46,534 matches
-
și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani". Într-o Scrisoare deschisă adresată Președintelui Uniunii Scriitorilor, Domnului Laurențiu Ulici, în 1997, Bujor Nedelcovici îi propunea ca Uniunea să aleagă un "Comitet de onoare", compus din scriitori nepătați din punct de vedere politic, care să analizeze cele trei mari perioade de oportunism ale literelor românești: "Oportunismul explicabil: 1950-1964, Oportunismul naiv, dar vinovat: 1964-1971, Oportunismul rușinii: 1971-1989", la care s-ar putea adăuga "oportunismul pervers: 1989-1996
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
nu dispare. Nu mi se pare, oricum, că în acest caz repetarea ar duce la obișnuință, făcînd abaterea suportabilă. Deși în principiu îmbinările fixe nu trebuie să fie logice (uzul prepozițiilor, de pildă, e specific fiecărei limbi; faptul că prepoziția compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu orice preț a cacofoniei. Pînă să devină o
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat natura originară. Ion Minulescu intra în tumultul cafenelei spre a-și declama, teatral, singurătatea, în timp ce Bacovia se izola în provincie spre a-și perpetua solitudinea (cînd și-a compus poemele definitorii a locuit mai mult în Bacău). În spectacolul poeziei, omul Minulescu rămînea actorul pentru care există o cortină anunțînd încadrarea în convenție și ieșirea din ea. Bacovia n-a avut dorința (ori puterea?) de a vedea - sau de
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
din Histoire de Charles XII. Citită azi, detașat de alunecările spre hiperbola triumfalistă și transfigurările moralizatoare, lucrarea este depozitară a evenimentelor importante, dintre 1593-1601, "anii istoriei românilor cei mai avuți în fapte vitejești, în pilde minunate de jertfire către patrie." Compusă din cinci "cărți", lucrarea este desfășurare de fapte viu materializate prin două momente cheie, Călugăreni și Mirăslău, Servagiul, cu un conținut axat pe "robirea țăranului", idee asupra căreia a întârziat autorul, în sumarul general, totul marcat de simbolicele idealuri Libertatea
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
genul știrilor de ziar ce au ca miez senzațional o "poantă" menită să exorcizeze plictiseala (un profesor a fost destituit pentru că acorda elevilor excesiva și plicticoasa pedeapsă de a copia cu sutele de mii zecimalele numărului p, iar numărul p compune o scrisoare de apărare... ). Inevitabil, cartea capătă aspectul unui mozaic iar efectele privirii lui sînt simultan contradictorii. A vorbi despre plictiseală fără a plictisi, a compune chipul plictiselii prin fragmentarea stării în plictiseli mărunte. Dar oricît de eterogene sînt ca
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
pedeapsă de a copia cu sutele de mii zecimalele numărului p, iar numărul p compune o scrisoare de apărare... ). Inevitabil, cartea capătă aspectul unui mozaic iar efectele privirii lui sînt simultan contradictorii. A vorbi despre plictiseală fără a plictisi, a compune chipul plictiselii prin fragmentarea stării în plictiseli mărunte. Dar oricît de eterogene sînt ca stil și perspectivă textele ce intră în carte, aceasta poate fi cu ușurință plasată în sfera unei discipline anume. Poate surprinde, dar lucrurile așa stau. Domeniul
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
răsăritul de soare. Iar când ai ajuns, poți avea surpriza unui cer înnorat; chiar dacă ai ratat răsăritul, ai parcurs totuși drumul. Un drum ca al celui mai frumos imn, care se naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată unul frumos. Recomandări, acreditări, confirmări și infirmări, iluzii și deziluzii, speranțe și temeri impun festivalurilor de muzică contemporană greutatea propriilor lor tentații, dar și povara unui prezent pe care trebuie să-l gândească și
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
folosire încăpățînată a unei forme și nu a alteia. Avantajul textelor în versiune electronică e că ne permite să verificăm foarte ușor asemenea intuiții. Care este, de exemplu, specificul folosirii adverbelor - puternic înrudite prin formă, prin elementele din care sînt compuse, aproape ca niște variante ale aceluiași cuvînt - adesea, adeseori, deseori ? (Nu am luat în discuție variantele ades și adese, clar marcate, rare în limba de azi). în DEX cele trei cuvinte sînt definite unul prin celelalte, fără indicații stilistice, de
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
