309 matches
-
a hotărât că trebuie să facă ceva pentru a se lămuri că totul este numai o închipuire, un vis urât. A găsit timpul necesar, cu atât mai mult cu cât bănuiala îl măcina și parcă întrevăzuse la unii apropiați priviri compătimitoare. Poate că i se părea. Dar dacă? ... Cine poate fi sigur pe o femeie? Știa încă de mic copil, de-acolo, de la țară, unde copilărise, că mai degrabă „păzești o ciurdă de iepuri decât o femeie" ... Nu, nu se putea
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
cu pârâta...așa, ca într-o prietenie... Mai este nevoie de un alt martor? - Nu, domnule judecător! Nu vreau să aud alt... prieten. - Mda! Asta am dorit și eu să știu... Te înțeleg, îi vorbi judecătorul, privindu-l cu milă, compătimitor, după care își întoarse privirea către pârâtă și o întrebă: Este adevărat ce a declarat martorul Vlădescu Dumitru, doamnă? - Așa este, domnule judecător... Am avut o relație mai demult. Pe urmă, nu l-am mai înșelat pe bărbatu-meu... - Curvo
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
somniferul. Se schimbă treaba! Cealaltă e posibil să se fi trezit mai repede decât prevăzuseră ei și să fi fugit de unde au lăsat-o. - Îl sun! Ciao! După convorbirea cu Massimo, Carlo începu să caute numărul lui Nicola, privindu-l compătimitor pe Fernando care se trezea după cruntele lovituri primite de la Maria Carla. Acesta vedea stele verzi din cauza durerilor ce suferea în zonele deteriorate destul de rău, după aparențe. Nu era în stare să facă nici un pas fără să-i vină să
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
se ridicase în două picioare, cu chiu cu vai. Se vedea clar că fata aia îi făcuse praf bijuteriile, pentru multă vreme după cum se chinuia să meargă, ca vai ce capul lui amărâtul! Îl schilodise ticăloasa. Se apropie de el compătimitor zicându-i: - Hei!Fernando! ,,Come va”? Dumnezeule! Te-a desfigurat ticăloasa aceea, că nici nu te-aș mai recunoaște dacă n-aș ști cine ești. Porco diavolo! Mă vezi Fernando? -Da Nenorocitu-le! Te văd! Unde e nenorocita aia ca să o
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
atunci când îi călcă pragul să cumpere (cică) un bec, Nae l-a informat pe Mototolea: --Nea Moto, prețul a crescut la un miliard. Văd că nu te grăbești și inflația te calcă pe picioare. Mișcă, domnule, mișcă! Mototolea a zâmbit compătimitor: --Mi-e milă de tine, Nae, când văd că ți se topește stocul. În curând o să vinzi și rafturile. Am să-ți cumpăr unul, că-mi trebuie la cămară. Dar să știi că am scăzut și eu oferta la cinci milioane
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
pe locul al doilea. Pe primul loc parca întotdeauna o Dacie a „băieților” care patrulau pe Calea Victoriei, înainte de trecerea șefului cel mare îl numeau toți. În dimineața cu pricina, văd că parchează acolo o Dacie mică și eu mă uit compătimitor la el. - Ce e, s-a întâmplat ceva? - Nu s-a întâmplat nimic, numai că acolo parchează în fiecare zi o Dacie cu trei antene. Mde... știu eu? Cine are Dacie cu trei antene? Mi-am zis că-și dă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
bine de trei săptămâni, în ziua de Crăciun, fusese intrigat de comportamentul celor doi colonei ce păreau să-și dispute dreptul de proprietate asupra lui. Refuzase cu mândrie să răspundă vreunuia ce vrea să fie făcut. Privirea îi fusese însă compătimitoare, ca de bovină ce își rumegă gândurile în lipsa nutrețului. Interesul celor doi față de soldatul Bert a dispărut subit. Soldatul nu vădea nici măcar o urmă de inteligență care să-l facă apt pentru școala de gradați ori pentru cea de bucătari
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
nu a făcut nimănui niciun rău. Zâmbetul comandantului corpului de gardă a piere lăsând loc unei tristeți generată de realitate. Dă dat ordin ca arestatul să fie lăsat în pace. Mai mult încă, îi stinge lumina și cu o voce compătimitoare, caldă, îi urează acestuia noapte bună. Gardistul socotește că-și va scoate pârleala a doua zi. Arestatul este trezit cu brutalitate și înjurături dis-de-dimineață, pentru a fi scos la înviorare. Faptul că trecuse pe acasă, în timpul unei misiuni, părea să
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
fată dincolo de comandament, fapt ce nu putea dus la capăt decât cu riscul de a atrage atenția ofițerului de serviciu. Lipsa de interes față de restul conversației l-a trădat. Povestitorii s-au simțit ofensați. El unul a adormit cu gânduri compătimitoare la adresa fetei în cauză. Bănuia că așa-zisa întâmplare, pe căi mai mult sau mai puțin ocolite, ajunsese în oraș, că majoritatea celor ce o aflaseră, din vorbă în vorbă, crezuseră totul fără a se întreba dacă cele auzite erau
