164 matches
-
ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației radicale specifice iudaismului. În mod implicit, flaneurul devine, prin experiența sa, un profet. Analogia dintre flaneur și istoric („profetul care privește în urmă“, cum îl numește Benjamin) poate continua pe mai multe coordonate: colportajul despre care vorbeam mai sus își găsește un corespondent în gestul „citării“ și în tehnica montajului, pe care autorul lui Passagen-Werk le consideră ca fiind singura modalitate în care se poate vorbi, autentic, despre eveniment. La fel cum, într-un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
orașului și formele sale textuale: articolul de ziar sau descrierea romanului de călătorie au o consistență istorică comparabilă cu a străzilor și a clădirilor. Mai mult, lumea urbană este o suprapunere a celor două, nu se constituie decât ca un „colportaj“ al indiciilor lor eterogene. Un alt element specific al constituirii acestei modalități de cunoaștere „urbane“ este și caracterul ei „recuperator“. Kracauer descrie lumea orașului ca una a uniformității trăirii (Erlebnis) care înlocuiește experiența veritabilă, în timp ce Bloch, în capitolul „Übergang: Berlin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
echivalentă unui montaj al reprezentărilor textuale sau imagistice care face să survină un chip al metropolei. Fizionomistul se recunoaște pe sine în acest chip, îl poartă cu sine, îl „joacă“ și, în ultimă instanță, îl recuperează ca memorie colectivă. Desigur, colportajul reprezentărilor nu este singura formă pe care metoda fizionomică o ia la Benjamin. Accesul spre „caracterul“ unui spațiu urban nu este neapărat mediat de text: dispunerea bulevardelor moscovite, scaunul care stă mereu în fața ușilor din San Gimignano sau mai celebrele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Der Chock des Wiederhabens wäre so zerstörend, daß wir im Augenblick aufhören müßten, unsere Sehnsucht zu verstehen. So aber verstehen wir sie, und um so besser, je versunkener das Vergessene in uns liegt.“ Privită astfel, lumea urbană este una a colportajului infinit de reprezentări, mai bine spus, un interval neacoperit al acestora. Fără o esență în sensul metafizic tradițional al termenului, aflată într-o schimbare accen tuată impusă de modernitatea tehnică, orașul devine obiectul unei experiențe teologice în măsura în care reprezentarea unitară a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
memoriei. Numele străzilor sunt urme (Spuren) ale trecutului care se cer descifrate și salvate. Percepția flaneurului, despre care am vorbit în capitolul precedent, este făcută posibilă tocmai de reintegrarea obiectelor, a străzilor în povestea pe care o spune memoria colectivă. Colportajul urmelor face astfel ca orașul să-și piardă identitatea pe care i-o dă reprezentarea dominantă a prezentului și să dea la iveală chipuri uitate ale trecutului. Accesul spre „Mumele“ locului, după cum spune Benjamin în fragmentul „Tiergarten“ din Copilărie berlineză
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
personajele marginale (flaneurul, Lumpensammler-ul, prostituata), care devin, în scene multiple, agenți mesianici ai istoriei, ipostaze ale „profetului care privește în urmă“. Mediația memoriei este, se poate deduce de aici, gestul esențial care constituie lumea metropolei. La fel, gestul „speculativ“ al colportajului reprezentărilor, prin care, după cum spune Benjamin, „Schneller als Moskau selber lernt man Berlin von Moskau aus sehen.“ Experiența urbană funda mentală pare a fi, din această perspectivă, aceea a ne-iden tității orașului cu sine însuși, a rolului constitutiv pe care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de a-l regăsi. Funcția mimetică, magică a cunoașterii, regăsită la flaneur sub chipul colportajului reprezentărilor, joacă în lumea copilăriei un rol fundamental. Lucrurile întrețin între ele raporturi magice bazate pe similarități și gesturi alegorice complexe. Descrierea jocului de-a v ați ascunselea din Einbahnstrasse este revelator: „Das Kind, das hinter der Portiere steht, wird
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin un ideal, un oraș alternativ în raport cu cel al realității sumbre din anii ’30, ci același oraș, „venit în fire“, privit dincolo de reprezentările sale dominante, ocupat de spirite și marcat de răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
relație specială cu celelalte figuri urbane, precum flaneurul, peticarul (Lumpensammler-ul) sau colecționarul: dacă, în cazul celui dintâi, arhaica funcție mimetică devine o modalitate de recunoaștere și lectură a similitudinilor, a „colportării“ urmelor materiale ale lucrurilor, străzilor, oamenilor, în cazul celorlalți colportajul cunoaște la rândul său o transformare, fiind asimilat unei experiențe a lumii istorice. Fără a fi vorba de „secularizarea“ unei situări originare în raport cu lumea, acest șir de modificări schițează totuși o orientare, caracteristică lumii moderne: cea de dezvrăjire a facultăților
