86 matches
-
erau doi, apoi erau patru, ulterior șase în Italia din secolul al III-lea î.Hr. Tribunatul plebei, ca magistratură anuală și colegiala, era o metodă de control din partea plebeior asupra consulatului. Era aleși anual dintre plebei și erau colegiali, de către comițiile tribute, având atribuții și drepturi. Persoană lor era sacrosancta și inviolabila la Romă, dispuneau de dreptul de intercessio-să se opună unei decizii ce contravenea intereselor plebei, aveau drept de veto și ius coercitionis-dreptul de a apăra în instanță orice plebeu
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de 10, care aveau influență numai în interiorul Romei, participând la ședințele senatului, exprimându-și opoziția-dreptul de vot și își apărau interesele, reprezentantul lor fiind sacra. Aveau drept de inițiativă legislativă, iar tribunii plebei erau aleși de adunările plebei, apoi de comițiile tributa. Tribunii aveau în subordine edilii și chestorii, asemenea consulilor. Dar pentru a fixa cutumele juridice, a început un alt conflict. Magistraturile au fost suspendate în 451 î.Hr., instituindu-se o comisie de decemviri formată din 10 patricieni care conduceau
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a impus protectoratul sau cand Herion era să-i calmeze. În 269 î.Hr., cănd Romă avea de furcă cu alti mercenari campanieni la Rhegium și în Calabria, mamertinii s-au pus sub protecția Romei preocupate de lichidarea ultimelor rezistente etrusce. Comițiile centuriate, împotriva ezitărilor senatului, acceptă colaborarea cu mamertinii și apărarea Messanei împotriva agresiunii Cartaginei. Românii aveau o slăbiciune pentru osci. Trupele române alunga din Messana garnizoana cartagineza, abia instalată, si in 263 î.Hr., a încheiat pace cu Siracuza, care plătea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
la Bătălia de la Lacul Trasimene , unde a pierit chiar comandatul lor. Hannibal a ocolit prudent Romă și s-a instalat în Italia meridionala, purtând tratative cu populațiile antiromane. Nu dispunea de forțe suficiente penteru a ataca Romă, unde între timp, comițiile centuriate l-au desemnat pe Quintus Fabius Maximus că dictator. A refuzat confruntarea decisivă cu forțele militare punice și a dus la un război de uzură, de hărțuire și slăbire progresivă a forțelor lui Hannibal. În Hispania, românii îl înving
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
este o datorie istorică pentru orice monarh francez, punând astfel bazele vitorului contencios franco-spaniol, apoi franco-austriac. Charlemagne a păstrat regatele cucerite, încadrându-le doar în imperiu, ca fiind cele mai mari unități administrativ-teritoriale, împărțite în comitate. Pentru conducerea comitatelor, colaborau comiții, cu atribuții financiare, militare, judiciare (convocau adunările oamenilor liberi- les plaids - care reglau litigiile) și episcopii, numiți de împărat (care îi considera simpli funcționari), cu atribuții religioase, dar și de supraveghere a comiților, pe care îi înlocuiau în caz de
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
pe rachimburgii merovingieni. Numărul capitulariilor a crescut, fiind divizate în mici capitole, fiecare pentru o hotărâre, ce cuprindeau deciziile regelui ce priveau reglementarea unor aspecte publice sau private, instrucțiunile către trimișii regli, comiți sau episcopi. De aplicarea măsurilor se ocupau comiții și missi. Principalele surse de venit proveneau din domeniile regale, fostele domenii merovingiene, din ridicarea dărilor de către comiți, vămilor, amenzilor, ce suplimentau tezaurul. Magnații și mănăstirile aveau obligația de a se prezența cu ocazia adunărilor generale cu donum publicum-daruri oferite
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
eforturilor depuse de Carol, au existat obstacole în calea unificării eterogenului stat franc. Legile populațiilor supuse au fost păstrate, cu unele modificări, iar suveranitatea monarhului era limitată. Capitulariile sunt departe de realitatea din teritoriu. Au existat și opoziții , în 786, comiții din Thuringia s-au revoltat împotriva politicii centriste, iar în 792, o conspirație fără succes încercat să-l pună pe tron pe unul dintre fii lui Carol, Pepin. Carol a înfruntat multe răscoale ale saxonilor, tensiunile din Italia și nordul
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
ginților, prin fuziunea senatelor celor trei triburi. Avea ca atribuții confirmarea alegerii regelui și a hotărârilor adunării poporului. În Republica Romană prima etapă pentru stabilirea unei legi (în ) era "lex rogata" („lege propusă”). "Lex rogata" era o decizie votată de către comiții, la inițiativa unui consul, pretor sau tribun; supusă, inițial, aprobării Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339 î.Hr., această ratificare a fost transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339 î.Hr., această ratificare a fost transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând din 286 î.Hr. ("lex Hortensia"). Adevăratele adunări legislative au fost comițiile curiate și, îndeosebi, începând din secolul al III-lea î.Hr., comițiile tribute. Înainte de a fi pus la vot, proiectul de lege elaborat de magistratul asistat de specialiști era publicat ("promulgatio") prin afișe, cu trei nundine (zile în care se țineau
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând din 286 î.Hr. ("lex Hortensia"). Adevăratele adunări legislative au fost comițiile curiate și, îndeosebi, începând din secolul al III-lea î.Hr., comițiile tribute. Înainte de a fi pus la vot, proiectul de lege elaborat de magistratul asistat de specialiști era publicat ("promulgatio") prin afișe, cu trei nundine (zile în care se țineau târgul) înainte de ziua votului și putea fi discutat în cadrul reuniunilor publice
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
ușureze integrarea printre familiile boierești din Oltenia. În articolul dedicat familiei Lecca în "Dicționarul istoric, arheologic și geografic al României," O.-G.Lecca nu mai menționează originile romane ale familiei. Familia Lecca, se pretinde, rămâne doar "de origine din Corsica: comiții de Cinarca și Lecca, în secolele 12-16. Multe dintre genealogiile prezentate de O.-G. Lecca sunt inexacte, nefiind susținute de documente, iar unele afirmații sunt cu totul fanteziste. De exemplu, despre originea familiei Otetelișanu, Lecca scrie: "Se dă ca trunchi
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]