258 matches
-
modificărilor în concentrația proteinelor sau prin prezența unor hemoragii. Obișnuit nu există captare a substanței de contrast (fig. 4.157), deși poate exista o oarecare captare la nivelul capsulei. Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu chistul epidermoid sau dermoid, chistul arahnoidian, coloid, chistul pungii Rathke sau alte tumori chistice. Atitudinea terapeutică Tratamentul este în principal chirurgical, scopul fiind rezecția completă a chistului, deși este destul de dificil de realizat tehnic având în vedere aderența realizată de pereții chistului la structurile adiacente. Tehnic se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cazul IPMN, factorul prognostic cel mai important. Supraviețuirea este de 80-100% în cazul absenței invazivității și doar de 40-60% în cazul prezenței acesteia [11]. În jumătate din cazurile de IPMN care prezintă carcinom invaziv histologia indică un cancer de tip coloid având un prognostic mai bun decât în cazul adenocarcinomului ductal invaziv prezent în rest [13]. Ca și în adenocarcinomul pancreatic ductal în IPMN cu cancer invaziv supraviețuirea la distanță depinde de stadiul tumorii. În situația unui bolnav cu IPMN cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92200_a_92695]
-
în rest [13]. Ca și în adenocarcinomul pancreatic ductal în IPMN cu cancer invaziv supraviețuirea la distanță depinde de stadiul tumorii. În situația unui bolnav cu IPMN cu cancer invaziv prezent (T1N0M) supraviețuirea este de 90-100% în situațiile cu cancer coloid și de doar 40% în rest. Ca și în cazul cancerului pancreatic ductal, alți factori influențează supraviețuirea la distanță. Pe de altă parte, există date care arată că prognosticul mai bun al IPMN, prin comparație cu cel al adenocarcinomului pancreatic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92200_a_92695]
-
un sistem dispers. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Thomas Graham (1861) și provine de la cuvântul grec „colla” (clei). Graham a propus clasificarea substanțelor în două categorii:cristaloizi, care prin dizolvare dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen formează o soluție coloidală
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
1. după gradul de dispersie - sistemele coloidale pot fi monodisperse (cu particulele fazei disperse de aceleași dimensiuni), sau polidisperse (în care particulele au dimensiuni diferite). 2. după starea de agregare a celor două componente (mediul de dispersie și faza dispersă), coloizii pot fi: Faza dispersă Mediul de dispersie Exemple de sisteme coloidale solid solid aliaje, sticle, minerale solid lichid suspensii, soli solid gaz aerosuspensii lichid solid incluziuni, minerale, geluri lichid lichid emulsii lichid gaz aeroemulsii, aerosoli gaz solid corpuri poroase, spume
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mare de molecule de solvent. În sistemele liofobe, interacțiunea este foarte slabă sau nu există. Dacă mediul de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile și hidrofobe. Dispersiile liofobe, formate din micro sau macromolecule, interacționează slab cu mediul de dispersie. Coloizii micelari de asociație și cei moleculari au interacțiuni puternice cu mediul de dispersie, sunt stabili și nu pot fi distruși prin modificarea naturii solventului. 4. după forma particulei fazei disperse. Această formă influențează mult comportarea sistemelor. Astfel, cei mai mulți biocoloizi din
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
forma particulei fazei disperse. Această formă influențează mult comportarea sistemelor. Astfel, cei mai mulți biocoloizi din sistemul circulator la plante și animale sunt sferocoloizi (glicogen, globuline, hemoglobină etc.), deoarece sub această formă pot exista în concentrații mai mari, având vâscozitate mai mică. Coloizii liniari (cu o suprafață de contact mai mare) interacționează mai mult cu mediul înconjurător. 121 5. după natura mediului de dispersie (apă sau solvenți organici), coloizii pot fi hidrosoli sau organosoli. 6. după dimensiunea particulelor fazei disperse, sistemele se încadrează
