100 matches
-
Movila Galbenă, (unii îi spuneau Movila Galbenilor), Culmișul Pahonțului, Greabănul Tânguirii (aici se spune că fusese înfipt în trecut un stâlp al infamiei), Obcina Mică și Obcina Mare, sau Piscanul Prisăcarului, încât Ștefan, uneori, se gândea la câmpia acoperită de colnice ca la o geografie mitică, o geografie unde mari ritualuri din an adunau popoare cu slavă sacră, pentru un șotron cosmic. Nu-și cunoștea vârsta Ștefan, dar doica ținuse oarece socoteală și îi spusese că are cam șaptesprezece ani. Privi
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Eu, cînd s-a dat vestea că e rănit și am aflat cine-l împușcase, am înghețat, dar nu mi-am pierdut mințile. Mergînd într-acolo, am văzut locul de unde trăsese, locul pe unde trecuse mistrețul, locul unde sta Virgil... colnicul îngust, în povîrniș... și mi-a intrat o îndoială în suflet. Dacă o fi numai o întîmplare? Cu o vorbă a mea bag omul în ocnă fără vină? Și cînd el a zis oamenilor care-l întindeau: ŤN-am vrut
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
vechi crize. Nu-i ușor, după ce ai atins o anumită vârstă, să zicem ceva peste optzeci, și te-ai fixat în metehnele tale, să-ți iei traista, s-o agăți în toiag, și s-o iei razna peste măguri și colnice - unde vezi cu ochii, ca-n basmele copilăriei, gata să se întoarcă. O soluție la fața locului demonstra bun simț, economisea timp, cheltuielile unei călătorii, posibil foarte ridicate, ale obținerii de pașaport și vize. Or, primul indiciu al crizei este
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
când noaptea prin satul tăcut Cu behăit brumăriu îmboldește - áce de lumină. Și cu tot ce-au respirat ponoarele veacului, Cu tot întunericul diferenței botanice, Va înmiresma acut tifoida tângă a molâului, Și haosul vegetației țâșni-va pe văi, pe colnice. Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii; ș...ț același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat". La Alecsandri, în spațiul familiar al Mirceștilor, vînătoarea se preface într-un prilej de reverii inofensive: Pe colnic, în zarea luncii, un plop mare se ridică, Cu-a lui frunză argintie făcînd umbră pe vălcică. Vînătorul la tulpină-i cade-n visuri iubitoare... Două veveriți pe-o creangă rîd de arma-i lucitoare. (Vînătorul) Resursele de umor ale
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
mari. Plini de voioșie și de hincuri, toată lumea începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți. Numai pentru scurt răstimp, firește. Căci dimineața, când razele soarelui vor râde iarăși pe colnice... Deodată, ca la un semn nevăzut, larma amuți. Nu departe se auzea ceva ciudat, la început slab, slab de tot. Însă, cu cât înaintau, zgomotele deveneau din ce în ce mai clare. Bunicul aprinsese lanterna. Îi îndreptă lumina către locul cu pricina. „Miiiaaauuu!” Toată lumea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nimicit. Erau peste patru mii de ostași nemți și peste trei mii de unguri. Care voievod în locul nostru ar fi putut răbda să nu se avânte spre fapte de vitejie, știindu-se urmat de hoarda hanului? Dar am rămas pe colnic înconjurat de căpitanii mei. Priveliștea de pe deal era jalnică. Tătarii, ducând cu ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călăreț cobora în trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă îndreptai spre casă. Lumina scădea. Într-un timp, de pe colnic, mă întorsei. Moș Gheorghe Cucu se ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în sine, când ziua începu să se întunece și împrejurimile părură a pluti subt un abur vioriu. Culi își schimbă locul: trecu mai la deal și avu încredințarea că și-a recunoscut direcția de întoarcere. O luă încet pe un colnic, coborî într-un găvan. Aici era o mlaștină veche, scăldătoare a mistreților. Calea îi era cunoscută acum, nu mai rămânea nici cea mai mică îndoială; dar se găsea foarte departe de