108 matches
-
coloidale incolore de clorură de argint, iodură de argint, bromură de argint, colofoniu, parafină etc. Pentru fiecare coloid studiat se măsoară extincțiile la lungimi de undă cuprinse între 540 și 680 nm (domeniul galben - roșu). 231 Se completează pentru fiecare coloid rezultatele sub forma unui tabel: Determinarea potențialului de membrană pentru soluțiile coloidale. Dializa unei soluții de gelatină Soluțiile coloidale obținute prin procedee fizice sau chimice conțin două tipuri de impurități: suspensii grosiere care se pot îndepărta prin filtrare; dispersii moleculare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene, formate din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt foarte puternice și atomii nu pot fi desprinși din rețea. Explicația solubilității majorității substanțelor ionice în apă constă în micșorarea forțelor electrostatice care rețin ionii în rețeaua cristalină, ca urmare a fenomenului de hidratare al ionilor. I.4.7. Coloizi. Intr-o soluție adevărată, solvatul este dispersat în solvent sub formă de molecule, ioni sau chiar atomi. O suspensie conține particule sufcient de mari pentru a fi văzute cu ochiul liber sau la microscop și pot fi fi reținute pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
obișnuite. Aceasta se constată din faptul că ele difuzează mult mai încet ca moleculele sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat anumite membrane, pe care soluțiile le străbat ușor. Cu alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
membrană, are loc o repartiție inegală a ionilor difuzibili pe cele două fețe ale membranei ce are ca efect apariția unei diferențe de potențial electric. Acest fenomen a fost studiat de chimistul englez Fr. Donann care a arătat că acești coloizi electrolitici realizează o stare de echilibru (care se numește echilibru Donann) ionii repartizîndu-se pe cele două fețe ale membranei astfel încât produsele concentrațiilor ionilor sunt aceleași pe cele două fețe ale membranei. Echilibrul Donann va fi studiat în detaliu într-un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
participarea enzimelor la reacțiile respective se micșorează energia de activare, iar viteza acesteia crește, făcând posibilă desfășurarea reacțiilor enzimatice cu randamentul necesar, la temperatura organismului animal. Cataliza enzimatică este o cataliză microeterogenă, deoarece enzima participă la reacție sub formă de coloid dispers. Spre deosebire de catalizatorii anorganici, enzimele practic nu se consumă în timpul reacției, încât o cantitate extrem de mică de enzimă poate cataliza transformarea unor cantități enorme de substrat. De exemplu, o moleculă de catalază poate descompune 5 milioane molecule de apă oxigenată
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de oxidoreducere în urma căreia se obțin, în soluție, sulf și SO2. Se formează, sub agitare continuă, un sol de sulf de culoare alb-gălbui, puternic opalescent. Determinarea gradului de dispersie al soluțiilor coloidale incolore prin metode fotometrice Trecerea luminii printr-un coloid este însoțită de obicei de două fenomene: difuzia și absorbția luminii. Dacă soluția coloidală este incoloră, datorită fenomenului de difuzie ea apare totuși ușor colorată în nuanțe albăstrui. Rayleigh a arătat că intensitatea Id a luminii difuzate depinde de lungimea
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
determină apoi mărimea particulelor prin interpolare. Valoarea obținută reprezintă doar o medie statistică, dacă sistemul este polidispers. Mod de lucru Se prepară soluții coloidale incolore de clorură de argint, iodură de argint, bromură de argint, colofoniu, parafină etc. Pentru fiecare coloid studiat se măsoară extincțiile la lungimi de undă cuprinse între 540 și 680 nm (domeniul galben roșu). Determinarea potențialului de membrană pentru soluțiile coloidale. Dializa unei soluții de gelatină Soluțiile coloidale obținute prin procedee fizice sau chimice conțin două tipuri
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
să devină portaluri pentru alte ființe, din cea de-a patra dimensiune. Diminuăm apoi, lent, într-o coadă tot mai zbârcită, mai acoperită de solzi, mai atacată de boli, până când praful, pulberea, putregaiul și viermii ne risipesc iarăși într-un coloid impersonal. Dar din interiorul acestei lumi, singura cunoscută, cu gândirea, simțurile și reflexele și mai ales cu limitele oribile ale puterii noastre de a-nțelege viitorul (lobii frontali nu sânt decât țigănci ghicitoare, pierdute-n solomonii și superstiții), nu vom
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grosiere ale solului, prin intermediul coloizilor organici sau minerali și uneori ai carbonatului de calciu. În 1958, Emerson a pus în evidență mai multe tipuri de legături posibile și a introdus termenul de "domeniu" pentru noile agregate formate . Legăturile posibile între coloizi pot fi de tipul cuarț-materie organicăcuarț; argilă-materie organică-argilă; argilă-argilă. Mecanismele care fac posibile aceste tipuri de legături au în componență orientarea particulelor de argilă la suprafața grăunților de nisip, forțe capilare, procese de deshidratare, forțe electrostatice, forțe van der Waals
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
decât difuzează macromoleculele în soluție. Din acest motiv, moleculele de lichid pătrund în corp și se repartizează în acesta cu o viteză mult mai mare decât aceea a moleculelor polimerului, când acesta trece în soluție. Gelurile provin din soluții de coloizi macromoleculari în care particulele fazei dispersate se angrenează într-un fel sau altul, formând o structură spațială continuă, un agregat fără fluiditate, cu însușiri care le apropie de un corp solid. Structura gelurilor poate avea un aspect compact, atunci când concentrația
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
uscată (167) Se reprezintă grafic dependența gradului de umflare Q în funcție de valoarea lg(1/c). Se obține o curbă analoagă cu cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
particula apare ca neîncărcată electric. Valoarea pH-ului la care sarcina netă este nulă se numește punct de sarcină zero (p.s.z.). În consecință, în aceste domenii de pH sistemele disperse vor prezenta proprietăți specifice, ca de exemplu solubilitate minimă (coloizi moleculari - soluții de polimeri), coagulare maximă și deci stabilitate minimă și adsorbție maximă a substanțelor tensioactive. Din aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului izoelectric (p.i.) sau a punctului de sarcină zero (p.s.