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
deoarece sub această formă pot exista în concentrații mai mari, având vâscozitate mai mică. Coloizii liniari (cu o suprafață de contact mai mare) interacționează mai mult cu mediul înconjurător. 121 5. după natura mediului de dispersie (apă sau solvenți organici), coloizii pot fi hidrosoli sau organosoli. 6. după dimensiunea particulelor fazei disperse, sistemele se încadrează în următoarele categorii: Raza particulei Domeniul 10-10 - 10-9 m micromolecular 10-9 - 10-7 m coloidal (ultramicroeterogen) 10-7 - 10-5 m microeterogen 10-5 - 10-3 m grosier Particulele coloidale, numite
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
a acidului sulfhidric (hidrogen sulfurat), atunci când în soluția acestuia există diferiți ioni oxidanți. Exemplu: H2S + ½ O2 → S + H2O O metodă de preparare dată de Odèn implică acțiunea acidului sulfuric asupra tiosulfatului de sodiu. Na2S2O3 + H2SO4 → S + Na2SO4 + SO2 + H2O d) coloizii ce conțin particule metalice de aur, argint, staniu au fost obținute mult timp doar prin reacții de reducere. Coloidul de aur a fost preparat pentru prima oară de Cassius, în 1865, și datorită culorii sale roșii poartă numele de „purpura
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
metodă de preparare dată de Odèn implică acțiunea acidului sulfuric asupra tiosulfatului de sodiu. Na2S2O3 + H2SO4 → S + Na2SO4 + SO2 + H2O d) coloizii ce conțin particule metalice de aur, argint, staniu au fost obținute mult timp doar prin reacții de reducere. Coloidul de aur a fost preparat pentru prima oară de Cassius, în 1865, și datorită culorii sale roșii poartă numele de „purpura lui Cassius”. Se obține prin reducerea cu formaldehidă a unei soluții de clorură aurică în prezență de carbonat de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acesta o reducere fotochimică a ionilor metalici. 123 2.2.1.2. Procedee fizice Condensarea moleculelor sau ionilor în particule coloidale are loc de asemenea dintr-o soluție suprasaturată. De exemplu, prin răcirea unei soluții alcoolice de sulf se obține coloidul de sulf. Prin evaporare îndelungată, unele soluții, devenind suprasaturate, se transformă în soluții coloidale (exemplu: hidrosolul acidului molibdenic). O metodă clasică este cea a înlocuirii solventului. Substanța solidă se dizolvă într un lichid potrivit, iar soluția formată se toarnă într-
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
rețin la suprafața particulelor coloidale, intrând în componența stratului dublu electric sau a stratului de adsorbție. Excesul impurităților moleculare trebuie îndepărtat deoarece, de exemplu, cantitățile mari de electroliți ce rezultă în reacțiile chimice de formare a particulelor pot provoca distrugerea coloidului. Dintre metodele folosite frecvent pentru purificarea, separarea și concentrarea soluțiilor coloidale se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa și electrodializa Dializa Purificarea unui coloid constă în îndepărtarea excesului de electrolit. Pentru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o membrană semipermeabilă. În locul vasului pote fi folosit și un săculeț semipermeabil confecționat din colodiu. În figura 2.1., s-a notat 1 - soluția coloidală dializată; 2 - lichid exterior (apă); 3 - membrană semipermeabilă. În vasul prevăzut cu membrană se introduce coloidul pentru purificat, apoi vasul se introduce în alt vas, mai mare, cu solvent (apă). Procesul de dializă constă în difuzia prin membrană a moleculelor sau ionilor. Particulele coloidale nu pot difuza deoarece sunt prea mari și nu se pot deplasa
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este similară celei de difuzie: unde este viteza de dializă, S este suprafața specifică a membranei, D este coeficientul de difuzie al moleculelor ce traversează membrana, iar este gradientul de concentrație dintre coloid și lichidul exterior. Electrodializa Eliminarea electroliților din coloidul supus purificării se poate accelera dacă peste procesul de difuzie a ionilor prin membrană se suprapune acțiunea unui câmp electric continuu. Procesul se numește electrodializă, iar dispozitivul folosit se numește electrodializor (fig. 2.2.), având următoarele componente: 1,3 - compartimente
