162 matches
-
cursuri de folcloristică la Conservatorul bucureștean din 1949 până în 1976, anul pensionării. Din 1992, timp de doi ani, predă la Universitatea din Timișoara. A participat ca profesor în cadrul Universității Populare „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte. Pentru activitatea sa, Emilia Comișel a fost onorată cu mai multe ordine și medalii. Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România i-a decernat trei premii și marele premiu pe anul 2008. În martie 2000, a fost numită cetățean de onoare al municipiului Ploiești. Emilia a
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
și Muzicologilor din România i-a decernat trei premii și marele premiu pe anul 2008. În martie 2000, a fost numită cetățean de onoare al municipiului Ploiești. Emilia a fost unul dintre cei șase copii ai dirijorului de cor Gheorghe Comișel și sora mai mare a compozitorului Florin Comișel. Irina Dragnea, fiica Emilei Comișel, a ales tot o carieră muzicală și a colaborat alături de mama sa. La vârsta de 95 de ani a suferit un accident cerebral în urma căruia nu a
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
premii și marele premiu pe anul 2008. În martie 2000, a fost numită cetățean de onoare al municipiului Ploiești. Emilia a fost unul dintre cei șase copii ai dirijorului de cor Gheorghe Comișel și sora mai mare a compozitorului Florin Comișel. Irina Dragnea, fiica Emilei Comișel, a ales tot o carieră muzicală și a colaborat alături de mama sa. La vârsta de 95 de ani a suferit un accident cerebral în urma căruia nu a reușit să se recupereze.
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
anul 2008. În martie 2000, a fost numită cetățean de onoare al municipiului Ploiești. Emilia a fost unul dintre cei șase copii ai dirijorului de cor Gheorghe Comișel și sora mai mare a compozitorului Florin Comișel. Irina Dragnea, fiica Emilei Comișel, a ales tot o carieră muzicală și a colaborat alături de mama sa. La vârsta de 95 de ani a suferit un accident cerebral în urma căruia nu a reușit să se recupereze.
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
din Timișoara. I-au marcat existența și profilul artistic și pedagogic profesorii de la Timișoara și București între care pot fi amintiți :Ella Phillipp, Florica Musicescu, Cella Delavrancea, Sofia Cosma, Theodor Bălan, Dagobert Bucholz, Miriam Marbé, George Bălan, Dumitru Bughici, Emilia Comișel, Miron Șoarec și Ion Românu. Profesoară de pian la Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara (1965-1971 și 1977-1990); Asistent univ. la Institutul Pedagogic al Universității de Vest din Timișoara (1971-1977); Conferențiar univ. (1990-1995); Profesor univ. (din 1995) la Facultatea
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
m-am îndrăgostit de tine"”. a absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
817 cilindri de fonograf cu 5.976 de melodii populare, precum și 851 discuri cu 1.784 de melodii. A pus bazele școlii românești de folclor și etnomuzicologie, printre colaboratori și discipoli numărându-se Tiberiu Alexandru, Ilarion Cocișiu, Matei Socor, Emilia Comișel, Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Constantin Bugeanu, Gheorghe Ciobanu, Achim Stoia, Tatiana Gălușcă, Ioan R. Nicola etc. A redactat numeroase prefețe, studii introductive la culegeri de folclor și cântece pentru copii. A publicat studii, articole, recenzii, note (unele semnate
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
pe Nistru, ca grănicer. Pe 4 februarie 1941, fiind concentrat la București, este adus de un superior la Institutul de Folclor, la profesorul Constantin Brăiloiu. A înregistrat pe cilindri de fonograf 64 de piese, majoritatea „bătrâne”, mai întâi cu Emilia Comișel și Ilarion Cocișiu, apoi, a doua zi, chiar cu Brăiloiu. Neavând cimpoiul la îndemână, cântă doar din fluier, din caval și vocal. Predomină repertoriul instrumental de joc alături de care, printre alte piese vocale, apar și baladele: „Corbea”, „Căpitan Gheorghiță” și
Marin Chisăr () [Corola-website/Science/332816_a_334145]
-
corală) și în spectacolul scenic (ansambluri profesioniste de folclor) - conducător științific Lazăr Octavian Cosma. De-a lungul carierii sale s-a bucurat de sprijin profesional din partea unor prestigioși maeștri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Viorel Doboș, Victor Giuleanu, Florin Comișel, Dinu Stelian, Victor Predescu și a colaborat cu muzicieni, dirijori, maeștri coregrafi și folcloriști, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budișteanu, George Vancu, Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Județ, Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comișel și alții. Prin
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