al II-lea la 9 noiembrie 1918, proclamarea Republicii de la Weimar, dizolvarea Reichstag-ului (4 iunie 1932), instaurarea dictaturii hitleriste (30 ianuarie 1933) și apoi chiar actuala Germanie democrată n-a renunțat la vechiul imn național "Deutschland, Deutschland über alles", compus de Joseph Haydn prin 1841 (versuri de Hoffman von Fallersleben - Knaurs Lexicon, 1939, Th. Knaur Nachf. Verlag, p. 267). O să spuneți însă că imnul nostru era, de fapt, datorită versurilor lui Vasile Alecsandri, imn regal... Da, și... nu, în același
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
p. 267). O să spuneți însă că imnul nostru era, de fapt, datorită versurilor lui Vasile Alecsandri, imn regal... Da, și... nu, în același timp, pentru că bardul de la Mircești avusese grijă să propună două variante de "Cuvinte adaptate pe imnul național compus de Hübsch" (V. Alecsandri, Poezii, vol. II, Bibl. "Semănătorul", Ed. Librăriei Diecezane, Arad, 1927, p. 122-123), din care redăm versiunea mai puțin cunoscută "după manuscrisul autorului": "Trăiască Patria Cât soarele ceresc, Raiu dulce, românesc, Ce poart' un mare nume! Fie
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
pe virtuțile trecutului) care îndeamnă poporul la "dezmeticire" poate trezi și unele ironii, atâta timp cât "trezirea" nu se produce după atâta amar de vreme... Este motivul pentru care ne frământă o întrebare: oare n-ar fi bine să revenim la imnul compus de Ed. Hübsch în 1861, cu varianta alecsandrină (redată mai sus) sau chiar cu o "adaptare" ceva mai inspirată "și desigur... scurtă)?...
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
nostalgică, aeriană și pură! Ca sufletul femeii împingînd o roabă cu bolovani, năucă, trecînd dincolo de zona interzisă, cu ochii spre cerul gri, pe care zboară o pasăre; și spiritul ei a rămas, miraculos, mereu liber, ca pasărea cerului. Muzica e compusă de Petru Mărgineanu (fiul regizorului), care a vorbit foarte frumos, la conferința de presă, despre cum și-a dedicat munca bunicului, profesorul clujean Nicolae Mărgineanu (m.1980), care a făcut 16 ani de temniță, și ale cărui memorii au fost
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Cătălin Sturza Unii scriitori debutează la 20 de ani, "compun" romane ca și cum ar scrie scrisori, și fac carieră sub lumina reflectoarelor, decenii de-a rândul, până când mor de cauze naturale, în fotoliul de acasă. Există însă și oameni a căror modestie și a căror decență îi împiedică să iasă la
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare parte a lumii se compune din indivizi amputați, handicapați din punct de vedere spiritual, metafizic. Repet cu tărie că totul se datorează excesului de politică. Politica este, poate, diavolul". împreună cu trupa japoneză, Ion Caramitru face vivisecția nebuniei puterii și propune o ingenioasă punte artistică între
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
se înșela unele pe altele, cu exasperare, cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice se agresează reciproc, se maltratează burlesc într-o atmosferă de horror și comedie, dar și de ceremonial, în care violența acționează ca o forță arhetipală. Ion Caramitru compune un cocktail dramatic, în care combină semne din codul teatrului oriental și al teatrului folcloric românesc, elemente naturaliste cu cele stilizate. Acest mixtum compositum, un eclectism elevat, un amestec de stiluri făcut cu stil, sugerează imaginea unui haos existențial, impuritatea
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
simbolică al cărei sens subiacent se relevă, paradoxal de simplu și totuși încă netrimis la istoria anilor când a fost scrisă. Ce putea să semnifice, în 1949, debutul de-a dreptul apocaliptic al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de atmosferă imposibilă, din care nu se poate ieși decât pe calea magiei, un fel de magia desperatorum, ca ultimă soluție: "plouase mult cu sânge", "vremurile veneau roșii", "moșierilor li se stârpise până și
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
mitologică: "sîmburele de jertfă/ se răsucise de spaimă în somn/ istoria plîngea furișată/ goală pe undeva/ pe cîmpurile de luptă ale imperiului/ plecatul și-a ridicat mîna tăcerii/ la el au venit desculțe/ de s-au spovedit armele// o viață compusă din naufragiile noastre/ în veacul acesta ce visează urît/ cînd lucrurile cad cu zgomot în lucruri/ cînd se înserează a spaimă în mit" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Însă poezia e prin definiție plurivalentă. În cazul
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
