108 matches
-
participarea enzimelor la reacțiile respective se micșorează energia de activare, iar viteza acesteia crește, făcând posibilă desfășurarea reacțiilor enzimatice cu randamentul necesar, la temperatura organismului animal. Cataliza enzimatică este o cataliză microeterogenă, deoarece enzima participă la reacție sub formă de coloid dispers. Spre deosebire de catalizatorii anorganici, enzimele practic nu se consumă în timpul reacției, încât o cantitate extrem de mică de enzimă poate cataliza transformarea unor cantități enorme de substrat. De exemplu, o moleculă de catalază poate descompune 5 milioane molecule de apă oxigenată
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de oxidoreducere în urma căreia se obțin, în soluție, sulf și SO2. Se formează, sub agitare continuă, un sol de sulf de culoare alb-gălbui, puternic opalescent. Determinarea gradului de dispersie al soluțiilor coloidale incolore prin metode fotometrice Trecerea luminii printr-un coloid este însoțită de obicei de două fenomene: difuzia și absorbția luminii. Dacă soluția coloidală este incoloră, datorită fenomenului de difuzie ea apare totuși ușor colorată în nuanțe albăstrui. Rayleigh a arătat că intensitatea Id a luminii difuzate depinde de lungimea
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
determină apoi mărimea particulelor prin interpolare. Valoarea obținută reprezintă doar o medie statistică, dacă sistemul este polidispers. Mod de lucru Se prepară soluții coloidale incolore de clorură de argint, iodură de argint, bromură de argint, colofoniu, parafină etc. Pentru fiecare coloid studiat se măsoară extincțiile la lungimi de undă cuprinse între 540 și 680 nm (domeniul galben roșu). Determinarea potențialului de membrană pentru soluțiile coloidale. Dializa unei soluții de gelatină Soluțiile coloidale obținute prin procedee fizice sau chimice conțin două tipuri
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
grosiere ale solului, prin intermediul coloizilor organici sau minerali și uneori ai carbonatului de calciu. În 1958, Emerson a pus în evidență mai multe tipuri de legături posibile și a introdus termenul de "domeniu" pentru noile agregate formate . Legăturile posibile între coloizi pot fi de tipul cuarț-materie organicăcuarț; argilă-materie organică-argilă; argilă-argilă. Mecanismele care fac posibile aceste tipuri de legături au în componență orientarea particulelor de argilă la suprafața grăunților de nisip, forțe capilare, procese de deshidratare, forțe electrostatice, forțe van der Waals
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
în mezoteliomul aflat în stadiul I-III [38]; ca radioterapie paleativă pentru a ameliora simptomatologia mezoteliomului (dispnee, durere, sângerare, disfagie); ca radioterapie neoadjuvantă pentru a permite pacienților cu stare cardio-pulmonară mai puțin favorabilă să suporte intervenția chirurgicală; se pot instila coloizi radioactivi (aur radioactiv sau fosfat cromic) în cavitatea pleurală pentru a preveni reacumularea lichidului pleural [23, 25]. Radioterapia poate fi externă (folosind raze X sau iradierea cu cobalt; 5 zile pe săptămână, câteva săptămâni) sau internă (brahiterapia, ce implică plasarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
pe anul 1925 îl ajută să depășească aceste dificultăți. Se pensionează în februarie 1929 și se stinge din viață în același an, pe 29 septembrie, la vârsta de 64 de ani. Chimistul scoțian Thomas Graham introduce în 1861 denumirea de coloizi, propunând clasificarea substanțelor în cristaloizi și coloizi. Aceștia din urmă nu cristalizează, difuzează greu prin solvenți și nu străbat anumite membrane prin care trec soluțiile cristaloizilor. Weimarn demonstreză în 1907 că orice substanță poate fi adusă, în condiții speciale, în
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
aceste dificultăți. Se pensionează în februarie 1929 și se stinge din viață în același an, pe 29 septembrie, la vârsta de 64 de ani. Chimistul scoțian Thomas Graham introduce în 1861 denumirea de coloizi, propunând clasificarea substanțelor în cristaloizi și coloizi. Aceștia din urmă nu cristalizează, difuzează greu prin solvenți și nu străbat anumite membrane prin care trec soluțiile cristaloizilor. Weimarn demonstreză în 1907 că orice substanță poate fi adusă, în condiții speciale, în stare coloidală. Însă adevăratul fondator al chimiei
