242 matches
-
să face o predicție clară: cu excepția structurilor cu recomplementare, dacă verbul se ridică la FIN prin VP-movement (i.e. deci la [Spec, FINP]), lexicalizarea lui să este blocată de constrângerea care previne lexicalizarea simultană a specificatorului și a centrului aceleiași proiecții completive - (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (v. §III.3.5 pentru o discuție detaliată). Să examinăm măsura în care această predicție este îndeplinită. În primul rând, se observă că subjonctivele fără să se asociază cu encliza pronumelor clitice, care marcheză deplasarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
unii autori (v. Zafiu 2014 cu referire la inversiunea în propoziții condiționale) este confirmată de excerptarea preliminară a materialului, însă va trebui verificată statistic mai riguros într-o cercetare viitoare. Așadar, inversiunea este cel mai frecvent atestată în propoziții conjuncționale (completive sau circumstanțiale) (pentru relația dintre inversiune și complementizatorul să subjonctival, v. §3.2.2.1.3 supra): (111) a. Adecă eu, ierei popa Anghel, făcut-am aceasta a mea scrisoare ca să fie de mare credință la mâna nepotu-miu Anghel din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din latina dunăreană. (139) Cornelius Pisiosibi et coniugi sue Batsiniposuit titulum uibus. 'Cornilius Pisio a pus inscripția, fiind în viață, pentru el și pentru soția sa Batsinis' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 2, Capidava) În propozițiile subordonate completive, se înregistrează și ordinea canonică cu verbul la finalul propoziției (140a), precum și situații în care verbul precedă alți constituenți (140b). (140) a. ut perpetuos honorarique honesta r[e]liquiaru[m] sepultur[a] consercr[ata] uideatu[r] 'ca să pară a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
temporalitatea formelor irrealis complementizatorul să - distribuția elementului să conduce către interpretarea acestuia drept complementizator generat într-o poziție joasă a domeniului C (în FIN0), nu drept marcă flexionară - pe lângă construcția cu complementizator scindat ca... să, analizată ca activând ambele proiecții completive din domeniul C (ca în FORCE0și să în FIN0) (Stan 2007; cf. Rizzi 1997), româna dispune și de construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (cf. Fontana 1993) să... să, analizată în aceeași manieră - deși am făcut o serie de observații privitoare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spunem lui Ion. (topic > focus) (ii) a. Sper ca TREABA ASTA mâine să i-o spunem lui Ion. (focus > topic) b. Sper ca mâine TREABA ASTAsă i-o spunem lui Ion. (topic > focus) 37Am insistat asupra faptului că unele elemente completive, cum ar fi a infinitival, amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, ceea ce explică și de ce generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală (v. §III.3.1.1); a infinitival nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
explică prin adoptarea unei ierarhii parametrice (Roberts 2012) în care schimbarea parametrică nu este bruscă, ci se petrece dinspre centrele superioare către centrele inferioare (Ledgeway 2012) (v. §II.2.3). 45În §III.3.1.1 se aduc argumente pentru natura completivă a "mărcii" a de la infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3.1.1 se aduc argumente pentru natura completivă a "mărcii" a de la infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un efect, între altele, imposibilitatea propoziției infinitivale de a proiecta periferia stângă). 46V., de exemplu, remarca din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
activă, reflexiva și pasivă*); - Adverbul: tipuri, gradele de comparație*); - Sintaxa propoziție: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze: imperativa, exclamativa, interogativa (directă și indirectă), negativă; - Tipuri de subordonate*): completiva directă, indirectă, relativă, circumstanțiala de timp, de cauză, de scop, condiționala, si condițional, si dubitativ, consecutivă, concesiva, sisteme comparative. *) elementele gramaticale notate cu asterisc nu sunt obligatorii pentru Minorități/L3, acestea nefiind prevăzute în Programa școlară pentru alul IV de
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
care o realizează în propoziție: „Nu știu pe cine să invit.” (Ac.), „Nu știu cine va veni.” (N.), „Nu știu a cui carte s-o iau.” (G.) sau de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: „Premiez pe cine vine primul.” (completivă directă ® acuzativ), „Ia premiu cine vine primul.” (subiect propozițional ® nominativ), „Ofer acest premiu cui vine primul.” (completivă indirectă ® dativ). SINTAXA PRONUMELUI RELATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI RELATIV" La nivel sintactic pronumele relative își fixează identitatea specifică între celelalte pronume; au funcție dublă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
știu a cui carte s-o iau.” (G.) sau de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: „Premiez pe cine vine primul.” (completivă directă ® acuzativ), „Ia premiu cine vine primul.” (subiect propozițional ® nominativ), „Ofer acest premiu cui vine primul.” (completivă indirectă ® dativ). SINTAXA PRONUMELUI RELATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI RELATIV" La nivel sintactic pronumele relative își fixează identitatea specifică între celelalte pronume; au funcție dublă: • îndeplinesc rolul de elemente de relație în frază; • realizează diferite funcții sintactice, în propoziția pe care o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