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice: cea a identificării prin imitare cu lumea înconjurătoare, cu ritmurile cerești sau cu obiectele. Con ceptul de „experiență“ pe care îl construiește Benjamin este, prin actele sale (deconstrucție, colportaj, re memorare), o secularizare“ mul tiplă și succesivă a acestei experiențe ma gice; privirea copilului, apoi a flaneurului sau a istoricului sunt episoade succesive ale poveștii arhaice a similarității și a cos mo sului mimetic. Măștile copilăriei, purtate pe scena
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu chipul Căpitanului, alta cu Moța și Marin și un medalion Majadahonda. Probele erau suficiente pentru a fi condamnat. Dar ancheta voia să adauge activitatea continuă și ilegală, cu ședințe, cotizații, strângere de ajutoare pentru cei închiși și familiile lor, colportaj de material, difuzare de broșuri. Păstrându-mi afirmația că am dizolvat unitatea FDC după „rebeliune”, am suportat maltratări și injurii, pentru că nu-i deconspiram pe alții. După câteva zile mi-au pus în față lista cu numele câtorva: Răfan, Iamandi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
voi fi prezent, chiar dacă nu voi fi invitat oficial. Atunci cine pune pe seama mea gestul de a fi tratat „cu o clară lipsă de interes” întîlnirea ce va avea loc? Vreau numele acestei persoane, fie [numai] și pentru mine!... Astăzi colportajul și bîrfa au devenit o știință. și eu am oroare de asemenea practici, mai ales că pentru a fi denigrat, aici la Iași, s-au pus adeseori pe seama mea vorbe și lucruri pe care sterilii le visau noaptea. Dar să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
puțin apăsător. Ne delectăm cu un Cantemir spornic la vorbă, de o curiozitate livrescă și zvonologică nesățioasă, ne aflăm în fața unui cartograf al vieților publice și private, ne lăsăm călăuziți de un cronicar admirabil prin stăpânirea tehnicilor de colaj și colportaj narativ, călătorind pe căi de realitate și de legendă bătute după propriul gust, în sfârșit, citim ceea ce a scris un om care a văzut multe, a auzit multe și care a știut să decupeze povești cu tâlc din țesătura mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
grup, care îl invocă perseverent, reașezându-l pe placul unora sau altora. În ultimele decenii, mizele publice ale rememorărilor au produs și ele mesaje cu efect deja verificat, ajunse în țesătura mereu actualizată de amintiri personale, de povești familiale sau colportaje aleatorii. Între reconstituirile oficiale și poveștile de viață din comunism se deschid încă falii și spații incontrolabile, disponibile pentru orice interpretare. Confruntată cu atâtea variante de trecut, școala își apără cu dificultate iluzoriul monopol educațional. Ține totuși la propria-i
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au grupat în jurul unor aprecieri categorice, împărțind trecutul în funcție de ceea ce pare să fi fost "bine" sau "rău". La mai bine de un deceniu după căderea regimului comunist, am întâlnit elevi de 14-15 ani capabili să apere cu vehemență istoriile de colportaj și puținele sau închipuitele amintiri despre anii '803, ignorând manualele 4. Puteau chiar povesti, cu o anume stângăcie, câteva dintre glumele de atunci, puse pe seama unui personaj încă amuzant ("Ceașcă", o poreclă ironic-afectuoasă pentru Nicolae Ceaușescu). În ceea ce privește trecutul comunist care
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
129 spre un exercițiu de ficțiune controlată, ignorând etapa colectării mărturiilor de la cei care cunosc efectiv subiectul propus. Se presupune deci că societatea postcomunistă a conservat suficiente mostre de "copilărie socialistă" vehiculate în mass-media, pe internet 130, în literatură, în colportajul poveștilor de familie 131 care se confirmă reciproc și alimentează niște artificii narative convenabile. Ce le mai poate deosebi unele de altele? Doar creativitatea personală. În aceste condiții, ni se pare cu atât mai util să ne întoarcem de la memoriile
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
implicate, rezultatele au condus la descoperirea și anihilarea unor nuclee ale Frățiilor de Cruce, Corpului Studențesc Legionar și Corpului Muncitoresc Legionar. În aprilie 1943, alături de activitatea specifică (383 informații, 52 descinderi și 26 arestări), Brigada Specială a descoperit Secția de Colportaj a Corpului «Răzleți» și a fost arestat Teodor Bengea, casier la Casa de Economii, Credit și Ajutor din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, la care s-au găsit „un număr important” de manifeste subversive. La 10 aprilie 1943 a fost reținut
