136 matches
-
Este ca și cum, în loc să descrie, denunță. Ancheta, cum o numește ea însăși, se transformă inevitabil în rechizitoriu; și știința, în proces politic. Premisa însăși a cărții este suspectă. "Cum să înțelegem, scrie autoarea la pagina 16, abisul care separă bilanțul deloc complezent pe care îl dresează Ionesco în 1945-1946 (tinereții legionare a lui Eliade și Cioran - N.M.), garnisit cu o ură eternă, de calma complicitate din 1977, de afecțiunea sinceră care-i va lega pe cei trei bărbați pînă la moartea lor
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau de factură folclorică, la alegorii și la simboluri lesne identificabile, la repetiții și refrene întăritoare, la o versificare cuminte sau zglobie ușor de deprins și de frazat. În genere la forme recognoscibile, neșocante și complezente” (p. 25). Dacă în privința target-ului poeziei proletcultiste și a modalităților eficiente de persuasiune lucrurile sînt oarecum previzibile, ceva mai greu de explicat pare a fi situația emitenților. Lista versificatorilor care și-au pus semnătura pe abominabilele creații poetice publicate între
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
chapeau bas". II Artist capabil să-și conducă ordonat și rodnic explorarea, sub semnul calm al reflexiunii, Constantin Flondor pune în acest exercițiu de claritate altceva decît un narcisism impenitent. Repudiază tot ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și de Plotin, sublimul filosof, care nu se lăsa nicicum portretizat, prietenul
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
agonizanta (ori de-a dreptul decedată) rămîne încă de stabilit. Pentru a lua o asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta: de o istorie a gîndirii structuraliste, care să îi desfăca mecanismele articulatorii, pîrghiile conceptuale și argumentative, așa cum reduci la piese o imensă mașinărie, pentru a le recupera și folosi altundeva. E o misiune fie grea, fie ingrata, depinde de cine
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
și nici inexplicabilă. Prin difuzarea informației și prin direcțiile în care juriul și-a orientat interesul în ceea ce privește acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar și realizat, al Salonului... În consecință, tot ceea ce inițial a fost participare complezentă sau doar simplă încercare a norocului s-a autoinhibat și a dispărut în următoarele ediții. Premiile înseși, atribuite de juriul permanent al Salonului..., Pavel Șușară - președinte, Mircea Bochiș - membru, Victor Florean - membru, au fost mai greu de stabilit în comparație cu alte
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
Maeterlinck, Jean Tardieu, Paul Eluard și André Breton, Beckett, Nichita Stănescu și Sorin Dumitrescu (!), Bernard Nöel. Nu voi insista asupra unei prezentări corecte, n-aș avea loc să rezum toate intervențiile, apoi, iar, n-ar avea rost să fac afirmații complezente despre calitatea excepțională a microstudiilor reunite. Spun că, dincolo de o limită a decenței și a unei normale ținute academice, textele autorilor sînt inegale și varietatea mizelor și intereselor este mai degrabă obolul adus de „partea română”, care cuprinde și lingviști
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează o reflexie deloc complezentă (eșecul narcisismului se adaugă celorlalte). Neputința stabilirii unei identități personale, o marginalizare nativă, o greață de sine îl specifică existențialist: "Vii în lume și în locul tău găsești/ pe altcineva. ți-ai trăit deja jumătate/ de viață (mai mult sau mai
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
prilejuiește o evaluare din interior a stărilor de spirit prin care trece militarul francez (pe care, după ce Rusia bolșevică trădase Antanta, Ionel Brătianu îl convoca periodic, ca să primească de la acesta „doza zilnică de optimism”). Scrisorile, de asemenea, fiind mai puțin complezente decât memoriile - pe care generalul, în buna tradiție a școlii militare franceze de la 1900, le destinase explicit publicității -, ne dezvăluie și ce gândea cu adevărat Berthelot despre militarii și politicienii români cu care se întâlnea zi de zi. Observațiile sale
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
pe terfelirea sau lăudarea unor (acelorași) artiști, în funcție de nevoile de moment ale demonstrației. E. Kessler s-a afirmat în peisajul media al anilor ’90, oferind o variantă polemică acidă la o critică de artă obosită, lipsită de opinii clare și complezentă.” Cronicarul n-ar fi acordat atenție cazului E. Kessler, dacă el nu ar reprezenta, într-adevăr, un fenomen întâlnit în toate domeniile artistice, de la literatură la film. Este vorba de persoane care-și întemeiază autoritatea/puterea nu pe o reală
