12,003 matches
-
stăpânește decât dorința păcătoasă și arzătoare care trebuie satisfăcută în tină și noroi 150. Patima desfrânării, ca și orice altă patimă, îl stăpânește pe om răpindu-i libertatea, făcându-l pe acesta să depindă de propria sa patimă care îi comandă ce trebuie să facă. Patima își întinde astfel stăpânirea asupra acestuia, făcându-l să renunțe la propria sa libertate, la acest frumos dar cu care l-a înzestrat Dumnezeu. 141 Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit., omilia XXXVII, p. 400
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și contagioase și își roade floarea tinereții. Desfrânarea aduce totdeauna o bătrânețe prematură. E un păcat ce produce obișnuințe tiranice, ce paralizează orice avânt spre desăvârșire. Desfrânatul devine egoist și obsedat. Echilibrul puterilor sufletești este rupt. Trupul este acela care comandă, tiranic, iar voința devine sclavă acestei patimi rușinoase. Aceste ravagii produse în trup se explică prin faptul că este o patimă ce se săvârșește în trup, pe când alte patimi se află în afară de trup: Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Femeile sunt un sport. Materialele pornografice prezintă relațiile sexuale în ipostaza unui joc; ca și în fiecare joc, trebuie să câștigi, să cucerești sau să marchezi. *Femeile sunt o proprietate. Expuse într-un catalog, asemenea unor mărfuri, femeile pot fi comandate și cumpărate, după ce le-au fost studiate toate detaliile de către potențialii cumpărători. *Valoarea unei femei este direct proporțională cu gradul de atractivitate al corpului ei. În materialele pornografice, femeile supraponderate sunt ridicularizate pentru simplul fapt că nu se încadrează în
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
acestei zâne s-a împușcat � parțial � și Cămărășescu!... Prin ea,... prin madam Prezan, tânărul ofițer Ion Antonescu a impus în armata a doua o disciplină de fier... De aici i s-a și tras și porecla de câine roșu... Atunci, comandând practic armata a doua, Antonescu a reușit să impună, cu sprijinul regelui Ferdinand � o măsură de omenie... Anume: sentințele cu moartea pronunțate de Curtea Marțială. Acum, ele erau comutate în niște bătăi riguros aplicate... Cu niște curele speciale denumite de
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
nu se vor mai stabili subvenții pe titlu, ci se vor achiziționa (sperăm că pe baza unor contracte ferme de precomandă) mai multe exemplare din fiecare lucrare pentru bibliotecile județene, școlare etc. Dacă, în medie, din fiecare ediție s-ar comanda numai zece exemplare pentru fiecare județ, aceasta ar însemna un tiraj asigurat de cca. 400 de exemplare, livrat la prețul de cost fără beneficii, care ar permite editurilor să onoreze mai bine decât până acum și munca migăloasă, dificilă, dar
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
convenabile) cu autorul. Atunci când evenimentele politice, de cultură, de literatură sunt vizibile a se Întâmpla, editorul este cel care intră În jocul perspectivei, nu numai prin sondaje, ci prin fleru-i de balanță a valorii, de chibzuință a anticipării prinderii textului comandat În planul editorial. Cazurile de o asemenea factură sunt extrem de numeroase și nu În puține cazuri funcționează ca un ceasornic elvețian. Exemplele le-au oferit câțiva președinți de la Casa Albă, cărora li s au comandat cărți de memorii, de jurnale
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
chibzuință a anticipării prinderii textului comandat În planul editorial. Cazurile de o asemenea factură sunt extrem de numeroase și nu În puține cazuri funcționează ca un ceasornic elvețian. Exemplele le-au oferit câțiva președinți de la Casa Albă, cărora li s au comandat cărți de memorii, de jurnale, de corespondență ș.a., plătindule În avans texte, după ce ei au trecut În linia comună a ... civililor. Dar nu este numai cazul acestor mari demnitari, ci și a unor șefi de gazete, de politicieni, chiar de
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
