242 matches
-
un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l întreb pe vânzător dacă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l întreb pe vânzător dacă este detergent”. Înaintea propoziției completive indirecte al carei verb regent cere complement cu prepoziție, se folosește pronumele demonstrativ "to": "Nije bilo reči o tome da se fakultet seli u Beograd" „Nu a fost vorba că (lit. „despre aceea că”) facultatea să se mute la Belgrad
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
acesta este al unei propoziții subiective introdusă prin conjuncția "da" și cu predicatul la indicativ prezent: "Treba da sačekamo „Trebuie să așteptăm”. Când există o acțiune subordonată alteia, ambele având același subiect, limba sârbă preferă exprimarea celei subordonate prin propoziție completiva directă introdusă prin "da" și cu predicatul la indicativ, față de limbă croată și alte limbi slave care preferă în locul acesteia complementul direct exprimat prin verb la infinitiv: "Marija želi da piše" „Marija dorește să scrie”. Conform lui Browne 2004, până la
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala, dar poate fi și înaintea acesteia. În acest caz este reluată în principala prin pronumele personal "le" cu valoare neutră și, cu același verb regent, predicatul ei poate fi la același mod că în
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
principalei se modifică din indicativ în subjonctiv: "Paul croit fermement que Pierre est honnête" „Paul crede ferm că Pierre este cinstit” vs. "Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Pierre est honnête" „Paul crede ferm că Pierre este cinstit” vs. "Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
tôt, je ne serais pas părți pour rien" „Dacă mi-ai fi dat telefon mai devreme, n-aș fi plecat degeaba”. A nu se confundă acest "și" cu cel care introduce o intrebare indirectă, aceasta nefiind o propoziție condiționala, ci completiva directă (vezi mai jos), si nu i se aplică regulile lui "și" condițional. Locuțiunea conjuncționala "même și" „chiar dacă” introduce o propoziție circumstanțiala concesiva, iar regulile de mai sus se aplică și predicatului acesteia: "Même și nous l’avions șu plus
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle fût là", respectiv "J’étais content qu’elle eût été là". În vorbirea indirectă, propoziția enunțiativa și cea interogativa devin completive directe. Propoziția enunțiativa indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "que": "Îl déclare qu’îl l’aidera" „(El) declară că îl va ajuta”. Specific în franceză standard pentru propoziția interogativa indirectă este faptul că este corectă numai topica subiect + predicat și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
gramaticilor franceze tradiționale, verbul la infinitiv nu poate fi predicat, cu o excepție, când are subiect diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
recunoaștere și adeziune. Acesta este contextul În care au loc principalele dezbateri legate de venitul minim garantat. În vreme ce partizanii opțiunii „substitutive” se pronunță pentru instituirea unei „alocații universale” menite să Înlocuiască ansamblul ajutoarelor existente, alții ă susținători ai unei optici „completive” ă vor să păstreze și să Întărească avantajele deja dobândite În materie de alocații, pensii și venituri garantate. Rămân deschise trei probleme esențiale: ă În ce măsură suntem capabili să anticipăm riscurile cu care ne confruntăm? ă Ce se Înțelege prin „obligații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
portret. Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În procesul transpunerii din stilul direct în stilul indirect, propozițiile enunțiative devin completive, exclamativele și imperativele își pierd intonația caracteristică, iar dacă sunt construite cu modul imperativ, în subordonată apare conjunctivul [...], în timp ce pronumele personale și verbale la persoana I și a II-a trec la persoana a III-a. (Roșca, 2004, p. 132
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
comunicaționale ridică probleme, delimitările terminologice revelându-se în fapt drept un proces destul de complex și de laborios. Trecând în revistă numeroase definiții, McQuail, citându-l pe Dance, a precizat cincisprezece astfel de formulări, în încercarea de a oferi o definire completivă, fiecare dintre ele punând accentul asupra unui alt aspect sau unei alte componente: - simboluri, vorbire, limbaj; - înțelegerea - receptarea, nu transmiterea mesajelor; - interacțiune, relație - schimbul activ și coorientarea; - reducerea incertitudinii - ipotetică dorință fundamentală, care duce la căutarea de informație în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
analiza pentru început modul în care un grup se constituie, se dezvoltă, atinge aria de performanță optimă a gradului de interacțiune posibil și a rezolvării activităților pentru care s-a reunit și apoi modul cum se dizolvă grupul. Această viziune completivă asupra unor etape în viața grupului în general ne va oferi mai apoi câteva puncte de pornire într-o analiză de detaliu asupra variabilelor ce acționează și interacționează în această arie problematică și asupra modului în care ele pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
participanții își pot modifica sau chiar schimba total părerile până la finalul discuțiilor. Acest fapt ne semnalează importanța armonizării și optimizării relației dintre obiectivele pe care le propunem și modul de integrare a acestei tehnici cu altele, în vederea realizării unei structuri completive, a unei maniere integratoare de a privi activitatea de învățare. Este importantă, de asemenea, folosirea unui număr suficient de mare de grupuri (pentru că ne putem confrunta cu multe nuanțe, pornind de la grupuri „pasionale” sau, dimpotrivă, „inerte”). De altfel, în scop