Victor Giuleanu, Florin Comișel, Dinu Stelian, Victor Predescu și a colaborat cu muzicieni, dirijori, maeștri coregrafi și folcloriști, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budișteanu, George Vancu, Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Județ, Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comișel și alții. Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
este o operetă de Florin Comișel. Premiera absolută a avut loc la data de 26 decembrie 1970 la Teatrul de Stat de Operetă din București actualmente Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian. Producția s-a bucurat de colaborarea celor mai mari personalități ale genului
Soarele Londrei () [Corola-website/Science/312720_a_314049]
-
Anastasie Danu (armonie), Ion Totan (teoria instrumentelor-orchestrație); Conservatorul din București (1957-1963) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegii), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Anatol Vieru (compoziție-orchestrație), Alexandru Pașcanu (teoria instrumentelor), Tudor Ciortea (forme muzicale), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), Dumitru D. Botez (dirijat cor), Madeleine Cocorăscu (pian auxiliar). Din 1963 pînă în 1993 a fost redactor la revista Muzică a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În această calitate a publicat analize ale unor creații ale compozitorilor: Aurel
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
satului Ogretin se crede că provine de la „o grădină”, acest sat fiind grădina principală a Castrului Roman de pe Gradiște, apoi a primilor moșneni drăjneni care au deținut și pământul din satul Ogretin care a fost înființat mai târziu de Dragomir Comișel, fratele lui Stan Sutașul, ambii din familia Pânteștilor din Drajna. Comuna se află în nord-estul județului, pe cursul inferior al râului Drajna. Este străbătută de șoseaua județeană DJ102B, care o leagă spre sud de Vălenii de Munte, unde se termină
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
1928), toate aflate în satul Drajna de Sus; ruinele bisericii „Sfântul Dumitru” și „Cuvioasa Paraschiva” (1817); un ansamblu rural; și casele Gențiana Mihăilescu (mijlocul secolului al XIX-lea); Nicolae Moisescu (secolul al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea); Ioana și Elena Comișel (începutul secolului al XX-lea); Dumitru Rădulescu (1920); Alexandrina Tatai (sfârșitul secolului al XVIII-lea); Olimpia Apostolescu (sfârșitul secolului al XIX-lea); Eduard Tănase (1907); și Aneta Rădulescu (începutul secolului al XX-lea), ultimele aflate toate în satul Ogretin.
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
toate orașele importante. A colaborat și a fost cunoscut și recunoscut ca valoare instrumentală de toți marii interpreți ai perioadei în care a trăit, începând cu Maria Tănase, Fănică Luca, Ioana Radu și terminând cu Ionel Budișteanu, Iliuță Rudăreanu, Florin Comișel, Dumitru Fărcaș, Gheorghe Zamfir, Paraschiv Oprea etc. Studia zilnic 7-8 ore la clarinet, instrument care l-a făcut celebru și la care avea un „ton” (sunet emis) deosebit de clar și frumos și care nu a mai putut fi imitat de
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
în prima etapă a periplului său, a colaborat cu János Jagamas, coordonatorul unui proiect privind elaborarea unei monografii a satului maghiar limitrof Inucu (proiect nefinalizat), apoi, în Capitală, la Institutul de Folclor, cu Sabin Drăgoi, Mircea Chiriac, Pascal Bentoiu, Emilia Comișel ș.a. Un rezultat al studierii arhivei Institutului de Folclor îl reprezintă realizarea studiului Egy aradmegyei román együttes [Un ansamblu românesc din județul Arad], dedicat practicii muzicale a tarafurilor românești, redactat în limba română și tradus în maghiară de Ligeti. Frecventarea
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
Tănase și Maria Lătărețu i-au apreciat repertoriul și au cules cântece de la el, cântând și împreună la București ori la concertele Orchestrei Taraful Gorjului. În august 1949 i s-au făcut mai multe înregistrări pe fonogramă, de către etnomuzicologul Emilia Comișel, ulterior și pe benzi de magnetofon. De la el s-au cules numeroase balade locale sau „furate” din zona Doljului, precum: "Balada lui Gheorghe Haiducul", "„Sbangă”", "„Bărbatul meu nu este mort”", "„Ghiță Cătănuță”" sau "„Ce faci moșule-n grădină?”". Fiul său
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
Conservatorul din București, fiind o studentă eminentă, însă a trebuit să renunțe la planul de a deveni soprană, după o operație de amigdalită care i-a schimbat vocea. În al patrulea an de studii a fost marcată de profesorii Emilia Comișel și Gheorghe Oprea, care i-au îndreptat pașii spre muzica populară. De la ei a învățat să privească „"folclorul ca pe ceva viu, care ne reprezintă, și prin care putem să cunoaștem neamul acesta"”. A debutat în radio. În calitate de realizatoare de
