274 matches
-
de o mare parte a creștinilor inerți, somnolenți, indiferenți ori corupți. „Deținutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii care va veni. Este îngrijorat pentru că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale, fără oponenți și fără precedent. Din punct de vedere antihristic, comunismul ateu și-a îndeplinit misiunea și nu
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
cea mai la îndemână modalitate de entertainment: televizorul, iar creatorii de conținut TV nu s-au sfiit să interacționeze targetat cu aceasta categorie socială. Clivaj progresiv între urban și rural și între orașele mari și restul țării Efectul colateral al comunizării României a fost și creșterea (artificială) a populației urbane în țară. Această tendință este observată în marea majoritate a țărilor vest-europene dezvoltate, diferența fiind că urbanizarea s-a realizat natural. La momentul căderii comunismului, România se afla într-un oarecare
cele două probleme ale României de azi. Țara restructurată ca o companie privată () [Corola-blog/BlogPost/337927_a_339256]
-
extragă el anumite concluzii, nu se grăbește să-l îndoctrineze, să-l convingă, vociferând, de cutare sau cutare adevăr, ori pseudoadevăr. Ca urmare, forța persuasivă a discursului are de câștigat, sporește considerabil. Trebuie remarcat, apoi, că, spre a evoca emergența comunizării, autoarea nu încearcă elaborarea unei fresce, nu lucrează la scară mare, ci propune două modele complementare, corespunzând celor două momente implicate în procesul de ansamblu, anume: - distrugerea lumii vechi, sintetizată de ștergerea bătrânei Orșove de pe fața pământului. Iată: “- Voiam să
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
douăzeci de ani de acțiune meschină, perversă și permanent. De aceea el nu a obosit să denunte această plagă a umanitătii, deopotrivă prin cuvâtări și prin scris. Sfârșitul anului 1944 aduce României eliberarea Ardealului de Nord, dar și machează începutul comunizării ei. În aceste împrejurări și condiții, Episcopul Nicolae Popovici se întoarce, în sfârșit, la Oradea, dar vederea răspândirii unei ideologii inumane și ate, chiar în propria lui țară, nu-l poate lăsa pasiv și indiferent. Atunci, dintre toți el a
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
iar azi doar obișnuința ne face să nu mai vedem ce s-a petrecut. Și dacă tot am vorbit de locuri stigmatizate, să observăm că și acesta, aflat în miezul orașului istoric, stă sub destin. După ce, în aceiași ani de comunizare masivă, curtea Teatrului s-a aliniat, și ea, modei (proletare) de a înlătura feroneria (burgheză) a gardului ce delimita această incintă elitară de vulgul străzii. Locul luîndu-l o mizerabilă improvizație artizanală, iată că și aceasta e intrată într-un ireversibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evidențiază mai bine funcția este geneza -ismelor sau, mai bine spus, mișcarea ideilor in statu nascendi et moriendi. Secretul unui -ism devine manifest în sufixul -(iz)are precum virusul într-o epidemie. Creștinare a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul își împăna articolele cu citate și definiții ale teoreticianului german; același autor va îndepărta, douăzeci de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, Întru totul, Începînd cu anul 1948, considerat primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific În care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la Începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
obiectivelor sale În această țară de două instrumente: 1) partidul comunist autohton și 2) Înțelegerea cu aliații, ceea ce permitea o libertate totală pentru Armata Roșie. Lunile care au urmat armistițiului nu au făcut decît să dea dreptate realiștilor: se prefigura comunizarea. Fără ajutorul URSS, PCdR (devenit PCR În 1945) ar fi rămas la periferia vieții politice românești. Partidul comunist a avut inițial două ținte majore: 1) distrugerea vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată, poliție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
in Greece and the Russians in Romania and perhaps other countries. The British will attempt to retrieve a position of equal influence in Yugoslavia”. Diplomatul american se Înșela Într-o singură privință: deși Churchill fusese la Început alarmat de perspectiva comunizării Balcanilor, Între timp rezistența britanică s-a concentrat asupra Greciei, resemnîndu-se ca Tito să se substituie lui Mihajlovic În Iugoslavia. Răspunsul lui Roosevelt a fost cît se poate de limpede și el este tot atît de caracteristic și pentru politica
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
adevăratul nr. 1 În comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistînd pe instalarea guvernului Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mihail Romniceanu, membru PNL, fost director al Băncii Naționale și ministru de Finanțe (a avut În vedere jaful practicat de sovietici În România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizînd comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vedere jaful practicat de sovietici În România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizînd comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
PCR controla „total” guvernul Groza. Credea că În cazul unor alegeri libere ar fi cîștigat PNȚ; identificarea cu URSS, cu abuzurile Armatei Roșii, Îi făcuse nepopulari pe comuniști, credea Șraer. Regele era văzut ca un simbol național, al rezistenței contra comunizării). În general, majoritatea interlocutorilor democrați vedeau ieșirea din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe Între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe Între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă anexă privește acțiunile guvernului Groza În dezorganizarea/comunizarea armatei române. Este anexat și un „Memorandum” privind situația existentă În România, pe care președintele PNL, C.I. (Dinu) Brătianu, l-a Înaintat Misiunii americane la București În timpul vizitei lui Ethridge. Acest document a fost transmis secretarului de stat James F.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost prezentă În discuțiile dintre „greii” lumii, dar undeva la coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea În guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar fără portofoliu. Regele renunța la grevă. Însă comunizarea țării a continuat În ritm alert: alegerile au fost falsificate În noiembrie 1946, dîndu-le comuniștilor „legitimitate”; anul 1947 a reprezentat eliminarea ultimelor obstacole În calea impunerii partidului-stat: desființarea PNȚ, autodesființarea PNL, Înlăturarea monarhiei și instaurarea „republicii populare” ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
