87 matches
-
în Tribunalul Republicii, se regăsește cotidian în toate domeniile. Desigur că și Statele Unite au vina lor, și-au adus micul lor obol în această cursă, dar s-au limitat la domeniul compasiunii. Nu este de mirare, pentru că americanii sunt esențial compasionali. Ceea ce francezii nu sunt de loc! Francezii sunt chinezii Europei, adică extrem de materialiști și oare când ești materialist nu este pantă spre a deveni retor?! Este interesant că sunt materialiști, dar nu au talentul de a face bani! Poate că
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
adică extrem de materialiști și oare când ești materialist nu este pantă spre a deveni retor?! Este interesant că sunt materialiști, dar nu au talentul de a face bani! Poate că, pentru a-și liniști constinta prin terminologie, au adoptat vocabularul compasional al americanilor, si astfel nici ei nu mai spun "orb", ci rau-vazator, etc. Toate prostiile pe care le știți. Dar, dacă priviți comportamentele profunde, în cele din urmă, nu este decât cultul simulacrului pentru a-și răscumpără constinta și asta
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
asupra political correctnessului cu privire la utilizarea unor termeni, acest neopuritanism de carton, denunțat ca ideologie. Cealaltă scenă se află la antipod și frizează prostul-gust. Decisă să accepte un minim ghidaj psihologic, pentru a-și păstra serviciul și cu consilierea unei șefe compasionale, Joe se înscrie într-un program terapeutic de reeducare după clasicul tipic „I am Joe, I am a sex addict.” „Hi Joe!”. După o drastică abstinență care impune și eliminarea din arealul ei a oricăror obiecte care o pot excita
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
pe care le avea, a încercat să inventeze unele noi, care nu se potriveau cu imaginea pe care și-o făcuseră alegătorii”. Ce model i s-ar fi potrivit mai bine? ”Bazat pe însușirile sale: feminitate și frumusețe. Modelul liderului compasional, preocupat de probleme sociale, de grijile oamenilor, de încurajarea lor. Cum a fost pe vremuri sau, mai recent, Lady Di. Tranziția de la acest personaj la cel războinic se putea face în timp, pe măsură ce se maturiza, ca să nu spun că îmbătrânea
Elena Udrea, non-femeia politică: un fals. Explicația înfrângerii () [Corola-journal/Journalistic/44336_a_45661]
-
dacă vrei să-ți faci o idee, mai bine vezi filmele lui Almodovar, Matador (1968), Carne Tremula (1997) sau That Obscure Object of Desire (1977) al lui Luis Buńuel. Altceva atrage însă în filmul lui Woody Allen; tonul calm, ușor compasional al poveștii ascunde dubla poveste a unui eșec. Un eșec pe măsura celui al tânărului din Turnul de abanos al lui Fowles care realizează că nu înseamnă nimic pe lângă arta pictorului cu cojones, grotesc ca un satir, dar plin de
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
sublinia prin contrast devitalizarea și abulia făpturii auctoriale care-și plînge de milă la tonalitatea înaltă la care lacrima se preschimbă în metaforă. Seduse astfel, obiectele compun o veritabilă societate ce-o înlocuiește pe cea umană, o societate sensibilă, comprehensivă, compasională. Bacovia, Cesar Vallejo, Paul Celan (ultimul citat într-un motto) se află în apropiere, gata a primi un nou membru în confreria lor de un patetism sofisticat și de o sofisticare patetică: "Așa că n-o mai lungiți/ spuneți-mi odată
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
din foștii noștri ochi pe fostele chipuri” (Uitare). Solitar „în pustiul rațiunii”, țipînd pentru a se sprijini „de zările genunii”, poetul își rememorează viața populată „de-acele spectre vagi/ cu visul lor bizar de a fi” (Piramida). Spre a mărturisi compasional: „Mi-a fost milă/ de atîta rîvnă de a fi” (ibidem). „Rîvnă” semnificînd la Ilie Constantin un efort nedus pînă la capăt, torturant însă nefinalizat, căci se cuvine să recunoaștem că repudierea materiei e sub pana sa mai mult un
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
câinilor, opuneți-vă în continuare hingheriadei, reclamați poliției orice abuz împotriva voastră, orice crimă împotriva câinilor! Fiți categorici și demni în acțiunile voastre care nu au făcut decât să ajute societatea, comunitatea! Să protejezi câinii denotă că ai calități morale, compasionale, calități de care trebuie să fiți mândri și nu să vă jenați! Jenanți, mici sunt cei care țipă mincinos și care manipulează oamenii și cei ce care se lasă manipulați, neintegrații care vor să-și demonstreze lor înșiși și vecinilor
FNPA, apel către oameni. "Tragedia lui Ionuț, folosită în mod ordinar" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72587_a_73912]
-
Mă simt în continuare foarte departe). Să urmărim acum drumul către regăsirea iubirii, supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a morții. Laudă florilor înalte
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
prin coperțile/ incandescente/ care înconjoară fruntea înghețată” (Cîteva becuri). Ceea ce distinge viziunea poetului este transpunerea în intimitate dureroasă a registrului prozastic, un soi de confraternitate umilă cu materiile. Cînd sînt anorganice, acestea dobîndesc echivalențe anatomo-fiziologice. Are astfel loc o descindere compasională a ființei în natura lor, asumată printr- o magnanimitate metaforică: „Galbene/ cînd înainte cînd înapoi/ spre nicăieri/ banii intră și ies/ din chimir/ ca o inimă/ evadată prin coaste// pulsează meningele/ ieșit din craniu/ vulva întinsă la geam/ prin ochiurile
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
martorii celui mai mare succes de casă al unui romancier homosexual, Hervé Guibert, mort de SIDA la 36 de ani. Ultimele sale cărți sînt relatări, deși nu tocmai fidele, ale iremisibilei maladii. Prietenului care nu mi-a salvat viața, Protocolul compasional, publicate de Gallimard În perioada „revenirii la povestire” a romanului francez, ating tiraje de 200.000 de exemplare, iar autorul lor devine reperul unui ethos militant anti-SIDA și pro-minorități sexuale de o parte și de alta a Atlanticului (filmul american
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu o putem reduce la liniștitoarea etichetă de "fin de siècle". Polemica declanșată de acest terorism intelectual (care amintește de cea stîrnită în jurul afacerii Sokal și Bricmont, pe care Houellebecq îi apără), împinsă pînă la nivelul unui fel de linșaj compasional, împotriva unui scriitor cu umor rece și ambiguu, care se recunoaște determinist, budist prin convingere, reacționar prin opoziție la avort, oarecum rasist, cu totul anti-feminist și puternic anti-liberalist, ocultează adevăratele resorturi ale acestului roman, precum și tandrețea lui zdrențuită. "Despre pasajele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]