Marioara Murărescu () [Corola-website/Science/320978_a_322307]
-
la Library of Congress din Statele Unite ale Americii. A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (în prezent UNMB) în perioada 1965 - 1971 (șefa de promoție pe țară), cu Alfred Mendelsohn, Tudor Ciortea, Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Albert Guttman, Emilia Comișel, urmând mai tarziu cursuri de specializare în Germania, la Weimar și Darmstadt - cu Ton de Leeuw, Brian Ferneyhough și Morton Feldman. Bursă în cadrul “Internațional Visitor Leadership Program” oferită de United States Information Agency (USIA), UȘ State Department și de Institute
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
orchestrație). Între 1955 și 1960 urmează și absolvește cursurile Conservatorului din București, unde îi are ca profesori pe Victor Giuleanu (teoria muzicii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbé (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Adriana Sachelarie și Radu Negreanu (istoria muzicii), Emilia Comișel și Tiberiu Alexandru (folclor). Lucrează concomitent ca pianist-corepetitor la ansamblul artistic al CFR-Giulești, apoi ca asistent-corepetitor la Facultatea și Școala de Coregrafie din București și șef-corepetitor al orchestrei de muzică populară „Barbu-Lăutarul”, apoi lector șef-adj. al formațiilor Filarmonicii din București
Ștefan Mangoianu () [Corola-website/Science/334917_a_336246]
-
la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția de compoziție. Profesorii lui sunt: Victor Iușceanu și Dragoș Alexandrescu (teoria muzicii și solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (polifonie), Tudor Ciortea (forme muzicale), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Emilia Comișel (folclor muzical) și Anatol Vieru (compoziție). În această perioadă, Bogardo scrie lucrări camerale, între care și un cvartet de coarde. Debutează ca autor de muzică ușoară în 1963, la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia”: piesa „Cum e oare?”, pe
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
Al. I. Amzulescu, G. Ghiță, Doine, cântece, strigături, București, [1955]; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare din Maramureș, București, 1957; Cicerone Theodorescu, Izvoare fermecate, București, 1958; Const. Zamfir, Victoria Dosios, Elisabeta Moldoveanu-Nestor, 132 cântece și jocuri din Năsăud, București, 1958; Emilia Comișel, Antologie folclorică din Ținutul Pădurenilor (Hunedoara), București, 1959; Ilarion Cocișiu, Cântece populare românești, îngr. Tiberiu Alexandru și Maria Siminel-Fusteri, pref. Tiberiu Alexandru, București, 1960; Folclor din Transilvania, I-IV, București, 1962-1969; Gh. Ciobanu, Vasile D. Nicolescu, 200 cântece și doine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Oradea, 1974; C. Mohanu, Fântâna dorului. Poezii populare din Țara Loviștei, București, 1975; Zamfir Dejeu, Folclor muzical de pe Valea Drăganului, Cluj-Napoca, 1976; Alexiu Viciu, Flori de câmp, îngr. și pref. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976; Const. Brăiloiu, Emilia Comișel, Tatiana Gălușcă-Crâșmariu, Folclor din Dobrogea, pref. Ovidiu Papadima, București, 1978; Traian Mârza, Ilona Szenik, Gh. Petrescu, Zamfir Dejeu, Mircea Bejinaru, Folclor muzical din zona Huedin, Cluj-Napoca, 1978; Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978; Cântecele și poveștile Oltului, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Liviu Petreanu, Cântece populare oltenești, București, 2002. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit., I, 48-65; Béla Bartók, Însemnări asupra cântecului popular, pref. Zeno Vancea, București, 1956; G. Breazul, Patrium Carmen, Craiova, 1941, passim; C. Brăiloiu, Opere, I, tr. și pref. Emilia Comișel, București, 1967, 17-118; Ist. lit., I, 132-180; Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 13-228; Gheorghe Vrabie, Folclorul, București, 1970, 374-419; Nicolae Constantinescu, Rima în poezia populară românească, București, 1973; Mihai Pop, Pavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
țară erau multe, de chile, de ialovițe, de care și de alte nevoi nespuse", spun Letopisețile; - braniște însemna poenile pentru fânaț care erau în grija Comisului celui mare de la curtea domnească, lucrate de locuitorii satelor sau ai mănăstirilor, executați de comișei, trimiși de Comisul cel mare; braniște a devenit dabila pe băutură, venit la curtea domnească și consta pe la 1769 în „impozitul de 3 lei pe butea de băutură"; - carnea împărătească consta în transporturile pe care le făcea țara în timpul expedițiilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]