183 matches
-
zeci de vile «de protocol» și inutile încăperi, în fiecare) obsesia comunistă a «locuințelor prea spațioase», a proprietăților multiple («casele de odihnă», pe care tot el le îngăduise prin lege, în anii ’70), și a propus «limitarea spațiului», revenirea la «colocatari» și (numai pe valea Prahovei, unde își făcuse o vilă scriitorul căzut în dizgrație și unde, între altele, se certase pentru „moșteniri” un ministru al «Epocii») interzicerea (deci rechiziționarea? - nu se știa ce voia) «caselor de odihnă», considerate brusc «a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
publice (fapt aproape nemaiîntâlnit!). S-au prezentat opinii («contra»!) în «Marea Adunare Națională», s-au depus, de către «cetățeni», proteste sau simple opinii la «Marea Adunare», s-au scris articole (bizar, mai toate «contra»!), nemaidorindu-se întoarcerea la promiscuitatea conviețuirii cu «colocatari», și, de asemenea, s-a susținut legalitatea «caselor de odihnă» (sau «de creație»), ca și construirea lor (doar de către unii, din «bani munciți») - și «proiectul» a căzut (desigur, totul a fost pus la cale, conceput, susținut și «combătut» în mod
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căzut (desigur, totul a fost pus la cale, conceput, susținut și «combătut» în mod planificat- de Dictator, de camarilă, de Securitate). Ce a însemnat, psihologic, pentru „invadați”, acel trai zi-și-noapte într-o casă cu persoane complet din afara familiei, cu acei «colocatari» impuși de regimul „comunist”, veniți ca intruși cu o «repartiție» imbatabilă (căci nu m-am referit aici - nu din subiectivism, ci pentru a respecta o realitate istorică - la frustrările unora dintre cei care „intrau” în locuința altora în acea calitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care au marcat perioada comunistă. Adrian Neculau revine cu investigarea contextului, plecând de la ipoteza că gândirea stereotipă și practicile ritualice pot controla reprezentările și acțiunile individului (studiul cozii, ca reverberație a penuriei, fiind referențialul investigativ principal). Tatiana Slama-Cazacu tematizează instituția colocatarilor, invenție comunistă - a deposedării și desființării intimității - pe care aproape că o uitasem. Septemiu Chelcea, cu spiritul exact și probant ce-l caracterizează, aduce la lumină un studiu de caz, dosarul de cadre al tatălui său și dialectica structurării autobiografiei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
zile la 3 luni) pentru evacuarea din casă a soției, copiilor sau a altei persoane aflate în ocrotire. Același articol incriminează cu aceleași sancțiuni jignirea în public, prin cuvinte, expresii vulgare, manifestarea unor acte de violență, tulburarea liniștii publice a colocatarilor prin zgomote, țipete sau scandal. Pentru protejarea victimei, procedura este foarte rapidă: poliția îl poate reține pe agresor 24 de ore, apoi, dacă se consideră necesar, instanța poate formula imediat sentința. Procedura se declanșează însă prin plângere prealabilă. Din cauza lipsei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și unele neajunsuri. Un prim beneficiu este că în asemenea condiții de viață singurătatea nu mai este de fapt singurătate. În permanență te afli conectat la viața blocului. Ești la curent cu ce emisiuni și ce fel de muzică preferă colocatarii, asiști, fără să vrei, la disputele din familiile învecinate, auzi lecțiile de morală și corecțiile fizice aplicate de părinți odraslelor lor, nu trebuie să-ți mai frămânți mintea pentru a descoperi ce feluri de mâncare să mai faci pentru că mirosurile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
exemplu, s-ar putea face nu după suprafața locuibilă, cum se practică în prezent, ci după nivelul gradelor Celsius din apartamente și după timpul cât stau unii vecini cu geamurile deschise. Se știe că în perioada luminoasă a socialismului unii colocatari și-au montat câte un perete întreg de calorifere pentru a acumula cât mai mult din puțina căldură pe care ne-o dădeau Partidul și Guvernul. Iar acum înregistrează în locuințe temperaturi sufocante, fiind obligați să stea cu ferestrele deschise
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