Prelunci. Prin ce locuri a trecut? când oare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lac și cufundat în binefăcătoarea pace, poetul uită nu numai lumea, dar și pe sine însuși. Devenit una cu nemărginirea mobilă a firii, el își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: Mi-e drag de mult acest colnic pustiu Și-acest frunziș ce din atâtea părți Ascunde ochiului adânca zare. M-așez aici și cu privirea țintă Eu îmi închipui nesfârșite spații Și supraomenești tăceri Și-o pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un cântec pe care l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și Înfricoșătoare, se aud strigăte și Împușcături, nu Întârzie să răsune bubuiturile tunurilor și să apară de după cotă trei tancuri nemțești și mai mulți soldați germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Zeul verii era în cea mai mare splendoare și putere; așa de copleșitor, încât, la amiază, plantele și animalele păreau fulgerate; nu erau însă decât pline de un prisos de energie. La o margine de miriște de orz, subt un colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se preferă finalul cu fuga rușinoasă a domnului și umilirea acestuia. Comicul situației este prins și în imagini pitorești: „Să vezi Vodă cum fugea / Barba grapă și-o făcea”; „Nu mi-ș fuge cum se fuge, / Pare-i crângul tot colnice, / De ieșea la drum bătut / C-un car de curpeni de gât”. Cântecul bătrânesc despre Miu Haiducul s-a răspândit în Muntenia, Oltenia și la românii din Serbia, în timp ce în Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
semn al fecundității și al prosperității. Închinându-se zeilor, mireasa înconjura, apoi, vatra de trei ori. După nuntă, tinerii căsătoriți se purificau prin apă și prin foc.300 La huțulii din Bucovina 301, la pețitul miresei (stárosti), gazda stă pe "colnicul prichiciului" (pe vatră), crezându-se că așa cum e "legat căminul, așa să se lege cuibul conjugal" ; "cneazul" (mirele) se așează pe laviță, sub fereastră (sau între ferestre), sub grinda mediană, pentru "întări însoțirea novicilor aidoma grinzii". Când intră în casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămîne pun pe foc. -ăă Hai, nevastă la prășit. Bărbate m-am bolnăvit. - Hai nevastă la băut - Mergi nainte că te- ajung.>> -//,, Mă făcui că cer un foc, ca să fac minciunii loc. ” - din popor. -//,,Foaie verde tiriplie Trece puica pe colnic Răsucind la borangic Numai din degetu-al mic. De trei zile tot sucește Și pe fus nu mai sporește. Sucește de-o săptămînă Și pe fus n-a pus trei fire. ăă - Ce cauți mîndră pe colnic Răsucind la borangic? - O
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
tiriplie Trece puica pe colnic Răsucind la borangic Numai din degetu-al mic. De trei zile tot sucește Și pe fus nu mai sporește. Sucește de-o săptămînă Și pe fus n-a pus trei fire. ăă - Ce cauți mîndră pe colnic Răsucind la borangic? - O vacă cu-n vițel mic Și un pustnic de ibovnic. - Că de ieri nu le-am văzut Și mi-e că s-au prăpădit >>. Altele sunt reflexii asupra unor situații plăcute sau neplăcute vieții omului. Exemplificăm
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș scurta, prin câmpi, șoseaua!... D. CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme-un cîne; pe sus zboară un vultan, Și o turmă de oi blînde pasc pe valul lui Traian! Pustietatea ce „În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și a unei voințe energice (În contradicție cu scopul ei) de singurătate. Traduse În semnele naturii, ele configurează un peisaj liric caracterizat prin cîteva elemente materiale: „Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de urzeală și altul de bătătură, ariciul s-a-nfiorat de fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P. Hașdeu, 1970, vol. II, p. 112) Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge și apoi l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]