1,048 matches
-
lor și hotărîți să pună sub semnul întrebării toate modurile tradiționale de expresie." — De remarcat că locul "calului", la ei, a fost luat de "bicicleta" lui Tzara, obiect prin excelență... călăribil! De vreme ce expresia oui-da e, actualmente, proprie limbajului hazliu și colocvial, — "ba bine că nu" i-ar fi, pesemne, în română, echivalentul potrivit. Aceasta ultimă ne reconfirmă faptul că dubla negație dă o afirmație, tot astfel cum, în matematică, produsul a două minusuri dă plus. Dintr-o dublă afirmație, însă, nu
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
prima dată această atât de românească imprecație, pentru că o auzeam peste tot. „Pulă”, „a fute”, „cur” și „buci” vin din latină. Tot de acolo vin „țâțe” și „lindic”, singurele cazuri în care sinonimele culte pot fi folosite deopotrivă literar și colocvial. „Pizdă” (cu sora lui macedoromână, „chizdă”) are origini slave. Singurul cuvânt din această serie care are cu adevărat origini în limba romani este „muie”, iar românizarea lui a fost consfințită definitiv de Traian Băsescu, la pierderea alegerilor din 2000, când
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
ne transmite credința că manifesta un fel de solidaritate tacită cu fiecare din semenii săi, că ni se adresează nouă, celor de față și nu unui public abstract, aflat la o oarecare distanță de lumina scenei. Personalitate artistica plurivalentă, originală, colocvială, lăsa cuvintele să țâșnească din el cu voluptate, curgând ca un torent. In verva sa, a fost multă risipă de idei, de opinii și puncte de vedere. Ne-a încântat deosebita sa înclinație spre pitoresc și umor pe care le-
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
cîteva sinonime: " Aproape în fiecare închisoare au existat deținuți care s-au răsculat împotriva gardienilor" (id.); "protestele unor deținuți au culminat cu negocieri ca la carte între reprezentanții pușcăriașilor și oficialii închisorii" (Realitatea TV, 15.09.2006), adesea termenii mai colocviali fiind plasați în titlu: "Condiții mizere, revoltă printre pușcăriași" (Evenimentul zilei = EZ, 18.09.2006). Dacă pentru penitenciar există sinonimul - în registru standard - închisoare, nu avem de-a face cu o situație simetrică în cazul lui deținut: substantivul închis, sinonim
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
of undesirable: about wild dogs, vagabonds and animals rights ideologies] Vintilă Mihăilescu, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și criza omului, Chișinău, Cartier, 2013. Ce atrage atenția cititorului de prima dată când deschide cartea profesorului Vintilă Mihăilescu este stilul colocvial, anecdotic, aspect de natură să creeze impreia unei lecturi ușoare și poate chiar superficiale. Dar, odată ce a parcurs cartea, acesta se va convinge că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Dimpotrivă, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
probitate, care să-i dea interlocutorului satisfacția unui "joc de mingi" ca la tenis, în așa chip încît partida să fie reușită cu concursul ambelor părți. E nevoie nu doar de inteligență, tact, de ceea ce s-ar numi o vocație colocvială, ci și de o minimă consonanță. Ar fi dificil să interoghezi pe cineva în condițiile unui total dezacord, dar ar fi, în aceeași măsură, fastidios să nu existe nici o deosebire, fie și la nuanță, de opinie. Vorba lui Caragiale: "dacă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
lărgiri de sens mai mult sau mai puțin metaforice. În același timp, cuvîntul brand - cu avantajul unei grafii perfect asimilabile și al unei pronunții destul de ușor de adaptat - a produs o întreagă familie lexicală, în jargonul profesional și în stilul colocvial. În DOOM (2005) e înregistrat un substantiv neutru brand, cu pluralul branduri și cu o pronunțare corespunzătoare scrierii. De fapt, e vorba de alt cuvînt, preluat de lista DOOM-ului direct din DEX: un germanism militar, cu sensul "aruncător de
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
