135 matches
-
tratați ) • Scăderea activității glandei tiroide . • Deshidratare . • Manie ( o boală ale cărei simptome sunt hiperactivitatea , gânduri legate de competiție , și scăderea nevoii de somn ) , agresivitate și furie . • Respirație urât mirositoare . • Presiune crescută în interiorul ochiului . • Simptome specifice menopauzei . • Contracția mușchilor mandibulei . • Creșterea colesterolemiei , scăderea cantității de sodiu din sânge ( simptomele constau în senzație de greață și disconfort cu slăbiciune musculară sau confuzie ) , sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic ( SIADH ) 47 neîndemânare , neliniște , senzație ca de beție , febră , transpirații sau rigiditate a mușchilor ) , convulsii
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
motilitatea intestinală. Pectina absoarbe rapid apa formând un gel ce crește peristaltica intestinală (utilitate terapeutică). Regimul bogat în fibre vegetale scade incidența cancerului colic prin accelerarea tranzitului cu scăderea formării de acid litocolic cancerigen și tot astfel contribuie la scăderea colesterolemiei prin scăderea reabsorbției acizilor biliari. 8.2. Absorbția lipidelor Lipidele sunt forme de energie concentrată. Ele sunt esențiale pentru funcționarea normală a organismului; intră în compoziția membranelor celulare. Organismul uman este capabil de a sintetiza lipidelor necesare, cu excepția acizilor grași
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
energetic important pe care-l aduce în alimentația acestora. Prin acidul lactic conținut, smântâna exercită efecte benefice asupra organismului uman, având rol în îmbunătățirea răspunsului imun, în echilibrarea microbiotei colonului și reducerea activității enzimelor implicate în iritarea acestuia, în scăderea colesterolemia etc. În cazul smântânii fermentate, bacteriile utilizate favorizează descompunerea chimică a proteinelor în substanțe mai simple, care sunt mai ușor digerabile și deci, mai bine asimilate. Smântâna poate fi consumată ca atare sau sub formă de frișcă, în amestec cu
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
regimuri pluri-medicamentoase. Terapia hipolipemiantă, în special cu statine, are efecte antiproteinurice, explicate probabil prin reducerea stresului oxidativ și creșterea oxidului nitric la nivel glomerular. Se recomandă folosirea unei doze maxime de la început (de exemplu, 40 mg simvastatină). în plus, scăderea colesterolemiei are beneficii cardiovasculare certe (probabil, fără prag inferior). Combinația IECA + statină potențează efectul antiproteinuric. Diureticele antialdosteronice, spironolactona și eplerenona, în combinație cu IECA, reduc suplimentar proteinuria, dar cresc și riscul de hiperkaliemie severă. Oprirea fumatului ar putea scădea proteinuria și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de colesterol alimentar și incidența bolii coronariene. Interpretarea acestor date este dificilă, întrucât alimentele bogate în colesterol sunt, de obicei, bogate și în lipide saturate, al căror efect aterogen este bine cunoscut. Se pare că rolul colesterolului alimentar în creșterea colesterolemiei este mai mic comparativ cu cel al grăsimilor saturate. La om, o treime până la jumătate din colesterolul din organism este produs de ficat, restul provine din dietă. Se recomandă scăderea aportului de colesterol alimentar sub 200 mg/zi, prin reducerea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
de absorbție a nutrimentelor și întârzie golirea gastrică, cu scăderea consecutivă a glicemiei postprandiale. În plus, o dietă bogată în fibre solubile influențează favorabil factorii coagulării, determină scăderea TA și are efect hipoco -lesterolemiant. Mecanismele prin care fibrele solubile scad colesterolemia sunt:legarea acizilor biliari la nivel intestinal, cu întreruperea circuitului enterohepatic al acestora, ficatul fiind nevoit să folosească colesterolul sanguin pentru producerea de noi acizi biliari, cu scăderea colesterolemiei;fibrele alimentare ajunse în intestinul gros sunt supuse florei de fermentație
