1,142 matches
-
cunosc nouă categorii de sisteme disperse, care sunt redate în tabelul I.3 După mărimea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse se clasifică în trei categorii: ♦ dispersii moleculare (sau soluții adevărate), în care diametrul particulelor este sub 1 µ m ♦ dispersii coloidale (coloizi) ♦ dispersii grosiere sau brute, în care diametrul particulelor este peste 100 µ m (emulsii, suspensii, spume) I.4.2. Soluții moleculare Cele mai importante sisteme disperse sunt dispersiile moleculare, denumite pe scurt soluții. Soluțiile sunt sisteme disperse omogene, formate
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
atomi. O suspensie conține particule sufcient de mari pentru a fi văzute cu ochiul liber sau la microscop și pot fi fi reținute pe hârtia de filtru obșnuită. Intre aceste două extreme, se situează tipul intermediar al dispersiilor (sau soluțiilor) coloidale. Particulele suspendate sunt prea mici spre a fi văzute la microscop și ele trec prin filtrele obișnuite. Aceasta se constată din faptul că ele difuzează mult mai încet ca moleculele sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat anumite membrane, pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
la microscop și ele trec prin filtrele obișnuite. Aceasta se constată din faptul că ele difuzează mult mai încet ca moleculele sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat anumite membrane, pe care soluțiile le străbat ușor. Cu alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sau ionii soluțiilor obișnuite și nu străbat anumite membrane, pe care soluțiile le străbat ușor. Cu alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care sunt insolubile, cu alte cuvinte nu se stabilesc interacțiuni puternice între faza dispersată și cea dispersantă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
prin fluid. Pe baza legii lui Stokes se poate determina vâscozitatea dinamică a unui lichid vâscos. I.5.4.3. Vâscozitatea lichidelor nenewtoniene Lichidele care nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fiind cantitatea de substanță ce străbate unitatea de suprafață, în unitatea de timp, dacă gradientul de concentrație este egal cu unitatea. Experiența arată că D variază direct proporțional cu temperatura, depinzând în același timp și de forma particulelor. Pentru particule coloidale de formă sferică coeficientul de difuzie este dat de formula lui Einstein: In (I.34) k este constanta lui Boltzmann, T este temperatura absolută, r este raza sferei iar η este coeficientul de vâscozitate dinamică a lichidului. Deci viteza de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mare pentru ionii de K și Cl. Permeabilitatea mică a membranei pentru ionii de Na se explică prin faptul că aceștia sunt puternic hidratați și au diametrul mai mare decît ionii de K. Dacă o membrană semipermeabilă separă o soluție coloidală ai cărei ioni nu pot difuza prin membrană, are loc o repartiție inegală a ionilor difuzibili pe cele două fețe ale membranei ce are ca efect apariția unei diferențe de potențial electric. Acest fenomen a fost studiat de chimistul englez
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sedimenta cu o viteză constantă v (care este viteza de mișcare a particulei în momentul atingerii echilibrului), egală cu: Aici ρ este densitatea corpului care se emulsionează; ρ 0 a lichidului iar g este accelerația gravitațională,. Se admite că particulele coloidale au formă sferică și că au raza r, deci volumul V este: Condiția de echilibru (VI.1) devine: respectiv viteza de sedimentare v se obține din relația: Din această relație se poate determina raza particulei: Echilibrul de sedimentare i-a
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
să fie egală cu viteza de difuzie. Identificînd relațiile (VI.12) și (VI.13) se obține coeficientul de difuziune al substanței D: care este tocmai relația lui Einstein Relația lui Einstein poate fi utilizată la determinarea masei moleculare a particulelor coloidale. Notând cu Vs volumul specific, adică volumul unui gram de particule, în ipoteza că particula este sferică și are raza r, iar M este masa moleculară a particulelor coloidale, se poate scrie: Scoțând pe r din valoarea lui D dată
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
lui Einstein poate fi utilizată la determinarea masei moleculare a particulelor coloidale. Notând cu Vs volumul specific, adică volumul unui gram de particule, în ipoteza că particula este sferică și are raza r, iar M este masa moleculară a particulelor coloidale, se poate scrie: Scoțând pe r din valoarea lui D dată de relația (VI.14 ) și înlocuind în relația (VI.15 ) se obține: unde K este o constantă la o temperatură dată și pentru aceleași particule coloidale. Folosind o astfel
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
moleculară a particulelor coloidale, se poate scrie: Scoțând pe r din valoarea lui D dată de relația (VI.14 ) și înlocuind în relația (VI.15 ) se obține: unde K este o constantă la o temperatură dată și pentru aceleași particule coloidale. Folosind o astfel de formulă s-a calculat masa moleculară a albuminei din ou obținându-se masa moleculară M = 62.000 (valoare mai mare decât cea determinată experimental prin alte metode). In capitolul I la studiul presiunii osmotice am arătat
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
vreo influență asupra echilibrelor. Ei cresc viteza de reacție prin micșorarea energiei de activare. Exemplu: pentru reacția de descompunere a apei oxigenate în soluție apoasă, energia de activare a reacției necatalizate este de 44 18 kcal/mol, în prezența platinei coloidale scade la 12 kcal/mol iar în prezența catalazei (enzimă) energia de activare este de numai 5,5 kcal/mol. Între catalizator și reactanți nu se stabilesc raporturi stoechiometrice. Exemplu: 1 mg de platină produce descompunerea a 105 litri de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pe măsurarea unei proprietăți fizice caracteristice componentului separat. Cromatografia de adsorbție în fază lichidă este o metodă de separare bazată pe migrarea diferențiată a componenților într-o coloană cu fază staționară solidă cu proprietăți adsorbante. Va fi descrisă în cadrul chimiei coloidale, ca aplicație a adsorbției. 7.2. Cromatografia de gaze Baza separărilor în cromatografia gazoasă constă în distribuția componenților între o fază staționară lichidă sau solidă și o fază mobilă gazoasă. Când faza staționară este un solid, are loc un mecanism