Altfel, știe să fie semeț, în cafenea face impresie, te-nvăluie cu digresiuni, cu citate, cu filozoficale. Dar în ce privește stilul, degeaba; ca și în ce privește eleganța - cu papionul lui bulinat sub bărbie, rămâne un fante grosolan, de Caracal. Când în sfârșit vine, comandăm prânzul, eu pește cu sos Mornay, el purcel. Circulă de aseară prin redacții și berării vorbind fără istovire - Bucureștiul mă excită, spune, văd o mulțime de inși puși pe fapte mari, așa ebuliție apare o dată pe veac; noi ăștia suntem
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
cum purta în zilele mai reci Conu Petrache, și mă instalez pentru a-mi celebra venirea pe lume. Fiindcă am încă o ușoară greață după atacul viral, cer sparanghel cu sos Velonté și cognac. Abia peste o jumătate de ceas comand morunaș cu măsline verzi; accept vinul alb propus de maître d'hôtel. De-ar fi fost posibil, aș fi revoluționat menu-ul casei solicitând o butelie de Löwenbräu. Revoluțiile sunt însă de prost gust, mai ales în gastronomie. După siesta în
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
supt-o atât de la Barbu al ei, cât și de la Ion Luca al meu, un hurluberlu et un effronté. În sfârșit, după o jumătate de ceas rămân doar în compania "Universului": Guță cumpără armament cehesc de șase sute de milioane; totodată comandă o sută de tunuri societății Reșița în compensațiune patriotică. Maniu nu se mișcă de la Bădăcin. În schimb Europa e un du-te vino: Ducele călătorește de la Roma la Berlin, Cancelarul de la Viena la Paris, Regentul de la Budapesta la Londra. Și
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
a valorilor. În numele acestei idei să bătut, În cărți „scandaloase”, Într-un stil frust, pentru moștenirea labisiană (poetul de la Malini circulînd sub o falsă icoana) sau pentru posteritatea lui Marin Preda, tîrÎt de roiul de admiratori Înspre un final neglorios, „comandat”. Evident, Cezar Ivănescu vede În poezie (necrezînd În evoluția genului) un discurs fundamental, un act liturgic prin care ne salvăm ( În spirit) de infernul teluric. Recuperată, spuneam, că arta tradițională, poezia că rugăciune (prepolifonică), cantabila, ca exercițiu exorcizant (Îmbrățișînd senzualismul
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Vai de mine, da^ ce bună e fata asta, o zis de mine... Zice: Ce bine arată, și ce bună îi... Eu i-am auzit... am intrat în bar, au venit și ei... Iar din momentul acela, deci, mi-o comandat un suc... O trimis pe barmană cu un suc la mine, și mi-a zis că-i din partea lu^ băiatu^ respectiv. Eu nu sunt genul de persoană care să zic nu, să nu accept un suc sau o cafea sau
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
război, s-a oprit o femeie lîngă mine, nu știa că îl poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
Apostrof. Îl văd, fără efort, în toamna anului 2000, pe străzile luxoase din Neuilly, făcînd cumpărături cu mine. Îl văd într-un restaurant parizian, colț cu Café de Flore, luînd cina și enervîndu-se cumplit că nu poate tăia biftecul, apoi comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile înainte, dejunînd
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
dai, ei? Am privit-o. Câți... Dacă lucrează, concediu mic, subțirică. - Nouășpe! - Vezi că te-am dus? Eu ți-am spus în gând nouășpe și ți-am dat plasă. - Cum mi-ai spus? - Cât te-ai gândit, eu ți-am comandat în capul meu: "Prostule, zi nouășpe!" - Și n-ai atât? - Douășcinci. Pe muchie. De Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de aur în cer - vinul auriu și cald din cană îmi clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte spre ziuă am comandat atîtea căni cît să umplă o masă și-am lansat gîndurilor negre invitația să se-mprăștie cu căni de vin în mînă deasupra orașului - n-am mai văzut un cer atît de frumos înstelat și niciodată n-am simțit mai
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
găină bună de jumulit, fulg cu fulg, la foc scăzut, cîntărind în mînă, cu voluptate, greutatea leșului fraged. Scrisoarea asta este scrisă, vai, fără cafea! Am mișunat de dimineață, fetele zvelte și somnoroase mi-au spus că trebuia s-o comand de seara, să aibă ele cafeaua fiindcă acum, domnul Axin (sau așa ceva) nu a venit încă etc. ... Și-am rămas cu capul blocat de diazepamul de aseară. Tamara Nikolaevna e la plajă, eu (ca hipertensiv nu prea am voie să