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
și are efect hipoco -lesterolemiant. Mecanismele prin care fibrele solubile scad colesterolemia sunt:legarea acizilor biliari la nivel intestinal, cu întreruperea circuitului enterohepatic al acestora, ficatul fiind nevoit să folosească colesterolul sanguin pentru producerea de noi acizi biliari, cu scăderea colesterolemiei;fibrele alimentare ajunse în intestinul gros sunt supuse florei de fermentație de la acest nivel și generează acetat, propionat, butirat, produși care inhibă sinteza hepatică de colesterol. Fibrele insolubile (celuloza, lignina, majoritatea hemicelulozelor) nu au efect asupra colesterolemiei, menținând doar un
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
biliari, cu scăderea colesterolemiei;fibrele alimentare ajunse în intestinul gros sunt supuse florei de fermentație de la acest nivel și generează acetat, propionat, butirat, produși care inhibă sinteza hepatică de colesterol. Fibrele insolubile (celuloza, lignina, majoritatea hemicelulozelor) nu au efect asupra colesterolemiei, menținând doar un tranzit intestinal normal (combat constipația). Din totalul de 3 0-35 g de fibre alimentare pe zi, se recomandă ca 5-10 g să fie fibre solubile (13). Acest lucru se poate realiza prin consumarea a 4-5 porții de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
Aceștia trebuie introduși în margarine, prin esterificarea prealabilă cu acizi grași cu lanț lung. Mediul lipidic este necesar pentru dispersia în intestin a fitosterolilor și a fitostanolilor. Administrarea de capsule ce conțineau fitosteroli nu a avut aceleași efecte benefice asupra colesterolemiei (37). La pacienții tratați cu statine, efectele hipocolesterolemiante ale fitosterolilor sunt aditive. FDA a aprobat două margarine: Benecol, ce conține fitostanoli, și Take Control, ce conține fitosteroli. Doza recomandată este de două lingurițe pe zi. 52.2.9. Mineralele 52
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
pentru controlul dislipidemiei, aproape în toate cazurile fiind necesară și administrarea de medicamente hipolipemiante. Studii cu agenți hipolipemianți în SN sunt puține și pe loturi mici de pacienți. Inhibitorii HMG-CoA reductazei (statinele) au o bună eficiență în reducerea atât a colesterolemiei, cât și a trigliceridemiei și sunt bine tolerate [Thomas et al., 1993; Massy et al., 1995; Olbricht et al., 1999; Deighan et al., 2001; Gheith et al., 2002]. Pe de altă parte, statinele pot reduce proteinuria și declinul funcției renale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
fumatul, HTA și hipertrigliceridemia ca factori de risc independenți pentru complicațiile cardiovasculare ischemice. Dimpotrivă, o serie de studii transversale mai mici nu au găsit nici o corelație între nivelul trigliceridelor și boala vasculară [Ma et al., 1992]. Pe de altă parte, colesterolemia și raportul LDL/HDL crescute au fost asociate cu un risc crescut de mortalitate cardiacă, într-o cercetare pe 196 de pacienți diabetici HD, urmăriți timp de 45 de luni [Tschope et al., 1993]. S-a observat că hipercolesterolemia este
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
cercetare pe 196 de pacienți diabetici HD, urmăriți timp de 45 de luni [Tschope et al., 1993]. S-a observat că hipercolesterolemia este mai frecvent întâlnită la pacienții diabetici decât la cei non-diabetici [Tschope et al., 1993] și că nivelul colesterolemiei tinde să scadă cu vechimea dializei [Lapuz et al., 1989]. Majoritatea micilor studii longitudinale efectuate la pacienții HD nu au găsit nici o corelație între nivelul colesterolului total, al LDL-colesterolului și al trigliceridelor, pe de o parte, și mortalitatea cardiovasculară, pe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