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4026_a_5351]
-
și nici inexplicabilă. Prin difuzarea informației și prin direcțiile în care juriul și-a orientat interesul în ceea ce privește acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar și realizat, al Salonului... în consecință, tot ceea ce inițial a fost participare complezentă sau doar simplă încercare a norocului s-a autoinhibat și a dispărut la cea de-a doua ediție. Premiile înseși, atribuite de un juriu din care au făcut parte și doi dintre premianții primei ediții, Anne Cathreine Nesa din Franța
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16791_a_18116]
-
și selecția, profesionistă și riguroasă, a participanților. Invitînd doar șase pictori, ale căror nume sînt de mult impuse în arta noastră de astăzi și ale căror lucrări fac deja parte din patrimoniul multor muzee, organizatorii au exclus orice participare de complezenta și, într-un anumit fel, orice factor de risc, asigurîndu-si din pornire un nivel artistic incontestabil. Dar, pe lîngă selecția numelor, s-a operat și o subtilă selecție a formulei estetice care, tot de la bun început, garanta imaginea unitară a
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
bunul de difuzare") al acelei odioase instituții. În 1976, mi se pare, N. Ceaușescu s-a gîndit să se exercite controlul cenzurii prin referate ale chiar scriitorilor. Spre onoarea lor, cei mai mulți au refuzat să devină cenzorii textelor colegilor, întocmind referate complezente. Atunci, în 1977, ca rezultat al spiritului Genevei, instituția cenzurii este desființată. Dar, să adaug, pentru a fi și mai restrictivă. Ea se mută la Consiliul Culturii și Educației Socialiste și la CC al PCR. Era o cenzură dublă, agresivă
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
Karel Hviëd'ala - un reporter emigrat în Germania, binecunoscut pentru seria de discuții cu scriitori și artiști cehi aflați în exil. Întrebările, bazate pe o bună cunoștere nu doar a împrejurărilor publice, dar și a multora private, nu sunt deloc complezente. Ele conturează un portret deloc encomiastic, dar cu atât mai pregnant și credibil. Partenerul de dialog al lui Havel nu ocolește nici momentele ambarasante, nici pe cele care, fie și retrospectiv, ar putea să-i știrbească imaginea. Abordarea directă, în
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]
-
meleagurilor noastre, cu extraordinare rădăcini în neolitic. Iată, e destul să vă uitați în ziarele americane, pentru a detecta, în paginile lor, o ierarhie a evenimentelor alta decît aceea din Europa. Faptele care sar în ochi, care se răsfață mai complezent, sînt acelea de ordin local, al cronicii pitorești. Nu operează acolo consensul care, de bine, de rău, în alte părți ale lumii, impune un fel de implacabil al evidenței. Să ne ferim de simplismul păgubitor al suficienței. Cu atît mai
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
am nici o afinitate pentru respirație, masticație etc. Frecventez imaginația, îmi exercit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic) lumea" (seară de seară, cu cîtă criminală plăcere). Beat de libertatea ce și-a luat-o, poetul se alintă pe sine prin complezente cruzimi. Cînd are o dispoziție mai potolită, așterne descrieri minuțios sensibile, de un ilogism domptat, vecin cu modalitatea lui Mircea Ivănescu: "Desigur se făcuse tîrziu în acea dimineață (parcă/ presărată cu praf de dinamită/ un fitil de/ speranță) desigur ruginise
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
efect de anamorfoză, să ieșim din cadru? Michel Deguy: Cred că noile dispozitive sintaxice - care vin, la urma urmei, din tehnică, și care furnizează, de pildă, vocabularul punerii în scenă cinematografice (travelling, zoom, plonjon etc.) - sunt susținute de o doxa complezentă. Multă lume crede că acest lucru este mai puternic, mai intens nou în raport cu discursul sintaxic al gândirii, deci cu retorica tradițională, dar și gramaticală, logică, profundă etc.; și că, datorită aranjamentului tehnic al lucrurilor (mai cu seamă cinematografice), gândirea ar
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