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
aproape, să-ți șoptesc la ureche că sunt microfoane peste tot.” Învingându-și repulsia firească, Arthur își lipi urechea de buzele ei. Cotoroanța îi șopti ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
zi într-un foarte mic bar din Fălticeni, în așa fel așezat încît să văd lumina, pe un zid enorm, alb, cred că al cinematografului de vis-à-vis, și umbra care dansa încet, dar necruțător, al altei clădiri, pe el. Obișnuit, comandam trei votci mici ca și cum aș mai fi așteptat doi amici. Le beam singur. Pe urmă... În după-amiaza aceea mai era în bar un singur om, piticul ghebos de la circul ce sosise-n Fălticeni. Și el bea singur. În rest, lume
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
sforile ce trebuie scoase la iveală și îngroșate sînt cele care, încă din 1931, mișcau mîna dreaptă și piciorul stîng ale păpușii cu tărîțe. Mai mult, sînt sforile destinului care fac din om jucăria sorții, marionetă care joacă așa cum îi comandă păpușarul invizibil, ca și cum n-ar avea decît tărîțe în cap. Un om derizoriu, trist, extrem de departe de cel exaltat de clasici ( frumos și sănătos) sau de romantici ( damnat întrucît genial), un om cu gura strîmbă și pupila bleagă, un om
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
onoreze pe poetul din vechea patrie cu o statuie. Dar presbiterienii puritani s-au opus totuși să i se ridice un monument bețivanului și craiului incorigibil. Pînă la urmă s-au strîns totuși prin colectă publică banii necesari, s-a comandat din Edinburgh o uriașă sculptură din metal care a fost adusă aici într-o corabie. Acum "bardul Caledoniei" tronează asupra pieții centrale din Dunedin într-o poză tipic poetică. Doar pana de scris i-a fost - farsă studențească ? - furată. 3
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
noastre case "cânta" în urechile mele: Drip, drap, drop, nea de zahăr de pe creasta unui aiurit de mare top. Plip, plap, plop, ploaie mică dându-se trup și suflet, în vederea unui scop. M-am îmbrăcat în cea mai mare viteză comandând în același timp un taxi, ca să ajung la timp, la Rakel și Zoltan, la vila lor din Lidingö. Taxiul a venit imediat și am luat loc lângă șofer, strângând în brațe sticla de coniac și cutia mică de ciocolată Aladin
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
trecută, s-a sfârșit totul în lacrimi, Stolo îi oferise pentru a doua oară mâna lui Traian Băsescu. Toate bune: s-a închiriat restaurantul, Geoana a acceptat să fie nas, s-au luat măsuri pentru rochia de mireasă, s-au comandat lumânările și s-au făcut rezervările pentru luna de miere. Toate bune și frumoase până când a venit momentul semnării contractului prenupțial, în care Stolo și-a descoperit cu stupoare următoarele obligații: În fine, mai erau câteva, dar Stolo n-a
De ce-a fugit Stolojan de la altar by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21167_a_22492]
-
savuros despre copilăria lui. Cel care relatează este Biff, prietenul din copilărie al Mântuitorului, adus la viață de îngerul Raziel, sechestrat într-o cameră de hotel din America și obligat să scrie propria evanghelie. În timp ce Biff scrie, gardianul Raziel își comandă pizza, se uită la telenovele crezând că-s realitate și visează să devină Omul Păianjen. Istoria lui Iisus ieșită de sub condeiul lui Biff, geme de aventuri, de minuni, de călătorii stranii, de vindecări și învieri miraculoase, dar și de kung
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
există, la Baffetto, să ai masa ta. Ai venit să mănânci cea mai bună pizza din Roma, nu să ai masa ta. Și mai ales nu să faci mofturi de vreun fel. Vii, stai la coadă, îți vine rândul, intri, comanzi, mănânci, pleci. Totul cu sentimentul că, dacă nu ești suficient de cumințel, s-ar putea să fii dat afară. Sau să nici nu apuci să intri.
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]