493 matches
-
a Ungariei. Din această cauză încercările de cucerire ale turcilor devin din ce în ce mai insistente. Astfel, tentative de cucerire a cetății au loc în anii 1462, 1467, dar toate aceste expediții au eșuat. În anul 1478, Matei Corvin numește în funcția de comite de Timiș pe Paul Chinezu. Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit și a fost
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit și a fost înfrânt. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de mii de turci atacau cetatea apărată de numai câteva mii de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura între oraș și castel, iar cei din cetate rămân fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele Ștefan de Losoncz nu mai are altă soluție decât să negocieze predarea cetății și reușește să obțină promisiunea că trupele creștine decimate și civilii din oraș vor putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
și moravilor care ocupau odinioară întreg spațiul panonic). Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri, valahi, se îndeletniceau cu creșterea vițeilor. În documentul emis de regele maghiar localitatea apare cu numele Chsech și era vorba de o însărcinare către comitele secuilor și preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei și să fie administrate după drepturile și imunitățiile din vechime, iar din vechime să fie date la tezaurul regal anual 130 de mărci de aur. În acest document se
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
, nume la naștere Johann Zabanius (n. 1664, Eperies, Ungaria -în prezent Prešov, Slovacia - d. 5 decembrie 1703, Sibiu), a fost un om politic din Transilvania, comite al sașilor în perioada 1691-1703. A venit la Sibiu a în 1676, împreună cu familia sa. A fost, pe rând, primar al Sibiului, comite al sașilor și jude regal. În perioada în care a fost primar, au fost realizate primele studii
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
Ungaria -în prezent Prešov, Slovacia - d. 5 decembrie 1703, Sibiu), a fost un om politic din Transilvania, comite al sașilor în perioada 1691-1703. A venit la Sibiu a în 1676, împreună cu familia sa. A fost, pe rând, primar al Sibiului, comite al sașilor și jude regal. În perioada în care a fost primar, au fost realizate primele studii topografice și primele hărți ale Sibiului. a cerut dreptate în perceperea dărilor, deoarece sașii, care reprezentau 10% din populație, plăteau 60% din taxele
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
fost palatin al Ungariei. Dezideriu de Elewanth, amintit mai sus, a atacat „cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o cucerește și pe care o dăruiește regelui. La 1 mai 1329, Capitul din Pojon adeverește că văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcău, împreună cu fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată cetatea și domeniul erau din nou în stăpânirea unei familii nobiliare, dar asupra satelor și domeniului cetății ridică pretenții și alți proprietari vecini. Comitelui Donch și fiilor săi Nicolae, Ștefan, Ioan și Ladislau nu le-a fost ușor să intre în stăpânirea daniei regale. La sfârșitul secolului al XIV-lea, prin căsătorie, cetatea și domeniul ei ajung în stăpânirea nobililor din familia Banffy-Losonczi.18
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Ighișdorful Săsesc" (în dialectul săsesc "Eibesterf", în , în ) este un sat ce aparține municipiului Mediaș din județul Sibiu, Transilvania, România. Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în care comitele Gregor, fiul lui Apa, și un alt Gregor, fiu al lui Nicolae, își împart câteva pământuri și sate. Biserica evanghelică este așezată în interiorul unei incinte. După 1970, nava bisericii a fost reamenajată prin adăugarea unui tavan cu stucaturi; corul păstrează
Ighișu Nou, Sibiu () [Corola-website/Science/301713_a_303042]
-
Hohenzollernii de Prussia, Welfii de Hanovra, Casa de Wettin din Saxonia, Casa de Wittelsbach din Bavaria și Casa de Württemberg, au deținut "Herzogswürde" (titlul ducal) înainte de a deveni regi. După dispariția ducatelor de origine, Carolingienii au administrat aceste regiuni prin comiți (conți) și prefecți, iar uneori au distribuit conducerea către un membru al dinastiei, precum a operat Ludovic Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin tratatele de la Verdun (843), Meerssen (870) și Ribemont (880), Regatul francilor răsăriteni a fost format din
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