ianuarie 1937 - de la data anchetei). Holban, deci, crede că (teribilă premoniție!) răspunde nu la de ce scrie ci la de ce a scris. Așadar: "De ce am scris. Dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic. Adică (nu șanț complezent cu mine) din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Pretutindeni există un motiv personal pe care m-am căznit să-l mistific. Este un mijloc să ți se dea dreptate și care ămi aparține temperamental: autoflagelarea. De ce voi mai scrie? Nu
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
începe în septembrie și cariera didactică. E de apreciat liberalismul juriului și al celorlalți factori responsabili. Inspectoarea generală însărcinată cu audiovizualul în școli a caracterizat foarte bine filmul lui Mungiu: "Departe de a incita, el denunță; departe de a fi complezent, el înfruntă" (Le Monde, 10 iulie). Cum se scrie despre cărți în România Ancheta numărului 5 din Noua literatur| e consacrată recenziei de carte din presa noastră actuală. Răspund cîțiva redactori-șefi de reviste literare. Din păcate, fiecare dintre ei pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi, își aduce aminte de regizorul de atunci și temperează certitudinile impetuosului debutant care fusese. Reîntoarcerea în trecut este însoțită de rezervă și de scepticism. Omul în vârstă îl examinează pe tânăr fără complezenta. Că orice mare pedagog, Brook ne învață cum să integrăm lecțiile cotidianului în concepția despre viața: interpretarea concretului, iată principiul la care nu renunță. Și astfel, amintindu-si cum n-a putut să traverseze un râu pe când făcea armata, el
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
În ce privește romanele, chiar sub comentariul unuia dintre cei doi critici români, redacția reproduce comentarii ale criticii din Franța (am reprodus și noi unul mai demult), care sunt politicos rezervate asupra valorii romanului Vizuina. Norman Manea merită mai mult decât analizele complezente de care are parte la noi. Ce ar fi dacă, în locul mitizării, i-am discuta cărțile cu obiectivitate, așa cum au fost discutate înainte ca autorul să emigreze. Citiți lista participanților la festivitatea omagială organizată de ICR la New York și numărați
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
avem de-a face cu specii ciudate, ivite în momentele de criză ale sistemului sau în perioadele de lungă convalescență pe care le-a traversat literatura sub presiunea factorului politic. O dată stabilit "diagnosticul", criticul fixează termenii ecuației: scriitorul (paleativ), cenzorul (complezent) și lectorul (pervertit), întrebîndu-se, retoric, ce altceva decît o odraslă suferindă, ar fi putut să rezulte din coabitarea celor trei. E de prisos să mai spunem că, dacă estetica totalitară s-ar constitui, la un moment dat ca disciplină, nu
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
și nici inexplicabilă. Prin difuzarea informației și prin direcțiile în care juriul și-a orientat interesul în ceea ce privește acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar și realizat, al Salonului... În consecință, tot ceea ce inițial a fost participare complezentă sau doar simplă încercare a norocului s-a autoinhibat și a dispărut în următoarele ediții. Premiile înseși, atribuite de juriul permanent al Salonului..., Pavel Șușară - președinte, Mircea Bochiș - membru, Victor Florean - membru, dar și, pentru prima oară, completat cu toți
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
ai CC și a atacat "tare" actuala conducere a Uniunii, legîndu-se mai ales de aspectele materiale: pensii acordate unor scriitori încă valizi, risipa de fonduri (bani dați unor scriitori ca să-și întrețină amantele etc.) Burtică a ascultat cu o ureche complezentă aceste acuzații, iar rezultatul a fost amînarea Conferinței. Cu vreo cîteva săptămîni înainte, într-o ședință a Biroului sau a Consiliului Uniunii, Bogza l-a atacat vehement pe Barbu ca neofascist, -el, Bogza, revendicîndu-și un singur merit, acela de a
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
cordial" prin excelență. Al lui Moličre, de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
putut să fii,/ el este iubitul serilor și al neclarității, nu e dezacordul,/ e fiul neconcesiv al său, în dimineți pustii, în/ vremea iubirilor pe moarte” - ibidem), acesta nu face decît să certifice Purgatoriul fără capăt, pentru a ne rosti complezent, de fapt una cu Infernul în care autorul crede de cuviință a-și cufunda eul. Singurele relative detente pe care și le îngăduie acest ascet al damnării sînt de factură formală. Par a-l consola doar secvențele de amețitoare acrobație
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]