biroul meu, pe coridorul acelui soi de fabrică dezafectată În care eu o făceam pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el pe scări și schimbaserăm câte-un salut În treacăt. „Curios”, zise el ținându-mi mâna, „suntem amândoi colocatari de atâta timp și facem cunoștință În măruntaiele pământului, la mii de mile depărtare”. Am schimbat câteva fraze de circumstanță. Am avut impresia că știa foarte bine cu ce mă ocupam, și asta Încă nu era nimic, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după-amiază Emil Popescu îl luase prin surprindere pe saxofonist cu primele sonuri ale unui cantus planus gregorian, într-o curgere de o inconfundabilă măreție. Cam din acest moment vecinii din bloc începură să se intereseze din nou de excentricul lor colocatar, mai cu seamă bătrânele, cărora muzica "bisericească", deși diferită de cea pe care o știau ele, începea să le placă, așa încît în fiecare după-amiază puteai zări, timp de vreo două săptămâni, un grup de bunicuțe dormitând pe câte un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suprapopulate. Scarlett-Taylor vorbea puțin, dar bea vârtos, observase Tom. Obiectivul final era „Leul Roșu“, din capătul mai îndepărtat din Whitehall, dar când ajunseră pe la mijlocul drumului, majoritatea combatanților se făcuseră nevăzuți, lăsându-l, până la urmă, pe Tom singur cu beatul lui colocatar. Când ajunseră la „Leul Roșu“ cârciuma era închisă. Tom și Scarlett-Taylor porniră de-a lungul Tamisei, traversară podul și o luară pe chei. Fluxul era în plină creștere și aproape că puteau atinge cu mâna valurile apei biciuite de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a inscripționărilor în limbi străine a spațiilor în care 20% dintre cetățeni utilizează un alt ideom sau limbă decât băștinașa, am inițiat o furibundă campanie de susținere a învățării Limbii Esperanto fără Profesor. Pentru început mi-am orientat interesul spre colocatarii blocului în care viețuiesc și, după consumarea unei nenorocie sticle de secărică, am obținut adeziunea primilor patru capi de familie, între care și doamna femeie de serviciu aflată între două divorțuri dintre care ultimul fără cununie. Au urmat alte trei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
document scrie c-aveți Pitbull și nu Puffi. Și Pitbull rămâne, indiferent dacă-i mops,pechinez șușu,lulu... Ați fost reclamat că câinele latră. Păi sigur că latră, că doar n-o să miaune ! A lătrat în orele de odihnă ale colocatarilor. Nu. A lătrat în balconul proprietate personală. Așa scrie și la mine. Citez: “Pittbulul familiei Albăstreanu latră în balcon la ore nepermise.” Corect ? Nu e corect, că pe noi ne cheamă Albăstrel și nu Albăstreanu, dar de exact e exact
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Al treizecișicincelea în ordine și primul ca valoare. La senatori sau la deputați ? La întreținere. Iar chestia asta care pe alții îi copleșește, îi întristează, pe mine mă bucură.îmi dă elan și bună dispoziție.Cum mă vede câte un colocatar îmi face șmecherește cu ochiul și-mi spune: Bravo, dom’le, te ții bine. Ai ajuns deja la cin’ șpe milioane. Și când știi că posezi cin’șpe milioane parcă și viitorul e ceva mai clar. Întorcându-ne către nehotărâți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență vizavi de tot ce se petrecea dincolo de limitele stricte ale perimetrului în care evolua și de o sinceră lipsă de curiozitate pentru viața și treburile colocatarilor. Lipsea aproape toată ziua, iar seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de eleganți față de existența precară pe care o duceau acasă. Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de atâția ani se nasc raporturi de altă factură și uneori chiar sentimente. Să-i reproșezi cuiva că-i prea cumsecade... ― Nu înțeleg... ― Gîndește-te! Maiorul ridică arătătorul: Locuiau în comun. ― Tocmai... ― Tocmai! N-ai idee câte animozități se nasc între colocatarii aceluiași apartament. ― Depinde de vecini. Maiorul începu să rîdă: ― Nu trebuie să te uiți de două ori la Popa ori la domnișoara Scurtu ca să-ți dai seama ce fel de vecini sânt și cam în ce relații se aflau cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atent confecționate: "Aerisiți bucătăria și curățați spațiul alocat. Gândacii nu se combat, se previn", " Strict interzis a se împrumuta chibrituri de la vecini în lipsa acestora", "Este interzis să se ridice capacul oalelor cu excepția beneficiarului în cauză" și în