definindu-l „jurnalul meu din România”, ținut în perioada decembrie 1947-mai 1949. Cartea trece aproape neobservată în presa franceză, dominată în acea etapă de tendințele stângii politice și de propaganda cominternistă, întrucât autoarea își relatează experiența de viață în plină comunizare a României, descriind cruzimea, absurditatea regimului instaurat. Într-o largă însumare de destine și fragmente existențiale, jurnalul surprinde momentele de cumpănă ale suprimării libertăților într-o societate debusolată, dezarmată și terorizată până la a travesti monstruozitatea gulagului pe cale de instaurare în
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
mai mare ziar de informație și reportaj”, ulterior devine „Organul Sfaturilor Populare din Republica Populară Română”, iar din 1965 - „Cotidianul Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste”. Ca ziar social-politic de stânga, R.l. oglindește într-o manieră oficială etapele principale ale comunizării României în perioada postbelică. Rubrica literară propriu-zisă, „Pagina a doua”, este inițiată de la numărul 170/1945, fiind inaugurată de un articol al lui Miron Radu Paraschivescu, în care se propune ca model umanist imaginea cetățeanului sovietic. Numeroase sunt „luările de
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
în primii ani, când periodicul e un for de luptă comunistă, în disputa pentru impunerea ideologiei marxist-leniniste și a modelului politic sovietic, în condițiile instaurării și consolidării noului regim. S.t. reflectă de pe o poziție partinică dogmatică evenimentele care marchează comunizarea României: prima Conferință Națională a PCR (16 octombrie 1945), instituirea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), abdicarea regelui (30 decembrie 1947), proclamarea Republicii Populare Române etc. Sunt, de asemenea, prezentate tendențios evenimentele din viața culturală și literară a țării, precum
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
02.06.1947. În numai trei pagini și 45 de aliniate este sistematizată întreaga filosofie a preluării controlului total în economie, politică, armată, cultură, viața socială și învățământ (Buzatu, 1991). Analiștii au constatat că în cei 45 de ani de comunizare, aceste instrucțiuni au fost aplicate întocmai, rezultatul fiind cel prevăzut de responsabilii de atunci și de mai târziu ai instituției. Redăm în întregime articolul 35, pentru a ilustra tonul folosit și modul în care a fost deturnat sistemul educativ, până
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
despre Titu Maiorescu, de pildă, dar mult mai interesante se arată însemnările jurnaliere. Există cel puțin trei straturi ale scriiturii. Primul ar fi dat de evenimentele dramatice la care diaristul a asistat: sfârșitul războiului, ocuparea țării de către ruși, abdicarea regelui, comunizarea țării, încercarea de suprimare a unei părți a intelectualității românești; al doilea strat se naște din consemnarea zvonurilor care circulau în București despre evenimentele ce se precipitau, iar al treilea rezultă din încercările savantului de a adăugi și revizui postulatele
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Neam”. Idealul democratic formulat în articolele programatice este „libertatea de conștiință a omului moral, libertatea de acțiune a omului rațional”. În acest spirit, pe frontispiciu sunt înscrise valorile călăuzitoare: „Libertate. Dreptate. Prosperitate”. Într-o epocă în care începuse procesul de comunizare a României, de îndepărtare a țării de valorile naționale și universale cultivate în perioada interbelică, gazeta încearcă să opună rezistență, declarând răspicat încrederea în monarhie și în democrație. Deși modest și cu ecou restrâns, M. își menține poziția până când existența
MURESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288315_a_289644]
-
presa stă mărturie; unii au cântat-o plat, alții corect, alții măiastru: cu patos revoluționar și talent. În această din urmă ipostază Îl regăsim pe Dan Petrașincu, combatant activ, cu vechime mare - Încă din august 1944 - În munca de epurare, comunizare și ideologizare a culturii noastre, așa cum reiese din numeroasele contribuții ale acestuia menționate În anterioarele mele cărți. Articolul care-l pune În această lumină pe Dan PETRAȘINCU 10 este tot o scrisoare; autorul comentează primul act normativ de după naționalizarea editurilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
reprezentative și durată În timp, RS face figură nouă În istoria gândirii și practicii literare prin câteva trăsături și consecințe distinctive și anume: - caracter oficial, de stat; consecințe: negarea și eliminarea altor orientări, teme sau formule de creație și egalizarea (comunizarea, pecerizarea) paradigmei literare; - preeminența criteriului ideologic În locul celui estetic În creație, În judecata de valoare și În ierarhizarea axiologică; consecințe: absolutizarea partinității În creație și a funcției pragmatice a operei care devine o „instituție” cu scopuri precise, de a forma
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
URSS de unde au fost impuse, cu aprobarea și susținerea locală a statelor socialisre din estul Europei, care În general urmau modelul sovietic În toate sferele existenței: agricultură, industrie, viață socială, deci și culturală. Ideologia filosofică care a alimentat această egalizare, comunizare, În toate planurile, a fost cea marxist-leninistă. Tot ea a stat și la baza inspirației și dezvoltării literare. Istoricește, P devansează RS. Există apropieri și diferențieri Între cele două direcții literare. Azi există tendința de a le unifica, mai exact
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]