a revelațiilor. Din nou adus pe scenă, suit pe gradene, de o parte și de alta a spațiului de joc, pe laturile cele mari ale dreptunghiului luat în stăpînire de moarte. La mijloc, între noi spectatorii, arena în care se compune și se recompune vizual traiectoria unei experiențe umane fundamentale, sfîrșitul unui destin. Printre actori îi poți zări, filtrați de transparența unor pînze, pe ceilalți spectatori. O parte din reprezentație am trăit cu senzația că "dincolo", vis-à-vis, este o oglindă în
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
ai poliției) sau cu iz rusesc (versiunea caricaturală a celebrilor pași de balet ai celor patru lebede mici din Lacul lebedelor de Ceaikovski, pe care evoluează Hlestakov, Primarul, fiica și soția acestuia în finalul actului al patrulea). Toate aceste detalii compun o foarte frumoasă, închegată, hazlie și spumoasă comedie... căreia i s-ar potrivi de minune o replică dintr-un desen animat: "Ain’t that cute?... But is wrong!!!" (Nu-i așa că este nostim?... Dar e complet greșit!!!), depărtându-se, cu
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Franciscae meae laudes; povestea lui Orfeu este cântată de poeți din Antichitate până în zilele noastre. Benvenuto Cellini se entuziasma la vederea statuilor grecești și a sculptat un Perseu ținând capul Meduzei; Renoir privea fascinat frescele de la Pompei, Mendelson Bartoldi a compus muzica pentru Antigona și Oedip-ul lui Sofocles, Carl Orff, Trionfi di Afrodite pe versurile lui Sapho, iar Enescu opera Edip... Peste tot și în orice timp spațiul cultural al continentului european este străbătut de reminiscențele greco-romane. Întâia manifestare literară de pe
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Aurel C. Popovici și Slavici însuși a "balcanismului" de dincoace de munți și pînă la pledoaria, izvorîtă din antirusism, a lui C. Stere pentru alianța cu Pu-terile Centrale. Ceea ce este inacceptabil este însă portretul răutăcios pe care Călinescu i-l compune omului Slavici, acela care a trebuit să moară ca să fie izbăvită opera. Goga nu gîndise altfel cu patru decenii înainte: A murit un om: Ioan Slavici. Slavici nu era însă nici incult, nici neonest în ideile sale. Simpatiile sale mergeau
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
avansat, în virtutea modelelor culturale și comportamentale în care au fost educați, își pot păstra identitatea colectivă și personală. America e, din fericire, un mediu al unei largi toleranțe, rod, în bună măsură, chiar al aluviunilor etnice grație cărora s-a compus (toleranța fiind o probă a "inteligenței" pragmatismului): "Nici o lege, nici o instituție americană, subliniază autorul, nu mă poate convinge că, dincolo de a-mi îndeplini datoriile față de societate, nu am dreptul să nu-mi exercit religia, sau să vorbesc limba nativă, să
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
care, totuși, a anunțat regizorul de pe scenă, a supraviețuit filmărilor. De broscuță nu ne mirăm - se știe, broscuțele sînt rezistente! Mai mult ne mirăm că au supraviețuit oamenii din echipă! Dar, de fapt, știam din manifest că echipa s-a compus numai din maniaci (în sensul de entuziaști maladiv!); singurele trei excepții ("ca să nu dai de belea") au fost electricianul, juristul(a) și contabilul(a)! Poate și de aici titlul de 3 păzește!... Am înțeles, de pe genericul de sfîrșit, că un
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
semințe; o emancipare aidoma unei corăbii cu pânzele umflate de vântul ce bate dinspre teritorii exotice și timpuri magice, ritualice. Cine și-ar fi închipuit însă torențiala emergență de astăzi a instrumentelor de percuție, acum șapte decenii când Edgar Varese compunea lonisation, cel dintâi opus european destinat unui ansamblu de percuție? Cine ar fi pariat pe vibrafon sau marimba, gonguri ori crotale, instrumente ce concurează, iată, acerb hegemonia pianului și a viorii? Luate fiecare în parte, instrumentele de percuție sunt poate
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
El îi ajută să se întîlnească, în amintirile lui, cu alte și alte interpretări și actori iluștrii, care au jucat, cîndva, pe aceeași scenă, aceleași roluri. Eu nu-l cunosc pe Traian Zecheru. Decît din poveștile altora. Imaginația mea îl compune și îl recompune în mii de feluri. Ne leagă un singur, dar esențial lucru: dragostea de teatru. I-am auzit însă, de nenumărate ori, vocea. Gravă, cu o rostire impecabilă, ușor prețioasă, care îi dă cuvîntului ponderabilitate și nuanțe precise
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]