număr mare de pacienți, incluși de la intrarea în dializă, care să cerceteze riscul cardiovascular al anomaliilor lipidice din uremia cronică. Paradoxul colesterolului în IRC Față de cele observate în populația generală, la pacienții HD s-a evidențiat o relație particulară între colesterolemie și mortalitatea generală [Lowrie et al., 1990] și cardiovasculară [Degoulet et al., 1982]. Această relație poate fi descrisă de o curbă în J [Lowrie et al., 1990; Tschope et al., 1993]: riscul cel mai mare îl au pacienții cu colesterolemia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
colesterolemie și mortalitatea generală [Lowrie et al., 1990] și cardiovasculară [Degoulet et al., 1982]. Această relație poate fi descrisă de o curbă în J [Lowrie et al., 1990; Tschope et al., 1993]: riscul cel mai mare îl au pacienții cu colesterolemia mai mică de 150 mg/dl, apoi riscul scade progresiv cu creșterea colesterolemiei, dar începe să crească din nou de la un nivel al colesterolemiei mai mare de 300 mg/dl [Lowrie et al., 1990]. Acest aparent paradox poate fi un
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
1982]. Această relație poate fi descrisă de o curbă în J [Lowrie et al., 1990; Tschope et al., 1993]: riscul cel mai mare îl au pacienții cu colesterolemia mai mică de 150 mg/dl, apoi riscul scade progresiv cu creșterea colesterolemiei, dar începe să crească din nou de la un nivel al colesterolemiei mai mare de 300 mg/dl [Lowrie et al., 1990]. Acest aparent paradox poate fi un artefact, deoarece unele afecțiuni cronice concomitente (denutriție, inflamație, hepatopatii) se însoțesc de o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
Lowrie et al., 1990; Tschope et al., 1993]: riscul cel mai mare îl au pacienții cu colesterolemia mai mică de 150 mg/dl, apoi riscul scade progresiv cu creșterea colesterolemiei, dar începe să crească din nou de la un nivel al colesterolemiei mai mare de 300 mg/dl [Lowrie et al., 1990]. Acest aparent paradox poate fi un artefact, deoarece unele afecțiuni cronice concomitente (denutriție, inflamație, hepatopatii) se însoțesc de o scădere a sintezei de colesterol și determină de asemenea creșterea mortalității
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
o decizie terapeutică, dar ulterior acesta scade semnificativ și poate rămâne scăzut timp de mai multe săptămâni [NCEP, 2001]. în bolile infecțioase, activarea proteinelor de fază acută și creșterea nivelului unor citokine circulante, ca IL-6, se pot asocia cu scăderea colesterolemiei [Bologa et al., 1998; LaRosa et al., 1999]. La pacienții cu colesterolul total mai mic de 150 mg/dl, fără alte comorbidități, trebuie cercetată o posibilă malnutriție. în sfârșit, orice pacient la care se depistează LDL-colesterolul crescut sau alte anomalii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
datorează probabil fixării intestinale a acizilor biliari [Chertow et al., 1997, 1999; Slatopolsky et al., 1999]. Pacienții cu trigliceridemie între 180-499 mg/dl trebuie tratați, după 3 luni de regim igieno-dietetic, cu un inhibitor de HMG-CoA reductază, urmărindu-se reducerea colesterolemiei non-HDL la un nivel mai mic de 130 mg/dl. Trigliceridemia crescută la 180-499 mg/dl nu este folosită ca parametru-țintă al terapiei, dar reprezintă un factor de risc coronarian ce indică necesitatea tratamentului, chiar dacă LDL-colesterolul nu este crescut [NCEP
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
