264 matches
-
priviră unul pe altul, pierduți. — Barbarii! Sunt aici! strigă Placidia sprijinindu-se cu mâinile de balustradă. Livilla și Matidia își strigară într-un singur glas groaza. Cuprinși de panică, servii porniseră deja să alerge prin toată casa și în lungul colonadei peristilului, iar felinarele cu care își făceau lumină proiectau sumbru pe pereți umbre gigantice. Cei doi soldați, singurii pe care Cilonus îi luase cu el, îl priveau cu teamă din grădină, așteptându-i ordinele. Alături de ei, cu un felinar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste tăciunii ce mocneau lângă un bivuac; păși în curtea din față a bisericii și trecu de colonada edificiului, dar, în loc să intre pe poartă, deja deschisă la ora aceea, merse drept înainte. Pe când trecea prin dreptul intrării, Sebastianus putu să arunce doar o privire înăuntru. La lumina zecilor de lumânări, văzu în întregime doar naosul, unde câțiva credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca șobolanii cutremurele de pământ, dar refuz să te confirm acum din superstiție, ori pur și simplu de frică. 6. Timpul părea, în continuare, să treacă nepăsător, el care știa ce avea să urmeze, asemeni Celui care l-a creat. Colonadele tribunalului erau înalte, susținând bolțile imaginare ale dreptății, la care mai visam toți după atâția ani de război; pacea se încheiase, dar nu se astupaseră toate tranșeele, mai rămăseseră destule; aici însă, în partea asta de lume, totul se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar fi ciudă să nu te duc să dai o raită. Nicicând nu mai vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a desfășurat o adevărată paradă matinală. Un slujitor a venit să ne poftească să intrăm, dar Giovanni a refuzat sec: — Messer Alessandro este aici? Cred că doarme. — Dar messer Ippolito? — Doarme, de asemenea. Să mă duc să-i trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pietrele” pentru templu și a utilizat „zece mii dintre cei mai pricepuți meșteri”, angajându-i „pe unii ca zidari, pe alții ca tâmplari” (Antichități iudaice 15.390). Muntele Templului era enorm (și încă este) și includea o serie de clădiri și colonade, sanctuarul fiind cea mai impresionantă dintre toate structurile. Josephus scoate în evidență mărimea și frumusețea pietrelor (cf. Antichități iudaice 15.399; cf. Mc 13,1: „Învățătorului, iată ce pietre și ce construcții!”). Deși sanctuarul și celelalte structuri principale au fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
zi, se schimbau aranjamentele florale din interior. Ingeniozitatea celor ce se ocupau de această treabă se dovedea inepuizabilă. întreaga suită regală se bucura din plin de aerul din belșug oxigenat și aromizat cu parfumul inegalabil al florilor. Chiparoșii păreau verzi colonade pe care se sprijinea cerul. Următorul Louis, al XV-lea, s-a dezinteresat o vreme de Trianon. începând cu anul 1750, însă, i s-a redeșteptat gustul pentru acest spațiu special. A început să revină tot mai des. Totodată, și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
a prins a lua chipul ei complet și adevărat. între altele, a fost descoperit un monument impresionant, înalt de 33 de metri, care prezenta o particularitate aparte: el nu era susținut de arcade, conform tradițiilor. în locul pilonilor, erau ridicate patru colonade, perfect identice, care suportau în mod egal greutatea bolții. Dar, și mai importantă s-a dovedit a fi descoperirea de pe friza orientală. Acolo era reprezentată o lupoaică ce alăpta doi copii. Se înțelege de la sine că trimiterea la legenda întemeierii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
pe care se proiectează spectral orașul? Și, mai ales, decât arhitectura lui riguroasă și clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că aici, în dom, e adăpostit «La Sindone», giulgiul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
exact ca un animal, fără nicio rușine, ca o mașinărie. Apoi, când s-a ridicat, s-a aruncat în mare, cu un oarecum sentiment de vinovăție. A mers apoi din nou la vila aceea pătrată, cu acoperiș drept și cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se pierdea abrupt în mare. De o parte și de alta a aleilor străjuiau palmieri frumoși
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a fost bine? Te-ai întâlnit cu fosta...? -Nu. Nici vorbă. Ți-am mai spus: totul s-a terminat. Ochii ei violet-cenușiu mă priveau insinuant, bănuitori. Tonul glasului ei deveni din ce în ce mai sec. Pe neașteptate, s-a îndreptat încet spre capătul colonadei, cu privirea pierdută în depărtare. M-am apropiat ușor de ea: -Nu vrei să ne sărutăm? am întrebat-o. -Și să te mai și culci cu mine? -Numai dacă vrei și tu. -Și dacă nu vreau? -Atunci...s-a terminat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
douăsprezece secole mai târziu. Dar cât de teribil trebuie să fi fost pentru oamenii care trăiseră chiar pe acest pământ acum două milenii. Trebuie să fi fost înspăimântător să te uiți la o clădire atât de înaltă, cu pereții și colonadele sale întinzându-se atât de departe, încât făceau ca restul Ierusalimului să pară doar un hinterland 1. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model... Lui Maggie îi veni să râdă de simplitatea acestui lucru. Guttman fusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și o zeiță feniciană la Vatican! Acest pelerinaj Assisi-Roma aparține tradiției orale a familiei mele, iar tata Îi Închină cîteva pagini Într-una din cărți. În mod ciudat, el nu vorbește de mama și se mulțumește cu o descriere a colonadelor lui Bernini și a interiorului bazilicii. Mama este scandalos de absentă din amintirile lui de la Roma. Totul pentru domeniul spiritual, nimic penru cel carnal! Totul pentru creștin, nimic pentru viitoarea și scumpa mea mamă! Citindu-l, ai spune că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