produc mutații importante în planul lor semantic și în morfologia lor. Poziția autorilor capitolului Predicatul, din vol. II al G.A. (ediția 1963): „Preferăm să analizăm în aceste construcții funcțiunea sintactică a fiecăruia din elementele lor componente: verb predicat + complement (completivă) direct(ă), în cazul celor mai multe, verb predicat + subiect (subiectivă) în cazul lui a trebui (+ conjunctiv sau infinitiv) etc. (p. 98), ar conduce la anularea unor distincții existente în mod obiectiv în interpretarea prin textul lingvistic a unei realități extralingvistice: Trebuie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu-i mai arde de nimic. Verbe cu dublă tranzitivitatetc "Verbe cu dubl\ tranzitivitate" Verbele tranzitive admit, în general, un singur complement direct (care poate fi un complement simplu, un complement multiplu: „Eu iubesc vânatul, jocul” (M. Eminescu); o propoziție completivă: „Arald, nu vrei pe sânu-mi tu fruntea ta s-o culci?” (M. Eminescu) sau care poate fi suplinit de o propoziție (sau frază) nondependentă, în vorbirea directă: „Ah? - zise unul - spuneți că-i omul o lumină” (M. Eminescu). Există, însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i plâng?” (M. Eminescu) sau cu sens hortativ: „De te-ating, să feri în laturi, / De hulesc, să taci din gură.” (M. Eminescu) În interiorul relației de dependență (sau interdependență), conjunctivul caracterizează verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ propozițional, completivă directă, indirectă, comparativă) sau ale unor compliniri semantice facultative. Ca verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii, conjunctivul poate fi singura variantă modală compatibilă cu verbul regent, cel mai adesea și pentru că acesta, verbul (termenul) regent, asigură dezvoltarea conținutului semantic central
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională a propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut.” (L. Blaga) • dativ: completivă indirectă: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu) • acuzativ: însoțit de morfemul pe: completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
așa de mult să plângă și n-au putut.” (L. Blaga) • dativ: completivă indirectă: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu) • acuzativ: însoțit de morfemul pe: completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M. Eminescu), precedat de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu) • acuzativ: însoțit de morfemul pe: completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M. Eminescu), precedat de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe: completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M. Eminescu), precedat de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marca identitatea funcțional-sintactică a propoziției introduse. În enunțul: „O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când viața-i un basm pustiu și urât.” (M. Eminescu) când, prin producerea unor mutații în planul său semantic, a devenit conjuncție, introducând o completivă de opoziție. Observații: Pronumele (adjectivele) și adverbele nehotărâte, mai ales când verbul-predicat din propozițiile pe care le introduc se află la potențial-optativ, dezvoltă în planul semantic al funcțiilor sintactice pe care le marchează (subiect, complement, circumstanțial) și ideea de concesie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de relație, și la nivelul propoziției, în structura căreia pronumele realizează funcția de subiect. Poziția pronumelui în interiorul categoriei gramaticale a cazului este, însă, determinată, cel mai frecvent de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: - dativ; când propoziția este completivă indirectă: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cum te cunoști?” (G.M. Zamfirescu), „Romanii n-au putut prinde rădăcini decât acolo unde au putut deveni țărani.” (V. Pârvan) d. complex: „E urmărit de teama că nu va putea ajunge ceea ce a visat încă din școală.” e. propozițional (propoziția completivă directă): „Ce-ai vrut să cânți? Ce n-ai știut să-nduri?” (A.E. Baconsky) f. multiplu: „O toamnă va veni și-o să-ți despoaie de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul și-ți va răpi petalele și zorile, lăsându
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziții: „Lumea-l crezuse mort pe FătFrumos.” (M. Eminescu) „Apoi ca frunza cobori. Și țărna / ți-o tragi peste ochi / Ca o gravă pleoapă.” (L. Blaga) „N-avea să-l mai întâlnească niciodată pe cel ce-i salvase viața.” Propozițiile completive directe introduse prin pronume relative pot fi reluate prin pronumele nehotărât toți: „Câte drăcării le vin în cap, toate le fac.” (I. Creangă) Complementul cu structură analitică Când se realizează prin forma scurtă de acuzativ a unui pronume personal la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei prepoziții: „Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi.” (M. Preda) • prezența morfemului pe: „N-aveam pe cine învinui.” • situarea pronumelui relativ în dativ: „Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor.” (M. Eminescu) b. Propoziția completivă directă intră în relație cu regentul prin: • conjuncții: că, să, ca...să (cele mai frecvente), dacă, de și locuțiuni conjuncționale: cum că etc., „Ne propunem să dovedim în rândurile următoare că tipărirea romanului „Geniul pustiu” este o impietate față de Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din pământ și raze, un fluid întineritor...” (G.M. Zamfirescu), „Mă tot întrebam de unde mi-e cunoscută figura d-stră...” (M. Eliade) Selecția elementelor de relație este parțial determinată de tipul stilistic al enunțului. Locuțiunile conjuncționale, pronumele relative și adverbele relative introduc completive directe numai în stil indirect: „Acum să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că de nu, acolo îți putrezesc ciolanele!” (I. Creangă) „Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adesea, o singură dată. Pentru ceilalți termeni propoziționali marcați prin elemente de relație doar, el rămâne subînțeles: „Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu.” (L. Blaga) Niciunul dintre elementele de relație prin care se introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar, el rămâne subînțeles: „Unde și când m-am ivit în lumină, nu știu.” (L. Blaga) Niciunul dintre elementele de relație prin care se introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]