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Pila electrică care se leagă la bornele de intrare ale aparatului este alcătuită dintr-un electrod de sticlă cu rol de electrod indicator și un electrod de calomel cu rol de electrod de referință. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICA A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE. (SOLUȚIA COLOIDALĂ SPAN-80 5% ȘI SOLUȚIA COLOIDALĂ TWEEN-80 5%) Considerații teoretice Coloizii micelari de asociație fac parte din categoria coloizilor liofili în care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Coloizii micelari de asociație
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
agenți tensioactivi cationici agenți tensioactivi amfoteri * Agenți tensioactivi neionici În categoria compușilor tensioinactivi sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
soluției de analizat; ρ0 - densitatea soluției etalon. * indicele de refracție (n) (se determină cu refractometrul Abbé); * conductibilitatea electrică (1/R) (se determină cu conductometrul Radelkisz); * pH-ul (se determină cu pH-conductometrul Inolab - 1). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI CRITICE MICELARE (CCM) A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE TENSIOACTIVI Considerații teoretice Concentrația critică micelară (CCM) reprezintă concentrația la care apar primele micele de asociație și la care se modifică majoritatea proprietăților fizico - chimice ale sistemului dispers „compus amfifilic - apă” și anume: * tensiune superficială (γ); * coeficient
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
care se va adăuga în cazul în care faza dispersată este sub 20%. Agentul de suspendare poate acționa prin următoarele mecanisme: * scăderea tensiunii superficiale la interfața solid/lichid; * mărirea vâscozității mediului de dispersie; * conferirea de sarcini electrice particulelor fazei dispersate; * coloid protector; În funcție de aspectul sedimentului, suspensiile se clasifică în: * Suspensii floculate - suspensii caracterizate prin sedimente înalte, în care particulele fazei dispersate sunt legate între ele, formând așa numitele flocoane (agregate laxe) ce ocupă aproximativ întreg volumul suspensiei. Suspensiile floculate se redispersează
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
este insuficientă; nerezolvarea și agravarea răspunsului inflamator fiind în legătură cu imposibilitatea de a crea o perfuzie viscerală adecvată. Practica însă a dovedit că resuscitarea doar cu soluții cristaloide este insuficientă, ele neputând realiza o perfuzie viscerală adecvată. Inițial au fost folosiți coloizi naturali, albumine. Aceștia se leagă de toxinele bacteriene și ajută la eliminarea lor îmbunătățind activitatea opsonică a lichidului de ascită și creșterea volumului intravascular. Sort și colaboratorii în 1999, utilizând albumina umană la pacienții cu peritonită bacteriană spontană, au scăzut
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și repetată doza de 1 mg/kgc zilnic, timp de 3 zile. În rezumat are un efect de „maturare” a radicalilor liberi de oxigen favorizând repleția volumului intravascular (250). Albumina, datorită costului ridicat și nedemonstrării superiorității, a fost înlocuită cu coloizi artificiali care au realizat efecte benefice evidente în restabilirea perfuziei tisulare și ameliorării microcirculației. Aceste substanțe sunt dextranul, gelatina fluidă și hidroxietilamidon (HES). Primul ar putea avea efecte de reducere a răspunsului inflamator, în timp ce gelatinele ar inhiba funcția fagocitară a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fizice. Obiectul chimiei coloidale, îl constituie studiul sistemelor coloidale. Având în vedere că domeniul sistemelor dispuse este extrem de larg, s-ar părea mai cuprinzătoare denumirea de „Știința sistemelor disperse” în loc de „Chimia coloizilor”, denumire care se păstrează și astăzi. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Știința sistemelor disperse” în loc de „Chimia coloizilor”, denumire care se păstrează și astăzi. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții - soluri în terminologia lui Groham în care solventul difuzează foarte lent, nu trece prin membrane (de exemplu pergament) și nu
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]