distruge și pe el și că doar cei bogați, înfășurați în blănuri, i se puteau împotrivi, asa că hotărî să se adăpostească sub coloanele Catedralei Kazan. Cu toate că se considera ateu, Virginski îndrăgise întodeauna această catedrală, iar aranjamentul în semicerc al colonadei îi amintea vag de niște brațe larg, gata de îmbrățișat. Grandoarea designului, fără a fi amenințătoare, părea că ascunde ceva primitor și benign, iar Virginski simțea peste tot umanitatea zidarilor țărani care au trudit la ridicarea cadetralei. Urmărind palimpsestul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plan, întrebându-se dacă va avea și curajul de a-l pune în aplicare? Apoi uitase din nou care era planul și trebuia să aștepte să îi revină. Între timp... Unu, doi, trei... O porni din nou, de-a lungul colonadei. Nu era vorba că era sărac cu duhul. Dar îi era foame și se gândea ce bine ar fi dacă ar găsi o soluție la foame și la umilința care o însoțea. Apoi își aminti pe loc. De asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a călcâileor sau definiția degetelor. Din loc în loc se prelungeau în linii lungi, ca și cum trecătorul își trăgea când un picior când pe celălalt. Virginski își ridică privirea, dar nu văzu pe nimeni, deși simțea că nu se află singur sub colonadă, bănuind prezența altuia, ascuns printre coloane. șapte, opt, nouă... Apoi îl văzu pe bărbat - același vagabond pe care îl văzuse dincolo de canal - fugind între două coloane. Se mișcă repede, gândi Virginski. și, totuși, dacă te uiți la el, e într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate și câte-o umbră ici-colo, trecând. Dar asta nu face ca locul să devină mai primitor. Un dog mare nemțesc Îmi taie calea. Un câine negru numai noaptea. Unde-i Faust? Poate-l trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu colonade, pustie așa cum numai piețele de prin Monferrato pot fi, duminica pe la două după-amiaza. Un coleg de școală din colțul pieței mari Îl zărise pe Jacopo În dric, cu trompeta sub braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
limba franceză (Le Futurisme mondial, L’Art plastique moderne și La Littérature italienne contemporaine) însoțite de proiecții. Caracterul oficial al vizitei a fost marcat printr-un banchet organizat în onoarea oaspetelui, pe 12 mai, de către Societatea Scriitorilor Români, la restaurantul Colonade și printr-o recepție la Academia Română (Marinetti, personalitate publică a regimului fascist al lui Mussolini, era, la acea dată, el însuși academician). Banchetul a fost prezidat de către șeful S.S.R., Liviu Rebreanu. Au participat, între alții: Ramiro Ortiz, Marcel Iancu, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În lumina galbenă a lampioanelor. Agenții trec pe lângă mașinile parcate În dreptul containerelor și pe lângă un ucenic care târâie În stradă doi saci negri plini cu resturile unui restaurant. Ajung În Piața Vittorio fără să fi descoperit numărul 17. Trec pe lângă colonade, din parc se aud ecourile unei Încăierări și sunete de cioburi sparte. Intră din nou pe strada Carlo Alberto, În sens invers. Clădirile sunt Înalte și părăginite, iar străzile drepte ca niște anomalii. În capătul străzii, construcția piramidală a clopotniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mă înfund într-un loc izolat. Nu e un loc izolat. Jake părea lejer indignat. —Satul e chiar lângă Bath. —Bath. Alice își amintea că vizitase orașul în copilărie. Jane Austen, Beau Brummell, șiruri unduitoare de case și porți cu colonade. Era frumos și elegant. Dar oare chiar voia să se mute acolo? Jake a mai rămas vreo câteva zile. Alice l-a dus să vadă orașul; nu a fost impresionat nici măcar de Manhattanul văzut de pe feribotul din Staten Island. —Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu art nouveau. — Vă aprind lumina și apoi vă las, ne spuse
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iubitei sale albastrul mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau pintre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când își deschise ochii... El văzu că barca lui se-nțepenise între niște stânci de piatră... Soarele stăpânea cerul și împlea sânul mării cu lumină. La malul continental el văzu răsărind din stânci pădurene o monăstire veche prin ale cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos si roze tăinuit în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
barca lui se-nțepenise între niște stânci de piatră... Soarele domnea pe cer și împlea sânul mării de lumină. La malul continental el văzu răsărind, din stânci pădurene și încleștate prin rădăcini de arbori, o monastire veche, prin a cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regular și încet călugărițe... O grădină unită de murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele mai până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]