121 matches
-
gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și ambrozie" sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri". Poemele sale sudice sînt un adevărat serai poetic - cum metaforic le definește eseistul. La Bolintineanu, în poemele sale descoperim un întreg inventar al pietrelor prețioase. Iubitor al sudului și al mărilor ce scaldă Florile Bosforului este și primul nostru
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
George Oprescu descoperea armoniile așa de personale, altele decât la Pallady, Petrașcu, Steriadi, Ștefan Popescu, Iser și alții. Artistul a lucrat mult pentru a-și constitui o paletă a lui, distinctă, fapt remarcat de altfel atunci când era apreciat ca un colorist în primul rând. Desenator în aceeași măsură de talentat, Adam Bălțatu purta mereu cu el caiete de schițe pe care le relua, le colora, le modifica. După 1940, artistul a cunoscut o nouă etapă de creație, etapă care definitivează predilecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
monede, zări într-un val de studenți, care se împrăștiau pe stradă, cauza durerii lui de cap. Mai măruntă decât în amintirea lui și cam rotunjoară. Pe cap cu o beretă albastră ca și ochii ei. Vrednică de un mare colorist. Îl vede și ea și, în amintirea întâlnirii lor agitate din dimineața aceea, se strânge în sine, stăpânindu-și un râs mic. Se apropie: "Era gata să mă trimiți pe lumea cealaltă, asta te amuză?" "Ba nu, vă asigur." Versatil
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-o notă luminoasă și optimistă, peisajul românesc, scene rurale, țărănci În costum popular... Teme apropiate apar și la Ion Andreescu (1850-1882), dar Într-un ton mai grav și mai interiorizat. Momentul 1900 este reprezentat de Ștefan Luchian (1868-1916), strălucitor colorist, inepuizabil pictor al florilor. Numele mari ale perioadei interbelice sunt Gheorghe Petrașcu (1872-1949), autor de peisaje și naturi moarte, inconfundabile prin materia lor densă și totodată strălucitoare; Theodor Pallady (1871-1956), cel mai parizian dintre artiștii români, opusul, s-ar zice
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stat apoi vreo două zile în vechea și pitoreasca Brăila - loc de unde au plecat mari personalități ale literelor române, de la Panait Istrati la Mihai Sebastian și Nae Ionescu, neuitându-l pe amicul și „rivalul” meu de-o viață, tumultosul și „coloristul” epic de excepție ce semnează cu numele Fănuș Neagu! -, fără să am nici cea mai mică idee ce caut, la urma-urmelor, acolo. Poate unora le va veni greu să creadă, dar așa s-a întâmplat... Ziua hoinăream cu Maria prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dedicate lui George Enescu se află la Muzeul Memorial din Dorohoi și compoziții realiste bazate pe efecte de clarobscur, făcând să primeze în general valorile de reprezentare a imaginii. Tonurile cromatice sunt „într-un dulce stil clasic”. Peisagist de vocație, colorist rafinat a atins virtuozități de maestru. Albumul Constantin Radinschi între real și imaginar-reveria, apărut la Editura Pim, Iași, 2002 este ultimul dintre cele pe care pictorulacuarelist le-a realizat în lunga sa carieră. În paginile sale, „poposesc” 26 pasteluri: Dimineața
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat, cunoscător al slăbiciunilor umane, hotărât și răbdător. Tăierea boierilor e purtare de criminal fanatic într-o privință, de om politic rece într-alta. Tabloul respectiv e al unui colorist îndrăzneț, amestecător de costumații pitorești, de sânge și lividități. Drama lui Moțoc, soi de Polonius, curtean lingușitor și poltron, predat de vodă furiei populare, formează un al doilea act puternic. Dezorientarea vulgului și hotărârea lui irațională de a cere "capul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unor personalități artistice. Printre aceste personalități ale designului Art Deco se pot aminti ebeniștii Jacques-Emile Ruhlmann, unul dintre ultimii "ebenisți tradiționali" ai Parisului, și Jean-Jacques Rateau, firma de mobilier Süe et Mare, confecționerul de fier forjat Edgar Brandt, metalo-graficianul și coloristul Jean Dunand, realizatorii de artefacte de sticlă și vitralii René Lalique și Maurice Marinot, realizatorii de ceasuri și bijuterii de la firma Cartier, Paul Poiret, care a excelat atât în îmbrăcăminte realizată în stil Art Deco, dar și Art Nouveau, pictorul
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