sfârșit " Furtul între colocatari se pedepsește conform Codului Penal cu închisoare"... ― Ăștia-s nebuni! comentă aiurit Cristescu. Azimioară dădu din cap ca unul care văzuse multe și nu-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în primăvară, după care femeia se dusese la coafor și întîrziase seara." Vedere" semnala Popa, suspectînd-o de codoșlîc pe Melania Lupu despre care presupunea în același timp că nu face servicii gratuite. Indicații curioase se refereau la contabilul Vâlcu, celălalt colocatar. La rubrica lui, bătrânul trecuse simple cifre: "5 iulie ― 4"; "6 iulie ― 3" și așa mai departe. Cristescu întorcea paginile stupefiat, sub privirea întunecată a bătrânului. Buletinul sănătății întocmit cu scrupulozitate, săptămânal, se ocupa în primul rând de tensiune (24
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a îngăduit să-și aleagă niște cărți din camera dumnealui. ― Ați omis însă altceva. Grigore Popa, meticulos, avea două agende. Cea care stârnea cele mai suculente sarcasme din partea vecinilor, un fel de jurnal, condică de sugestii, dare de seamă despre colocatari, catalog de vendete etc, și a doua, un fel de orar unde își programa ce are de făcut. De pildă 11 -plată chirie, 16 ― consult policlinică, medicamente gratuit etc. Aici și-a înscris și ședințele stomatologice. E trecută și cea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să gândească pozitiv. Pesimismul său Îi influența negativ Întâmplările vieții. Într-o zi, acesta va fi patul nostru, și nu-mi va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le patriae. c. Întocmirea actului de deces (art.34-41 din Legea nr.119/1996 și art.47-57 din Metodologia de punere în aplicare a Legii nr.119/1996) Declarantul faptului morții unei persoane este membru al familiei decedatului sau un colocatar, vecin, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru medical din unitatea în care s-a produs decesul, dacă lipsește familia. Autoritatea administrației publice locale din raza teritorial-administrativă unde a avut loc moartea persoanei, va întocmi actul de deces, după prezentarea alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
exemplu, acțiunile agentului se desfășoară continuu sau discret în timp? localizare: are agentul o locație distinctă în mediu care poate sau nu poate să fie aceeași ca locația altor agenți cu care el împarte mediu. Sau, toți agenții virtuali sunt colocatari? Cum se exprimă coordonatele care localizează agentul (sistem de coordonate, distanțe metrice, poziționare relativă)? Procesele reprezintă cea de-a doua caracteristică esențială a mediului. După (Parunak, 1996), un mediu se poate exprima sub forma: unde Staree reprezintă o mulțime de
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și nici s-o respecte ! Hărmălaia se realizează nu neapărat de copiii numeroși, mucoși, nerespectuoși și bătăuși, ci chiar de părinții lor care se strigă unii pe alții (pe la miezul nopții) ca de pe alt deal și uitând că mai sunt colocatari sau vecini în bl. 32. Repet, nu-și aleg expresiile, nu păstrează liniște, nu respectă pe nimeni și nimic, n-au rușine sau onoare. Serile trecute o feti șcană, Loredana (vreo 17 ani !), striga ca o descreierată la nu știu care amică
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
certe cu oamenii ?! Pentru că toți îl întreabă de ce-și permite să le urâțească zidurile, să-i pună la cheltuieli inutile ș.a. Cum păcătosul ăsta e și obraznic și fără discernământ, răspunde, țigănește și procedează în continuare ca un smintit ! Colocatarii nu-l prea pot opri, mai ales că vreo câțiva țigani îi iau apărarea și-l sfătuiesc. Poliț istul de proximitate nu prea există ! Legile sunt greu de aplicat pentru comunitatea asta putredă. Ce-i de făcut? Probabil un front
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
plecării, chiar din zorii acestei frământate dimineți. Deși s-a trezit în cea mai perfectă liniște, aproape pe neobservate, când să iasă pe ușa pensiunii unde și-a petrecut cinci ani de studenție, constată cu uimire că toți cei unsprezece colocatari, în frunte cu Nea Laie și "fetele lui", erau treji și doreau să-și ia rămas bun de la el încă odată; un gest semnificativ, care i s-a imprimat plăcut în suflet. De fapt pensiunea nu avea firmă. Era una
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]