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Ministerul Agriculturii și Domeniilor, la care s-au găsit „un număr important” de manifeste subversive. La 10 aprilie 1943 a fost reținut și inginer Aurel Câmpeanu, agronom-șef la Serviciul Îmbunătățiri Funciare din Direcția Geniului Rural, dovedit șeful Secției de Colportaj a Corpului «Răzleți». În paralel cu activitatea specifică (420 informații, 30 descinderi, 16 arestări), în luna mai 1942 s-a analizat cauza intrării „în declin” a organizațiilor legionare și introducerea unor metode de protecție informativă a liderilor mișcării aflați în afara
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și sentimentale („Rampa”, „Viitorul”, „Credința”, „Zburătorul”, „Tribuna liberală”, „Minerva”, „Izbânda”). În „Miraj” și „Raza literară”, se încearcă și ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de colportaj, fabricând în serie senzaționale biografii de haiduci sau reluând în prelucrări prolixe pățaniile lui Păcală și Tândală, diferite povești și basme, ale căror surse sunt străvezii (Charles Perrault, Frații Grimm, Petre Ispirescu ș.a.). Și mai puțin inspirate se dovedesc cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
pentru a sta mai aproape de specificul metodelor și al conceptelor sale, imagologia literară a folosit, În mod tradițional, mai ales surse și elemente de analiză din domeniul literar. O dată, de texte cum ar fi cele aparținând cărților populare, literaturii de colportaj, „subliteraturii” de almanah, de consum, prozei de serie - considerată „eretică” de critica puristă, dar având totuși relații evidente cu literatura. Ele sunt deosebit de utile pentru evidențierea prejudecăților și stereotipiilor, tocmai datorită posibilității Înserierii lor, ca și a impactului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care o propune istoricul unor izvoare altfel tradiționale. Pe lângă izvoarele folosite pe larg până acum de istoriografie (și relatările de călătorie rămân, desigur, un punct de referință), istoria mentalităților insistă asupra unor surse cum ar fi cărțile populare, literatura de colportaj, almanahurile și calendarele, iar pentru epocile mai recente, romanul de serie, presa și televiziunea, reținute tocmai pentru capacitatea lor de a vehicula, Într-o formă condensată, imagini și stereotipuri În direcția unor categorii sociale largi, apte să dea seamă de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Anastase Crimca et son oeuvre littéraire et artistique, 1952, Primele texte și formarea limbii literare românești, 1959, L’ Activité littéraire en Moldavie à l’époque d’Étienne le Grand, 1960) sunt continuate. Apar însă și teme noi, precum literatura de colportaj, ca în Le Dit de l’empereur Nicéphore ÎI Phocas et de son épouse Théophano (1976), unde investighează o veche carte populară și răsfrângerile ei în modernitatea română și grecească și, mai cu seamă, scrierile apocrife: Apocryphes bogomiles et apocryphes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
vară de Shakespeare, Ifigenia în Taurida de Goethe, Avarul de Molière, Pygmalion de G. B. Shaw, Unchiul Vania de Anton Cehov, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Așa e dacă ți se pare de Luigi Pirandello, Strigoii de Henrik Ibsen, Colportaj de Georg Kaiser, Dragoste de Paul Géraldy, În larg de Sutton Vane, Fracul de Draghely Gábor, Legea iertării de Henri Lavedan ș.a. Traduceri din poezia lui Charles Baudelaire, Théophile Gautier, Émile Verhaeren, Jules Lemaître realizează Neculai Roșca, Dragoș Vitencu, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289818_a_291147]
-
febrilitate, zi de zi, lucrul de la imprimerie. Această bătălie surdă a durat câteva luni, în timpul cărora legionarii din Sibiu au trăit într-o continuă tensiune. La 1 Octombrie 1936, cartea iese, în sfârșit, din tipografie. Când, grație excelentului „Serviciu de colportaj” al Mișcării, ea a fost expediată, în valuri succesive, în întreaga țară, legionarii de la Sibiu au trăit cele mai fericite momente din viața lor. într-o săptămână, cartea ajunsese în toate regiunile țării noastre. Ediția se epuiză rapid, și, după
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
spune ea ? Nu sunt prea jenați de prezență pelerinilor, dar numărul de clienți fideli scade vizibil în zilele de pelerinaj. „Jandarmii sunt băieți buni, au înțeles situația și fac în așa fel încât să lase un spațiu deschis la intrare.” „Colportajul” (comerțul cu obiecte religioase) este des întâlnit în zonă. Din câte am înțeles de la doamna Dana, el funcționează oarecum pe principii cutumiare, „cine a prins un loc bun anul trecut se așază iarăși acolo, cel puțin așa procedau și în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]