mai cu seamă de maeștrii care l-au precedat pe Rafael, de aici și denumirea lor. În același timp ei studiază și creațiile artiștilor contemporani, cum sunt William Turner, Théodore Géricault, Eugène Delacroix sau Jean Auguste Ingres, dar și ale coloriștilor vechi ca Giorgione și Rubens. Își aleg temele din domenii diverse: din literatură și mitologie, din Biblie, din evenimentele sociale, dar și din natură, neuitând nici imaginația proprie. Eliberarea picturii de academism înseamnă și respingerea idealismului academic, menținând o legătură
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris. La Paris frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Problemele impresionismului, cuceririle postimpresioniștilor și, nu mai puțin, modul decorativ de a gândi, compoziția și fastul stilului "belle époque" îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice. Pictează peisaje, portrete și
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
intensități cromatice și smalțuri vibrante, fără a uita o suplețe ritmică a jocurilor decorative. Ștefan Luchian a studiat în profunzime, cu metodă și pasiune, tratate de tehnică a picturii din diferitele epoci trecute ale marilor maeștri. Fiind de fel un colorist prin excelență, el a abordat desenul cu deosebită grijă, pictura sa ființând ca rezultat al unei elaborări conștiente și al unor studii riguroase ale compoziției, dublate de accente potrivite acolo unde, ele erau necesare. Luchian a fost preocupat de problemele
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
(n. 6 august 1924, Horopani, Grecia - d. 13 august 1999, București, România) a fost un pictor român, membru de onoare al Academiei Române. este considerat unul dintre cei mai mari coloriști ai picturii române moderne. Se face cunoscut printr-o serie dedicată genului clasic al picturii: peisaje, naturi moarte, marine, interioare. Cu o bază figurativă solidă ancorată într-o profundă cunoaștere a picturii europene, reușește să creeze o imagistică abstractă. În
Ion Pacea () [Corola-website/Science/307090_a_308419]
-
o operă singuratică în portretistica romantică pe care Zaicu a practicat-o influențat de stilul bănățeanului Nicolae Popescu. "Muncitorul" a fost expus în iarna 1949 - 1950 la Moscova cu ocazia Expoziției de arte plastice a Republicii Populare Române. Calitățile de colorist și desenator ale lui Băncilă transpar cu evidență în această lucrare. Amănuntele înfățișării personajului duc la o exprimare a realității vieții, a ideilor fundamentale și a atitudinii caracteristice care definește proletariatul acelor timpuri. Tehnica abordată prin trăsături de penel line
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
capătă tonuri mă întunecate, devenind ușor melancolica, departe totuși de dramatismul reprezentărilor lui Tintoretto. Veronese nu este însă un pictor pur decorativ. El stăpânește la perfecție tehnică artistică, iar simțul deosebit al luminii și culorii îi va determina pe pictorii coloriști, inclusiv pe impresioniști, să-și desăvârșească tehnică studiind operele lui Veronese. În limbajul artistic a intrat de altfel noțiunea de ""verdele Veronese"", prin care se înțelege culoarea albastru-verzuie, care apare adeseori în tablourile sale.
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
Zlotescu) pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din București. În perioada 1933 - 1936 George Ștefănescu studiază la Academia de Arte Frumoase din București, în clasa de pictură condusă de Nicolae Dărăscu, care-l prețuiește pentru vocația de colorist și care mai tarziu îi va acorda o caldă prietenie . Expune pentru prima data in 1936 lucrări de pictură într-un magazin de artă din București, situat lângă cinematograful "Aro". O lucrare, păstrată în atelier (Natură moartă cu mușcată), atestă
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
pe albastrul dens al cerului. Folosindu-se de procedeul luminării unor detalii și lăsării în umbră a altora, el obține modelarea personajului atât de plastic, încât acesta devine aproape palpabil. Cu tabloul "Lecția de tricotat", Millet demonstrează calitatea sa de colorist extraordinar. Nuanțele de albastru se potrivesc foarte bine cu galbenul dintr-o parte veșmintelor. Iluminarea este echilibrată de razele de lumină care cad pe mâinile sârguincioase ale copilei. Compoziția amintește de tabloul lui Johannes Vermeer, "Femeie lucrând dantelă".