și totodată, probabil, un nume propriu, de principe). Capitala Alba Iulia a jucat în Evul Mediu un rol important în dezvoltarea economică, culturală și politică a regiunii. Denumirea județului este legată de prima atestare la 1097, când este menționat primul comite, care avea atribuții administrative și în afara cetății orașului Alba Iulia. Printre marile evenimente politice din istoria orașului se numără intrarea în anul 1599 a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, precum și execuția în 1784 a liderilor răscoalei țărănești Horia și
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
3.Christen-Democratisch en Vlaams/Nieuw-Vlaamse Alliantie 4.Vlaams Belang 5.Mișcarea Reformatoare 6.Flamanzii liberali și democrați (Open VLD) 7.Partidul socialist 8.Groen! 9.Socialistische Partij Anders-Spirit 10.Ecolo 11.Lijst Dedecker 12.Partidul Comunist al Belgiei (PCB) 13.Comite pour une Autre Politique 14.Rassemblement Wallonie France 15.Partidul muncii din Belgia (PTB+/PvdA+) Listele pentru Parlament sunt realizate pe provincii, cu excepția regiunii flamande Brabant și a regiunii capitalei Bruxelles, care sunt divizate în două sectoare electorale, Louvain și
Alegeri legislative în Belgia, 2007 () [Corola-website/Science/319655_a_320984]
-
de către căpitanul Graf von Dietrichstein. Conscripția din 1765 pentru „partea iobăgită” consemnează două familii nobiliare: Ștefan Hajdu de Racovița, a cărui moșie era delimitată de „Ulița Donului”, vale și „Hudița Piști”, și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Dabaka" (1321), "De Boca" (1332), "Debika" (1839), "Dobika" (1850), "Doboka" (1854). Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier si apoi de
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial, s-a aflat sub regența mamei sale și a lui Priscus, trezorier ("comes tesaurarium") și comite al palatului ("magister palatii"). În 946, el a fost atacat de o alianță formată din principele Landulf al II-lea "cel Roșu" de Benevento și ducele Ioan al III-lea de Neapole, însă aliatul său, Mastalus I de Amalfi, i-
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
al XII-lea. Spre mijlocul secolului al XII-lea, teritoriul Transilvaniei era reorganizat sub forma unui voievodat, fiind compus din mai multe comitate regale. În anul 1174 este menționat primul voievod al Transilvaniei, "Leustachius voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca. În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
1224, sașii au dobândit prin Bula de Aur Andreanum, o importantă diplomă de privilegii conferită de regele Andrei al II-lea al Ungariei, o organizare administrativ-teritorială și ecleziastică proprie pe teritoriul comitatului Sibiu (Comitatus Chybiniensis). Acest comitat, condus de un comite regal, bucurându-se de statut autonom, sub numele de Pământul crăiesc, compus din șapte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat și denumirea Șapte Scaune (Sieben Stühle). Sașii din Țara Bârsei și cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizați
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
doar o ruină, relativ greu accesibilă. Cetatea Hațegului este atestată documentar doar la 1317, dar studii recente înclină spre o datare a acesteia apropiată de prima atestare documentară a Țării Hațegului (1247). Pentru această datare pledează atestarea documentară a unui comite de Hațeg, la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Hațeg și cel al cetății regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256. Cetatea Hațegului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului hațegan, în numele regalității ungare. Date fiind dimensiunile reduse ale
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Piața Unirii este cea mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc. De-a lungul istoriei sale piața s-a numit și "Hauptplatz" (Piața Principală), "Domplatz" (Piața Domului) și "Piața Losonczy" (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara. Obiectivul găzduiește importante obiective turistice, precum
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
mai 1472. Cum aceștia au făcut parte dintr-un complot organizat împotriva regelui la 18 august 1467 la Cluj, ei au fost scoși din drepturile lor și începând din 22 septembrie 1467, jumătate din Racovița este donată de către regele Matiaș comitelui Gheorghe Tobiasi și fiilor lui Ladislau și Tobiasi de Eczel. De menționat că printre membrii complotului a figurat și nobilul Kövesd din Racovița, motiv pentru care a fost decapitat și el alături de ceilalți complotiști în Piața Mare a Sibiului. În
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul) de la Aiud informa în ediția 4 septembrie a ziarului Unirea că "atacul României e reținut pe toată linia. Situația s'a îmbunătățit în mod simțitor și nu este motiv de spaimă și de refugiare în ruptul capului." După predarea
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]