trebuie să scape psihanalizei: această identificare între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). 69 este din multe puncte de vedere o autoficțiune tipică pentru dezabuzații ani '90. Limbajul colocvial și dialogurile sugerează identitatea dintre eul narator și erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
fără însă a pune vreo clipă sub semnul întrebării seriozitatea de fond a expunerii. Discursul său captivează deopotrivă specialistul și profanul, luminează calea spre secretele cele mai bine ascunse ale operei de artă, simplu, fără emfază, pe înțelesul tuturor. Spirit colocvial înnăscut, Deliu Petroiu urmărește în primul rând să se facă înțeles, să nu lase loc pentru nici un fel de ambiguitate în ceea ce spune. Și rareori mi-a fost dat să văd la cineva un discurs atât de dens și subtil
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
poate fi indicată metonimic prin formula "pierderea carnetului" ("fapt ce i-a adus pierderea carnetului de membru al PSD Gorj", Adevărul 19.06.2004) sau e subliniată și agravată de echivalarea cu "eliminarea din partid" (EZ 21.08.2006). Formulele colocviale folosite curent pentru a o desemna nu au nimic specific; sînt la fel de folosite pentru concedieri profesionale sau pentru alte tipuri de ruperi ale relațiilor: expresia a da afară: "să separăm grâul de neghină, să-i dăm afară pe toți" (EZ
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
în 1987, într-un număr din Echinox (text reluat în antologia Competiția continuă), foarte tînărul pe atunci Caius Dobrescu scria despre "căutarea idiolectului, a vorbirii cît mai personalizate", despre o poezie cu "suprafață limpede, inteligibila, crînd iluzia continuității cu libajul colocvial, cu vorbirea vie în general", poetul din anii următori împlinește doar parțial aceste "mici speranțe". În volumul colectiv din 1991 Caius Dobrescu este, in comparatie, de exemplu, cu Simona Popescu (din același volum), mult mai puțin mobil, mai putin dispus
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
nu prea bine exersate pe atunci. O dată cu volumul din 1998, Deadevă, poetul și-a găsit, daca nu un idiolect, cel puțin un mod specific de a scrie. Tot în spiritul programului din 1987 apare aici o continuitate specială cu limbajul colocvial, începînd chiar cu nivelul transcrierii fonetice. Procedeele numeroase, variate și folosite cu o nemaipomenită îndemînare. Ele au fost analizate excelent de un specialist în domeniu (Rodica Zafiu, Scriere experimentală, în România literară, nr. 3/1999). Poemele sînt savuroase în sine
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
determinat. Pentru română, un exemplu clasic e cel al numelor unor legume foarte comune - roșii, vinete -, desprinse din sintagmele care astăzi practic nu se mai întrebuințează: pătlăgele roșii, pătlăgele vinete. În limba contemporană - cel puțin în stilul politico-jurnalistic cu tentă colocviala, unde exemplele de acest tip se pot găsi ușor - multe cazuri de elipsa lexicalizata se realizează tocmai prin adjective feminine plurale. După 1989, a început să se vorbească foarte mult de alegeri, ajungîndu-se rapid la desemnarea diverselor categorii prin adjective
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
ca și pentru o trecere în revistă a strategiilor lingvistice din publicistica actuala. S-ar putea urmări, în întrebuințarea marcată a vocativului, mai multe trepte de deviere față de uz. Apar, mai întîi, vocative de la prenume curente, absolut firești în limbajul colocvial, pentru care selectarea desinenței -e sau -ule depinde de terminația numelui - în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
pildă pus pe același plan cu un cuvînt familiar mai vechi, pentru a sugera contextual amestecul balcanic dintre Orient și Occident: "indivizi... încarcați de ghiuluri și celulare" - "România liberă" 2294, 1997, 3). și mai semnificativă e apariția unui termen glumeț, colocvial, construit prin analogie cu (nu tocmai transparentul) celular: "un VIP care nu are ămoleculară" (EZ 2054, 1999, 2).