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
erau în mare parte anonime deoarece, autorii nu își puneau semnătura neavând conștiința paternității artistice. Se fac remarcați la începutul secolului al XIX-lea pictori ca Nicolae Polcovnicul(„Autoportret”), Ion Baromir, Eustatie Altini îmbrățișând neoclasicismul vienez și având calități de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit o perioadă la Iași realizează chipul unui personaj, cum este „Vornicul Burada”, stăpânind foarte bine știința clarobscurului. Un merit deosebit îl are un alt reprezentant al școlii italiene pe nume Niccolò Livaditti ce introduce și la noi
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
măiestrie dar și compoziția cromatică într-un stil desăvârșit. Din punct de vedere cromatic, Pallady folosește tonuri stinse de griuri îmbinate cu desene geometrice. O lucrare deosebită este „Pălăria și umbrela artistului” în care artistul își demonstrează calitatea deosebită de colorist și în același timp de mare desenator. Ca alți pictori ai epocii, și Jean Al. Steriadi (1880-1956) parcurge același itinerariu pentru a se forma ca pictor desăvârșit. În 1904 la Paris expune, la „"Salonul de Toamnă"” o pânză numită „Chivuțele
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
au contururi ferme. În care lumina albă, difuză ,este elementul principal iar obiectele nu mai au contururi și nici materialitate. În ultimele lucrări ale acestei perioade obiectele își pierd cu totul forma prin descompunere,lucrarile punând în evidență calitațile de colorist ale artistului. A doua mare etapă din creația lui Tomaziu este cunoscută sub numele de Perioada Franceză și cuprinde lucrările realizate după 1970 anul în care artistul s-a stabilit la Paris. În această perioadă Tomaziu traversează mai multe etape
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
pătruderea esenței subiectului reprezentat. Astfel, el a făcut opere convingătoare și pline de adevăr. Dacă se face o comparație între Sava Henția și Nicolae Grigorescu, de care, prin prisma tematicii îl apropie dragostea pentru oameni și natură, Henția este un colorist și un desenator mai putin strălucit. Punctele sale forte sunt tehnica sigură și robustețea realismului afișat. El a adus în opera sa un timbru personal și apăsat, rostit cu luciditate, drept și cinstit, așa cum i-a fost întreaga viață. Născute
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
actualei Republici Moldova. a fost considerat un inovator și o "„personalitate complexă și extrem de dotată"", care "„a revoluționat artele plastice din R. Moldova, dar și din spațiul ex-sovetic"", rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura lui Mihail Grecu prezintă interes și prin inovații tehnologice (colajul, coloranți fluorescenți, efecte „metalice"). Tablourile sale „"Ospitalitate”"", „Recruții”, „Zi de toamnă”, „Cina în câmp”, „Moara veche”" și „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" au intrat în colecția
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
fostei Uniuni Sovietice, printre care și Galeria Tretiakov. Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre. Temperament solar, colorist de un rar patetism, pictorul se lasă captivat de armoniile între culori, logica fiecarui tablou izvorând din raporturile dintre tonurile calde și reci, dintre formele tulburătoare prin jocurile de umbră și lumină. Creația pictorului Mihail Grecu se distinge prin inovații
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
tradiției românești, dar se vede că în adâncurile simțirii sale, în adâncurile gândirii lui artistice, aceste gene, aceste canoane ale colorismului românesc s-au întipărit din tată în fiu, din vechime, pentru că Tudor Zbârnea este, mai presus de toate, un colorist. [...] Opera lui e o pictură clădită cu fermitate, o pictură gândită, o pictură care înnoiește. Picturii lui Tudor Zbârnea îi sunt caracteristice două trăsături fundamentale ale școlii românesti: în primul rând, o construcție coerentă, lucidă, o distribuție foarte bine gândită
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
1430, întors la Florența, execută frescele "Storie della Genesi" pe galeria verde ("Chiostro verde") a mănăstirii "Santa Maria Novella". În anul următor, Uccello sosește la Veneția, unde rămâne timp de cinci ani. Veneția, datorită dialogului purtat cu Bizanțul, este orașul coloriștilor, spre deosebire de orașul celor ce pun accentul pe desen, Florența. Uccello este captivat de lucrările lui Gentile da Fabriano (1370-1427) și, în aceeași măsură, entuziasmat de primele lucrări ale contemporanului sau, Antonio Pisano ("îl Pisanello", 1395-1455). În 1431, Uccello revine din
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
lirică, dezvăluind un bogat filon expresionist, degajând puternice tensiuni interioare. Dinamismul suprafeței și masivitatea formei dă o notă definitorie creației sale. Imaginea sa plastică este o analiză profundă a lumii materiale și a formelor, cu structurile lor diferite. Desenator și colorist de o rară vocație, creează cu o forță debordantă opere de o reală valoare. Iuliu Moldovan este ,Creator de Școală Nouă’’- Artistul a înființat Atelierul de Artă Plastică ,A96’’, școală unde se pregătesc tinerii artiști ai orașului de pe Târnava Mică
Iuliu Moldovan (pictor) () [Corola-website/Science/317992_a_319321]