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unei perechi de variabile situate în afara limitelor celor cunoscute. Acest lucru se poate realiza numai în domenii strict limitate și când se cunoaște exact forma curbei (dreptei) de variație. 103 104 Thomas Graham (1805 - 1869) Hermann Staudinger (1881 - 1965) Chimia coloidală este o disciplină de graniță, situată între fizică și chimie. Obiectul acestei disciplinei este studiul sistemelor numite coloidale. Sistemele coloidale sunt sisteme eterogene de tip special. Suprafețele de separare între faze sunt extrem de extinse. Acest fapt se poate realiza prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
limitate și când se cunoaște exact forma curbei (dreptei) de variație. 103 104 Thomas Graham (1805 - 1869) Hermann Staudinger (1881 - 1965) Chimia coloidală este o disciplină de graniță, situată între fizică și chimie. Obiectul acestei disciplinei este studiul sistemelor numite coloidale. Sistemele coloidale sunt sisteme eterogene de tip special. Suprafețele de separare între faze sunt extrem de extinse. Acest fapt se poate realiza prin dispersarea uneia dintre fazele sistemului. Rezultă un sistem dispers. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
când se cunoaște exact forma curbei (dreptei) de variație. 103 104 Thomas Graham (1805 - 1869) Hermann Staudinger (1881 - 1965) Chimia coloidală este o disciplină de graniță, situată între fizică și chimie. Obiectul acestei disciplinei este studiul sistemelor numite coloidale. Sistemele coloidale sunt sisteme eterogene de tip special. Suprafețele de separare între faze sunt extrem de extinse. Acest fapt se poate realiza prin dispersarea uneia dintre fazele sistemului. Rezultă un sistem dispers. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Thomas Graham
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen formează o soluție coloidală. Cerința de bază a formării sistemelor coloidale este insolubilitatea reciprocă a fazelor sistemului. Se poate vorbi de „universalitatea stării coloidale”, în sensul că orice substanță poate fi adusă, în condiții determinate, sub formă de particule coloidale, suspendate într-un mediu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen formează o soluție coloidală. Cerința de bază a formării sistemelor coloidale este insolubilitatea reciprocă a fazelor sistemului. Se poate vorbi de „universalitatea stării coloidale”, în sensul că orice substanță poate fi adusă, în condiții determinate, sub formă de particule coloidale, suspendate într-un mediu insolubil. 105 1.1. Tensiunea superficială Straturile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen formează o soluție coloidală. Cerința de bază a formării sistemelor coloidale este insolubilitatea reciprocă a fazelor sistemului. Se poate vorbi de „universalitatea stării coloidale”, în sensul că orice substanță poate fi adusă, în condiții determinate, sub formă de particule coloidale, suspendate într-un mediu insolubil. 105 1.1. Tensiunea superficială Straturile de molecule care se găsesc la limita de separație a fazelor au proprietăți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
benzen formează o soluție coloidală. Cerința de bază a formării sistemelor coloidale este insolubilitatea reciprocă a fazelor sistemului. Se poate vorbi de „universalitatea stării coloidale”, în sensul că orice substanță poate fi adusă, în condiții determinate, sub formă de particule coloidale, suspendate într-un mediu insolubil. 105 1.1. Tensiunea superficială Straturile de molecule care se găsesc la limita de separație a fazelor au proprietăți care se deosebesc de cele ale straturilor din interiorul fazelor. În interiorul unei faze, moleculele sunt înconjurate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
suprafață se numește tensiune superficială (σ). Rezultă că orice suprafață de separare dintre faze tinde în mod spontan să se micșoreze. Faptul că straturile superficiale diferă ca proprietăți de straturile interioare ale fazelor prezintă o importanță deosebită pentru studiul sistemelor coloidale. Pe măsură ce crește gradul de dispersie (suprafața totală de separație dintre faze), adică pe măsură ce sistemul devine microsau ultramicroeterogen, proprietățile straturilor superficiale se manifestă tot mai mult, influențând caracterul sistemului în ansamblu. Proprietățile superficiale sunt specifice sistemelor coloidale și prin acestea, ele
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
deosebită pentru studiul sistemelor coloidale. Pe măsură ce crește gradul de dispersie (suprafața totală de separație dintre faze), adică pe măsură ce sistemul devine microsau ultramicroeterogen, proprietățile straturilor superficiale se manifestă tot mai mult, influențând caracterul sistemului în ansamblu. Proprietățile superficiale sunt specifice sistemelor coloidale și prin acestea, ele se deosebesc de sistemele eterogene, cu suprafață de separație mică, sau de cele omogene care nu prezintă suprafețe de separație. 1.1.1. Fenomene de umectare În toate cazurile în care suprafața interfazică este limitată de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o mare importanță practică deoarece se poate utiliza în purificarea și recuperarea solvenților, în rafinarea produselor petroliere, a uleiurilor și altor grăsimi, în decolorarea siropurilor din industria zahărului, în purificarea și dedurizarea apelor naturale etc. De asemenea, în cazul sistemelor coloidale tipice, la suprafața particulelor coloidale are loc adsorbția ionilor sau moleculelor din mediul de dispersie. 1.1.2.5.1. Adsorbția aparentă. Adsorbția solventului În cazul unei adsorbții solid - lichid, în afara adsorbției substanței dizolvate are loc și interacțiunea solventului cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]