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
ți-admir picăturile ce pe ochi ți-au trecut, Dorurile-ți nestrămutate stau să ți le-ascult, Și, noblețea unui suflet mult prea încercat, Plânsul sacadat, ce de iubire nu poate fi secat, Și, imposibil că de durerea continuă descărcat, Compătimitor sunt, chiar mult decât prosternat, Doresc din inimă să mângâi, dar sunt dezolat... Ți-admir suferințele ce ți-au trecut prin trup, Zgomotele durerilor involuntar ți le ascult, Spectator nevolnic supus de-al meu destin, Mereu să am imaginea vie
GRAŢIA CERULUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366457_a_367786]
-
a mai îngrășat și are o ușoară chelie, iar ridurile de expresie i-au apărut pe chipul îngândurat. Învârtea mecanic paharul acela cu vin, fără să-și dea seama că putea oricând să verse conținutul pe masă. L-am privit compătimitor și m-am gândit că trebuie să fie ceva grav dacă un bărbat puternic și matur, în mijlocul vieții, poate să plângă ca un copil. O fi pățit ceva soția lui? Ori poate copilul... O fi având și el copii, așa cum
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
în care psihologia rămâne pe poziții (identitatea creier-psihic-suflet), fără a-și reconsidera concepția, concluzia e una monstruoasă: nu toți oamenii au minte și suflet. Vasile Voiculescu răspunde într-o nuvelă tocmai acestei probleme, spinoase pentru psihologie, într-un stil de compătimitoare ironie la adresa acesteia. În " [44] este vorba de un deziderat al societății materialiste, ca printr-un proces "" de psihochirurgie să se creeze premisele unei "". Lobotomia prefrontală, de care vorbește Voiculescu, chiar exista în realitate, ca experiment al unui psihochirurg. Ea
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
că trebuia să scrii o declarație... Ce‑i dai șefului când va veni peste un ceas‑două? Așa a rămas vorba când a plecat. Ascultă, te simți bine, domnule? Am un ceai dacă vrei, s‑a oferit polițistul privindu‑l compătimitor. - Nu, nu e nevoie, mă iertați, vă rog! Nu mi‑am dat seama că a trecut timpul. Am aici apă, ați lăsat‑o dumneavoastră aseară, sau vreun coleg. Da, o să scriu, încep acum... „Ce dracu’ s‑a întâmplat cu mine
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
toate aceste secvențe istorice, familia credincioșilor s-a aflat, pe de-o parte, în contact cu "mai-marii acestei lumi", fără să fie, pe de altă parte, "din lumea aceasta". Este în acest paradox imaginea sintetică a oricărei imitatio Christi: participare compătimitoare la viața aproapelui și tensiune neîntreruptă către "lumina cea neînserată". Un paradox zidit - din întâmplare? - în chiar adâncul limbii noastre, care formează din aceeași rădăcină și "lume", și "lumină". - Sunteți solidar cu vreun grup de tineri care activează în vreun
INTERVIU CU AMBASADORUL MARIUS LAZURCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356498_a_357827]
-
în pragul morții sunt identice, indiferent de rasă, religie, naționalitate, grad de cultură. Este foarte semnificativ faptul că acești oameni - reveniți din moarte la viață - și-au schimbat profund viața lor morală și spirituală, devenind ființe mai iubitoare și mai compătimitoare, prototipuri ale unei noi rase mai avansate a speciei umane. Ce alte dovezi referitoare la o viață spirituală după moartea corpului fizic mai putem găsi ? O sumedenie, dacă vrei cu adevărat să deschizi ochii, aș spune eu. Voi relata încă
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
chipurile, exprimându-mă: rănit în iubire, plin de spleen, viață cu venin! cum îmi spunea, că avea ăsta o intuiție... de copoi, nu alta! De câte ori mi se-ncurcau ițele vreunei relații, mă ghicea și mă tortura cu șoaptele-i fals compătimitoare... -Și, cum tu n-ai simț al umorului, era un canon, nu alta?! zise Patriarhul. Mai bine de mine că n-am avut frați! Nu mă știa nici Cerul, nici Pământul când aveam ceva pe suflet! Genitorii mei, rămași la
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
un moment dat într-o piață din Franța. Pentru a fi provocat, o femeie îmbrăcată sumar a intrat în mulțime și s-a așezat în fața predicatorului. El i-a înțeles intenția și i-a spus pe un ton blând și compătimitor: “Fiți liniștită, doamnă, eu am predicat și în triburi”. Așadar, atunci când ai o minte disciplinată și protejată de Duhul Sfânt, nimic nu poate să te distragă. Desigur, că există multe persoane cu intenții rele, dar mai sunt și oameni cu