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
ce fel de om ești (sau este)?". În orice caz, expresia cu ce se mănîncă apare cu o frecvență tot mai mare în texte contemporane, în primul rînd în limbajul jurnalistic foarte (și chiar prea) permeabil la elemente de tip colocvial: "neștiind la ce folosește și cu ce se mănîncă un Consiliu Local" ("Libertatea", 1866, 1996, 4); "cei care nu stiu cu ce se mănîncă repatrierea" ("Evenimentul zilei" = EZ 2054, 1999, 4); "băieții cam știu cu ce se mănîncă Iugoslavia" (EZ
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limbă: rămâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
obiectului despre care se vorbește, obiect nu numai al discursului sau al discuțiilor, ci chiar al unui gen de proces juridic. De la această interpretare vine, probabil, un element mai nou în seria de instrumente ale conectării anaforice: împricinat. În registrul colocvial, cuvîntul devine un substitut glumeț al lui respectiv: atestările scrise de mai jos provin, e drept, de la un singur publicist, dar cîteva exemple orale îi confirmă o oarecare circulație - în forma adjectivală - "vă mai zicem doar că-n filmul împricinat
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să mai mănînce o bucățică de pîine" - pînă în paginile ziarelor contemporane, cînd adoptă un stil
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele de derivare care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
producții umoristice efemere, precum chicios (din Kitsch), pe care l-am mai citat cu altă ocazie ("Doar copiii nu sînt "chicioși". în rest..." - "România liberă", 816, 1992, 5). Într-o rubrică jurnalistică de cronică de televiziune, scrisă într-un stil colocvial juvenil și inventiv, apar caracterizări precum: "nonșalantă și sexoasă" (EZ 2309, 2000, 10), unde sexos pare să adapteze englezismul adjectiv invariabil sexy - sau "vedetistic foc, talentos și cîntăcios" (EZ, 2327, 2000, 10), în care talentos reîntîlnește, probabil fără intenție, corespondente
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Nu mă-mpinge că resetez". A reseta apare înregistrat, de altfel, și într-un Dicționar de argou al limbii române (Nina Croitoru Bobârniche, 1996): resetează-te! = "pleacă, dispari"; cred că e vorba tot de o aplicare metaforică, apărută în limbajul colocvial și tineresc al utilizatorilor de computere, chiar dacă un dicționar succesiv (Anca Volceanov, George Voc Evident, multe din formele citate sînt creații ad-hoc, efemere, dar tendința de a folosi în limbajul familiar metafore de origine informatică există și e chiar foarte
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
un fenomen foarte evident, care a fost de mai multe ori comentat din punct de vedere lingvistic și care a trezit reacții contradictorii: de la satisfacția în fața expresivității, a vivacității inventive și a pitorescului pe care le aduce în scris registrul colocvial, pînă la iritarea produsă de neglijențele exprimării, de încălcarea normelor, de prezența unui lexic considerat de obicei vulgar. Invazia oralității familiare mi s-a părut de la început semnificativă și utilă mai ales prin aspectul ei subversiv: în măsura în care contrasta cu dominația
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
cu dominația publicistică a tonului serios-birocratic sau a celui liric-sămănătorist, dinamitîndu-le clișeele. în momentul de față, cînd stilul vioi pare să fi cîștigat bătălia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate. Extinderea tonului colocvial în presă e pîndită de altfel de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
ușor, dar ar rămîne totuși destul de surprins întîlnindu-le în scris. Cuvîntul - a cărui forma masculină e (al) enșpelea - circulă în româna familiară modernă, în care substituie compusul indefinit mai vechi format de la nu știu cît ("a nu știu cîta oară"). Colocvialul enșpe provine din folosirea literei n, pronunțată "en", ca simbol matematic pentru un număr nedeterminat. Prin practica orelor de matematică și prin intermediul manualelor școlare, unde se întîlnește curent în formularea problemelor și a exercițiilor, acest uz al simbolului n a
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]