a pleca, astfel încât sunt comasați într-o regiune izolată, păzită de militari, numită District 9. Până aici ordine și disciplină. De fapt, regiunea este una a slum-urilor, un bidonville asemeni favelelor braziliene colcăind de traficanți de arme, de alimente, de carne vie etc. Cei care se află în proximitatea acestui oraș alienat sunt populațiile de culoare, aflate la periferia societăți, pat germinativ pentru delicvență, ei reprezintă o zonă tampon. In urma litigiilor care
Alienații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6788_a_8113]
-
mai ales după megasuccesul unei cărți al cărei titlu se încadra perfect în climatul excentric ai primilor ani postcomuniști, Amantul colivăresei (Nemira, 1996), Radu Aldulescu și-a câștigat repede reputația de pictor al mahalalei, expert în descrierea unor lumi ce colcăie în promiscuitate, luminate uneori de vesele chefuri de cartier, unde acordeonul este rege, iar mirosul de rachiu se răspândește precum puful păpădiei Larousse. Aici totul este de vânzare, cuțitul și pumnul fac legea, iar pușcăria este instituția în care mulți
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]