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
solventul se numesc solvați. Este obligatoriu ca soluția să aibă aceeași stare de agregare. Dacă solventul este un lichid, atunci atât gazele, cât și lichide sau solide pot fi dizolvate. Exemple sunt: Contraexemple: amestecuri lichide ce nu sunt omogene precum: coloizi, suspensii(o dispersie de particule relativ mari într-un lichid) și emulsii(suspensia unor particule lichide într-un alt lichid care nu se amestecă). În caz că solventul este un solid, atunci atât gazele, cât și lichidele sau solidele pot fi dizolvate
Soluție () [Corola-website/Science/317021_a_318350]
-
toxicitate asupra funcției de reproducere nu s- au observat efecte asupra fertilității la femele și masculi . La masculii de șobolan efectele observate asupra fertilității au fost sub forma atrofiei tubulare testiculare , reducerii numărului de spermatozoizi din epididim și depleția de coloid la nivelul prostatei și a veziculelor seminale la niveluri de expunere plasmatică de 18 ori mai mari decât nivelurile observate în practica clinică . La șobolani , mortalitatea embrio- fetală a fost evidentă printr- o reducere semnificativă a numărului de feți vii
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
endometriale uterine și scădere a greutății uterine și ovariene la nivele de expunere sistemică relevante clinic . La masculii de șobolan efectele observate asupra fertilității au fost sub forma atrofiei tubulare testiculare , reducerii numărului de spermatozoizi din epididim și depleția de coloid la nivelul prostatei și a veziculelor seminale la niveluri de expunere plasmatică de 18 ori mai mari decât nivelurile observate în practica clinică . La șobolani , mortalitatea embrio- fetală a fost evidentă printr- o reducere semnificativă a numărului de feți vii
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
endometriale uterine și scădere a greutății uterine și ovariene la nivele de expunere sistemică relevante clinic . La masculii de șobolan efectele observate asupra fertilității au fost sub forma atrofiei tubulare testiculare , reducerii numărului de spermatozoizi din epididim și depleția de coloid la nivelul prostatei și a veziculelor seminale la niveluri de expunere plasmatică de 18 ori mai mari decât nivelurile observate în practica clinică . La șobolani , mortalitatea embrio- fetală a fost evidentă printr- o reducere semnificativă a numărului de feți vii
Ro_999 () [Corola-website/Science/291758_a_293087]
-
în interstițiu inițial a transudatului (ultrafiltrat plasmatic cu conțint proteic scăzut) și apoi a exudatului (ultrafiltrat plasmatic bogat în proteine care poate conține chiar celule); apariția edemului (acumularea de apă și ioni în țesutul extravascular) ca urmare a scăderii presiunii coloid osmotice intra-vasculare, prin exudarea proteinelor. MODIFICĂRI CELULARE După cum enumeră Robbins și colab., în “arena răspunsului inflamator” există mai mulți participanți: țesutul conjunctiv vascularizat, plasma, celulele sanguine provenite din sângele circulant, vase de sânge, constituienți celulari și extracelulari ai țesutului
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
participarea enzimelor la reacțiile respective se micșorează energia de activare, iar viteza acesteia crește, făcând posibilă desfășurarea reacțiilor enzimatice cu randamentul necesar, la temperatura organismului animal. Cataliza enzimatică este o cataliză microeterogenă, deoarece enzima participă la reacție sub formă de coloid dispers. Spre deosebire de catalizatorii anorganici, enzimele practic nu se consumă în timpul reacției, încât o cantitate extrem de mică de enzimă poate cataliza transformarea unor cantități enorme de substrat. De exemplu, o moleculă de catalază poate descompune 5 milioane molecule de apă oxigenată