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electrodializor (fig. 2.2.), având următoarele componente: 1,3 - compartimente cu solvent; 2 - compartiment cu coloid; 4, 5 - membrane semipermeabile; 6, 7 - electrozi;8 agitator Fig. 2.1. Dializor simplu Fig. 2.2. Electrodializor 127 În compartimentul 2 se introduce coloidul, iar compartimentele 1 și 3, prin care circulă continuu apă, sunt prevăzute cu câte un electrod. Curentul electric mărește viteza de difuzie a ionilor din coloid prin membrana semipermeabilă. În cazul proceselor de deionizare, utilizarea unei instalații de electrodializă cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
2), ce poate avea pori de diferite dimensiuni, alegerea lor făcându-se în funcție de mărimea particulelor de separat din mediul dispersant. În ultimul timp se utilizează pentru ultrafiltrare câmpul centrifugal. Membrana ultrafiltrantă (3) se așează în interiorul cuvelor centrifugei (2) iar filtrarea coloidului (1) aflat în interiorul cuvei decurge rapid. Fig. 2.5. Pâlnie metalică pentru ultrafiltrare Fig. 2.6. Pâlnie de sticlă și eprubetă pentru ultrafiltrare 130 Filtrarea organosolilor nu se poate face prin membrane organice (ca de exemplu cele de acetilceluloză sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
care va determina și semnul micelei. Stratul de contraioni va fi format din ioni de hidroniu, la fel ca și stratul difuz. Formula micelei poate fi reprezentată astfel: [m As2S3 · n HS· (n-x) H3O+]· x H3O+ 132 Micelele din coloidul de acid silicic au nucleul format dintr-un amestec de silice (anhidridă silicică) și acid silicic; ionizarea superficială a acidului silicic oferă particulelor sarcină negativă. [(m SiO2 + p H2SiO3) · n HSiO3· (n-x) H3O+]· x H3O+ Hidroxizii unor metale di
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
m AgI · n I· (n x) K+]· x K+ Dacă soluția de azotat de argint este în exces, micela de iodură de argint va fi pozitivă și va avea următoarea structură: [m AgI · n Ag+ · (n x) NO3-]· x NO3133 Coloizii liofili sunt mai stabili datorită faptului că prezintă micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie. În cazul coloizilor hidrofili, acest strat protector este format din moleculele polare ale apei, orientate în jurul micelei în funcție de încărcarea electrică a acesteia
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de argint va fi pozitivă și va avea următoarea structură: [m AgI · n Ag+ · (n x) NO3-]· x NO3133 Coloizii liofili sunt mai stabili datorită faptului că prezintă micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie. În cazul coloizilor hidrofili, acest strat protector este format din moleculele polare ale apei, orientate în jurul micelei în funcție de încărcarea electrică a acesteia. 2.5. Proprietățile sistemelor coloidale Caracteristicile generale ale coloizilor se referă la fenomenele lor cinetice, optice, electrice sau de suprafață. 2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie. În cazul coloizilor hidrofili, acest strat protector este format din moleculele polare ale apei, orientate în jurul micelei în funcție de încărcarea electrică a acesteia. 2.5. Proprietățile sistemelor coloidale Caracteristicile generale ale coloizilor se referă la fenomenele lor cinetice, optice, electrice sau de suprafață. 2.5.1. Proprietăți cinetice 2.5.1.1. Difuziunea Este cel mai simplu fenomen de transfer (transport) și constă în egalizarea spontană a concentrației sistemului datorită agitației cinetice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mari decât moleculele dizolvanților obișnuiți, difuzia selectivă a acestora are loc și în prezența membranelor cu pori mai mari, cum sunt membranele utilizate în dializă. Presiunea propriu-zisă care se exercită asupra membranelor, sau presiunea osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]