și LDL sunt mai bogate în trigliceride [Llopart et al., 1995]. Nivelul lipoproteinei (a) este de până la două ori mai crescut [Siamopoulos et al., 1995; Shoji et al., 1992] și se corelează cu prezența cardiopatiei ischemice [Shoji et al., 1992]. Colesterolemia crește o dată cu vechimea DP. Factorii care contribuie la aceste diferențe ar putea fi: absorbția glucozei din cavitatea peritoneală (100-200 g/zi), care induce creșterea insulinemiei, aceasta la rândul ei determinând creșterea sintezei hepatice de trigliceride; pierderea de proteine în dializat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
de mică anvergură și cu rezultate contradictorii. Marile trial-uri prospective, intervenționale, controlate lipsesc. în plus, o epidemiologie inversă se observă pentru colesterol, ca și pentru alți factori de risc, la pacienții cu IRC: riscul maxim îl au cei cu colesterolemia mai mică de 150 mg/dl, dar acest aparent paradox ar putea fi explicat prin suprapunerea unor comorbidități ca malnutriția, inflamația sau insuficiența hepatică. De aceea, ghidurile de tratament elaborate de experții nefrologi se bazează, în mare parte, pe extrapolarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
cu transplant renal (TR), hiperlipidemia se întâlnește în 30-60% dintre cazuri [Barbagallo et al., 1993; Sugahara et al., 1994; Kasiske et al., 1996]. Hiperlipidemia este de obicei mixtă [Chan et al., 1981; Kasiske et al., 1991], dar, spre deosebire de pacienții HD, colesterolemia este mai ridicată, iar trigliceridemia este mai redusă. HDL-colesterolul este normal sau ușor scăzut. într-o metaanaliză a cinci studii, Kasiske [1998] a evidențiat o colesterolemie de peste 240 mg/dl la 63% dintre pacienți, un LDL-colesterol mai mare de 130
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
obicei mixtă [Chan et al., 1981; Kasiske et al., 1991], dar, spre deosebire de pacienții HD, colesterolemia este mai ridicată, iar trigliceridemia este mai redusă. HDL-colesterolul este normal sau ușor scăzut. într-o metaanaliză a cinci studii, Kasiske [1998] a evidențiat o colesterolemie de peste 240 mg/dl la 63% dintre pacienți, un LDL-colesterol mai mare de 130 mg/dl la 60%, un HDL-colesterol mai mic de 35 mg/dl la 12% și o trigliceridemie peste 200 mg/dl la 36% dintre pacien]i
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
din 1995, al lui Boushey et al. a arătat că orice creștere cu 5 ng/ml peste limita de 10 ng/ml a homocisteinemiei se asociază cu o creștere a riscului de boală coronariană cu 60-80% (echivalentă unei creșteri a colesterolemiei cu 20 mg/dl). Concentrația homocisteinei se corelează semnificativ cu riscul de boală coronariană [Arnesen et al., 1995], infarct miocardic acut [Stampfer et al., 1992], atacuri ischemice și accidente vasculare cerebrale [Verhoef et al., 1994; Perry et al., 1995], boală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
sa asupra homocisteinemiei este controversată [Arnadottir et al., 1996; Ducloux et al., 1998; Fernadez-Miranda et al., 2000]. Tacrolimus determină și el hiperlipidemie, dar mai puțin severă decât ciclosporina [McCune et al., 1998], iar unele studii au relevat o scădere a colesterolemiei după înlocuirea ciclosporinei cu tacrolimus [Kohnle et al., 2000]. Pe de altă parte, tacrolimus provoacă mai frecvent diabet zaharat [Jindal et al., 1997; Pirsch et al., 1997]. La pacienții cu transplant renal, medicația imunosupresivă, în special corticoizii și inhibitorii de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
arteriale [Gardiner et al., 1993]. Concentrația serică a ADMA este crescută semnificativ (de 2-3 ori față de martori) la indivizii cu ateroscleroză clinic manifestă [Böger et al., 1997]. Ea se corelează, de asemenea, cantitativ cu alți factori de risc vascular, precum colesterolemia, vârsta, tensiunea arterială medie și intoleranța la glucoză [Böger et al., 1997; Miyazaki et al., 1999]. Mai mult, nivelul plasmatic al ADMA se corelează semnificativ și independent de alți factori aterogeni cu grosimea intimă-medie carotidiană, măsurată ecografic. Aceasta înseamnă că
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]