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
înaltă datorie patriotică” (Turda, 13-14 mai 1987). în: BulSȘF, 1987, p. 145. [24] BLĂNARIU, CONSTANTIN, Operaționalizarea și conștientizarea obiectivelor lecției - condiție a progresului școlar, BulIDMȘ-Suceava, 1987, 113-116. [25] BLĂNARIU, CONSTANTIN, Proiect de lecție. Clasa a: VII-a. Subiectul: Propoziția subordonată completivă directă (prima oră), BulIDMȘ-Suceava, 1987, 173-175. [26] BODEA, ANA, Fundamentarea psiho-pedagogică și etapele predării și însușirii cunoștințelor de vocabular, BulIDMȘ-Suceava, 1987, 110-112. [27] BODEAN, AURELIA, Corelații interdisciplinare în cadrul orelor de citire la clasa a III-a, BulIDMȘ Suceava, 1987, 28-31
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
COCA; POPA ELENA GH., Culegere de exerciții gramaticale pentru clasele V-XII. Volumul al III-lea. Partea I. Sintaxa propoziției și a frazei: Predicatul, Subiectul. Predicativa. Subiectiva. Partea a II-a. Sintaxa propoziției și a frazei: Atributul - atributiva. Complementul direct - completiva directă. Complementul indirect - completiva indirectă. Bacău, Editura Plumb, 1997, I: 150 p; II: 208 p. [179] POPA, ION; POPA, MARINELA, Gramatica limbii române pentru clasele V-VIII. Ediția a III-a. București, Niculescu, 1997, 408 p. [180] POPA, ION; POPA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Culegere de exerciții gramaticale pentru clasele V-XII. Volumul al III-lea. Partea I. Sintaxa propoziției și a frazei: Predicatul, Subiectul. Predicativa. Subiectiva. Partea a II-a. Sintaxa propoziției și a frazei: Atributul - atributiva. Complementul direct - completiva directă. Complementul indirect - completiva indirectă. Bacău, Editura Plumb, 1997, I: 150 p; II: 208 p. [179] POPA, ION; POPA, MARINELA, Gramatica limbii române pentru clasele V-VIII. Ediția a III-a. București, Niculescu, 1997, 408 p. [180] POPA, ION; POPA, MARINELA, Gramatica limbii române
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
instruire a comportamentelor deviante; modelul compensatoriu în învățare cuprinde variate teorii ale învățării aplicate și centrate pe diferite categorii de deficienți (Zazzo, Pufan, Verza, Damaschin); modele autodidaxologice (de autoinstruire) în care sunt incluse toate teoriile, modelele și paradigmele privind învățarea completivă, perfectivă și de autoinstruire la tineri și adulți ; modelul operational și dinamic care poate cuprinde: teoria formării pe etape a acțiunilor mentale, a cunoștințelor și convingerilor (Galperin), teoria psihogenezei stadiale a operațiilor intelectuale (Piaget, Aebli), teoria anticipării operaționale, teoria gradient-dinamică
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
este discurs raportat decât prin sens, în măsura în care constituie un fel de traducere a enunțării citate. Din punct de vedere sintactic, nimic nu diferențiază Paul spune că Jean doarme de Paul vede că Jean doarme: în ambele cazuri, este vorba despre completive directe și doar sensul verbului a spune permite identificarea unui citat. Cum discursul indirect nu propune un simulacru, ci oferă un echivalent semantic integrat în enunțarea care citează, el nu implică decât un singur "locutor", care trebuie să își asume
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
était, partirait), acestea se explică prin "concordanța timpurilor", consecință a dependenței enunțiative a discursului indirect. Aceste forme în -ait nu au valoare temporală deictică; nu le interpretăm prin opoziție cu "prezentul" sau cu "viitorul", ci în legătură cu verbul regent al propoziției completive. Caracteristicile discursului indirect ridică întrebări cu privire la posibilitatea de a vorbi despre enunțarea celuilalt pentru a găsi un echivalent. Cel mai adesea, enunțătorul discursului indirect nu se mulțumește doar să traducă semnificatul a ceea ce citează, ci folosește și anumite expresii din
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în așa fel încât să poată fi reperat un decalaj între discursul care citează și fragmentul citat. Și asupra acestui punct există divergențe semnificative între DD și DI. Discursul indirect este foarte constrâns, deoarece cere un verb regent pentru o completivă directă. Acest verb, al cărui sens marchează completiva ca discurs raportat, are o funcție dublă: indică faptul că există o enunțare și, astfel, conține oarecum un verb, "a spune"; specifică semantic această enunțare în diferite registre. A răspunde, de exemplu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un decalaj între discursul care citează și fragmentul citat. Și asupra acestui punct există divergențe semnificative între DD și DI. Discursul indirect este foarte constrâns, deoarece cere un verb regent pentru o completivă directă. Acest verb, al cărui sens marchează completiva ca discurs raportat, are o funcție dublă: indică faptul că există o enunțare și, astfel, conține oarecum un verb, "a spune"; specifică semantic această enunțare în diferite registre. A răspunde, de exemplu, o situează în raport cu o replică anterioară, în vreme ce a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
valoare a enunțătorului vizând caracterul bun / rău sau adevărat / fals al enunțului citat (a reproșa, a pretinde...). În acest sens, C. Kerbrat-Orecchioni propune următoarea schemă: Astfel, în Paul s-a plâns că am întârziat, Paul, enunțătorul discursului citat, evaluează negativ completiva care urmează. În schimb, în Paul a recunoscut că Jean a plătit, raportorul presupune adevărul propoziției citate. Această distincție nu trebuie să ne ducă în eroare: în ultimă instanță, raportorul este cel care traduce spusele citate drept o "plângere". Alegerea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]