84 matches
-
au o clară intenționalitate didactică. În analizele sale T. se oprește îndeosebi la texte de autori cuprinși în programa de învățământ, încercând să ilustreze căile de investigare a textului literar. Apelează echilibrat la metode de analiză aparținând stilisticii, lingvisticii structurale, comparatisticii, istoriei și teoriei literare. Comentariile oferă, în general, „dosarul” complet al unei probleme. Cu Itinerar caragialian (1997) adaugă bibliografiei scriitorului un studiu doct și aplicat, întemeiat pe probe și documente scoase din arhive, axat pe două probleme principale: formația școlară
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
lumină asupra operei sale”. D. acorda un loc însemnat factorilor sociali în evoluția fenomenului literar, conferind însă rolul hotărâtor celor psihologici; operele trebuie studiate, după părerea să, „în legătură cu contingențele de timp, de loc, în care s-au produs”. În domeniul comparatisticii, viziunea să este tot de sorginte franceză; ea stă sub semnul unor nume de referință: Fernand Baldensperger, Paul Hazard, Paul Van Tieghem ș.a. Datorită studiilor lui D., V. Alecsandri va fi altfel citit și înțeles că imitator, localizator și poet
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
la „Scânteia tineretului” (1966-1968) și la „Luceafărul” (1968- 1970). S-a stabilit în 1970 în Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător la Universitatea Liberă din Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
de restul lucrurilor. Mai bine zis, se desfăcea, parcă purtase în ea însăși germenele acestei nimiciri.” Dar se pot încerca, bineînțeles, și apropieri cu zone literare exterioare. Mai ales că orice reconsiderare și recuperare de acest tip suferă de tentația comparatistică. Predilecția pentru personaje bătrâne și senzația permanentă de fragilitate și de iminență a morții, precum și delicatețea narativă apropie o proză ca Jilțul de nuvelistica lui Anton Holban, de pildă. În vreme ce Clopotul sau Noapte cu lună, o frumoasă metaforă a fascinației
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
s-a scris mult, s-a „glosat” încă mai mult, studiile temeinice fiind destul de puține la număr. Specialiștii din domeniu care să aibă acces la subtilitățile limbii literare ruse sînt, în fond, cîțiva. Unul dintre ei, creator de școală în comparatistică, este, fără îndoială, Elena Loghinovski: Istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea (1968), Poema Lermontova „Demon” (1977), De la Demon la Luceafăr (1979), Eminescu în limba lui Pușkin (1987), Eminescu universal. Spațiul culturii ruse (2000), Pușkin și problemele existenței în
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
literară italiană a secolului XX: scrierile de critică literară, nenumăratele volume, eseuri, articole, recenzii, acoperind toate perioadele istoriei literaturii italiene, toate problemele și expresiile criticii literare, trecând de la monografii la antologii, la sinteze pe genuri și specii literare, studii de comparatistică, discuții sau polemici privind metodologia criticii literare, raporturile criticii cu alte discipline etc. Deosebit de semnificative pentru anii din urmă sunt scrierile care combat cu înflăcărare partizană câteva dintre miturile literelor contemporane: "gândirea slabă", categoria de paraliteratură, formalismul critic, postmodernismul. In
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
Federală. Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, "Cahiers roumains d'etudes literaires". În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, "Hermeneutica lui Mircea Eliade" (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. Cele 7 volume "Biografia ideii de literatură" (1987-2003) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Este cel
Adrian Marino () [Corola-website/Science/298891_a_300220]
-
și al Elisabetei (n. Tenea). Diplomat de carieră (1966-1999); a trecut prin concurs toate treptele diplomatice. A fost Director în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat în presa românească și străină peste 500 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice, unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomație, Politica, Cultura, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii de poezie poloneză și
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
a Relații din MAE; 1967-71 - Atașat cultural la Ambasada României la Varșovia; 1966-67 - Referent Relații la Direcția Culturală din Ministerul Afacerilor Externe. 1963-2007 - A publicat în presa românească și străină peste 400 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice. Principalele publicații în care au apărut aceste contribuții: Steaua, România Literară, Luceafărul, Cronică, Tribuna, Orizont, Ateneu, Argeș, Convorbiri literare, Flacăra, Vatra, Familia, Evenimentul, Romanian
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]