DESPRE SENZUALITATE ŞI DECENŢĂ ÎN RELAŢIILE SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353788_a_355117]
-
în pragul morții sunt identice, indiferent de rasă, religie, naționalitate, grad de cultură. Este foarte semnificativ faptul că acești oameni - reveniți din moarte la viață - și-au schimbat profund viața lor morală și spirituală, devenind ființe mai iubitoare și mai compătimitoare, prototipuri ale unei noi rase mai avansate a speciei umane. Este vorba despre omul spiritualizat, omul viitorului ( „homo divinitas" ), omul conștiinței, care își valorifică traiul zilnic în primul rând prin iubire, compasiune și înțelepciune ... ( va urma ) Referință Bibliografică: CONTINUITATEA VIEȚII
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
de viață cu un păr lung, negru. Sandu rămase câteva clipe privind-o i se părea că deși se maturizase Mihaela își conserva încă frumusețea ei. Ea îi zâmbi și îl învălui cu ochii ei negri, sclipitori, cu o privire compătimitoare așa cum ai privi un martir. „Sandu, bine ai venit la noi,” spuse ea după care îl îmbrățișă, sărutându-l pe obraji. Cu toate că o cunoștea de atâta timp el se simți stingher la început de prezența ei. Fu invitat să intre
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
pe față. A înțeles că altă soluție nu are. A mișcat încet capul în semn de aprobare și a ieșit tăcută din încăpere. Nu l-a văzut pe Andrei, rămas încremenit dincolo de tocul ușii după ce ascultase întreaga discuție, privind-o compătimitor. S-a trântit pe pat cu ochii țintă la tavan și a rămas cu brațele ridicate, având palmele desfăcute a rugă, preț de câteva minute... Pe holul central al impunătoarei clădiri, în timp ce se îndrepta spre secretariat, Adriana l-a întâlnit
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
a trece mai departe. Umbre, sclipiri de lumină, se amestecă în mintea ta. „Te pot ajuta?” o voce se aude șoptit.. Ai tresărit..n-ai auzit când s-a apropiat de tine. Spiritul copilului în haine ponosite îți mângâie fruntea compătimitor. „Nu știu drumul spre ieșire” îi răspunzi pierdut. „Doar tu cunoști calea. Caută în inima ta ... vei ști. Voi fi acolo, să te întâmpin!” Îți continui călătoria ... Viața, o luptă continuă cu tine, cu cei din jur și lumea întreagă
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
modului meu de a proceda. Dacă nu putusem să ajung până la bancă, logic nu exista decât o singură explicație: mi-era peste măsură de rău! Poate chiar fusesem rănit!... Explicația lui stârnise numaidecât o explozie de voci, gesturi și priviri compătimitoare. Cea dintâi care se hotărâse să treacă la acțiune fusese o băbuță cu fața adânc ridată, ea se apropiase de mine scotocind în poșeta ei veche împodobită cu mărgele negre, în care dibuise curând, între batiste și mătănii, o pastilă
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
Plătisem patru ore și jumătate, dar copiii noștri nu mâncaseră nimic încă de dimineață, iar la Galaxy nu avuseseră noroc, așa că nu era de stat mai mult. La plecare, am achitat și restul consumației adunate în sistem și am privit compătimitor către cei ce așteptau exasperați la coadă, doar-doar vor reuși să intre și ei. Ajunși în DN1, am constatat că bariera era lăsată și nimeni nu mai putea intra. A fost o vizită interesantă, locul are potențial, iar câteva mici
Cum e la Therme, dincolo de advertoriale. Cronica unui client (ne)mulțumit () [Corola-blog/BlogPost/338144_a_339473]
-
există o altă variantă. în tumultul zilei, mă mai întorceau la realitate doar condoleanțele și părerile de rău pe care mi le prezentau cei cu care veneau în contact. Oameni din toate colțurile lumii, străini pentru mine, a căror privire compătimitoare îmi aducea aminte de ce se întâmplă acasă. De lucrurile și realitatea de care ar fi trebuit să îmi pese. Anul trecut, pe vremea asta, eram în Mexic. În nu-mai-știu ce colț de lume vremea făcea ravagii. Viscol, drumuri blocate și
Atentatele de la Paris, prin ochii unei românce stabilite la Londra () [Corola-blog/BlogPost/337722_a_339051]
-
„E ușor să fii compătimitor când dinții durerii nu mușcă din ficatul tău.” A. Camus, „Caiete” N-am văzut niciodată lumea ca atunci, la 20 de ani. Prin rămurișul copacilor mei, nu făceam decât să o cercetez în căutare de pericole și prăzi. Dintr-o dată
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]