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este insuficientă; nerezolvarea și agravarea răspunsului inflamator fiind în legătură cu imposibilitatea de a crea o perfuzie viscerală adecvată. Practica însă a dovedit că resuscitarea doar cu soluții cristaloide este insuficientă, ele neputând realiza o perfuzie viscerală adecvată. Inițial au fost folosiți coloizi naturali, albumine. Aceștia se leagă de toxinele bacteriene și ajută la eliminarea lor îmbunătățind activitatea opsonică a lichidului de ascită și creșterea volumului intravascular. Sort și colaboratorii în 1999, utilizând albumina umană la pacienții cu peritonită bacteriană spontană, au scăzut
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și repetată doza de 1 mg/kgc zilnic, timp de 3 zile. În rezumat are un efect de „maturare” a radicalilor liberi de oxigen favorizând repleția volumului intravascular (250). Albumina, datorită costului ridicat și nedemonstrării superiorității, a fost înlocuită cu coloizi artificiali care au realizat efecte benefice evidente în restabilirea perfuziei tisulare și ameliorării microcirculației. Aceste substanțe sunt dextranul, gelatina fluidă și hidroxietilamidon (HES). Primul ar putea avea efecte de reducere a răspunsului inflamator, în timp ce gelatinele ar inhiba funcția fagocitară a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
fizice. Obiectul chimiei coloidale, îl constituie studiul sistemelor coloidale. Având în vedere că domeniul sistemelor dispuse este extrem de larg, s-ar părea mai cuprinzătoare denumirea de „Știința sistemelor disperse” în loc de „Chimia coloizilor”, denumire care se păstrează și astăzi. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Știința sistemelor disperse” în loc de „Chimia coloizilor”, denumire care se păstrează și astăzi. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții - soluri în terminologia lui Groham în care solventul difuzează foarte lent, nu trece prin membrane (de exemplu pergament) și nu
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
demonstreze universalitatea stării coloidale, în sensul că orice substanță poate fi adusă în anumite condiții în stare coloidală. De fapt, studiul științific al stării coloidale a început odată cu observațiile efectuate cu ajutorul ultramicroscopului care a permis evidențierea fenomenului statistic al fluctuațiilor, coloizi de asociație și straturile de adsorbție. La dezvoltarea chimiei coloidale au adus contribuții remarcabile chimiști și fizicieni români, din care se pot menționa: E. Angelescu, N. Barbulescu, S. Nicolescu. Prezentul material explică din punct de vedere teoretic și practic implicațiile
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
suprafeței interfazice și unele proprietăți specifice (mobilitatea unității cinetice, vâscozitatea sistemului, capacitatea de difuzie a luminii sau proprietățile mecanice ale sistemelor coerente). După forma unității cinetice se disting următoarele sisteme: a.sisteme izometrice sau izodiametrice - cu cele trei dimensiuni apropiate (coloizi sferici sau globulari și coloizi care au formă diferită de cea sferică dar cu cele trei dimensiuni apropiate, încât se utilizează pentru caracterizare „raza echivalentă” egală cu a sferei cu care se comportă asemănător cu ceea ce privește proprietățile cinetico moleculare
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
mediul de dispersie Utilizând drept criteriu structura specifică a unității cinetice a sistemelor disperse și modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
experimentale comune și un mod de interpretare asemănător. Sistemele coloidale sunt mult răspândite în natură și utilizate frecvent în cele mai diverse tehnologii. Este greau de indicat o ramură a industriei, agriculturii și a științelor naturii unde să nu intervină coloizi într-o măsură mai mare sau mai mică. Aceasta se datoreză, printre altele, faptului că prin gradul lor de dispersie sistemele coloidale ocupă o poziție intermediară între „microformații” - dispersiile moleculare - și „macroformații” - corpurile de dimensiuni macroscopice; tocmai de aceea, în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]