121 matches
-
la slujbă, așa cum se cuvine, în fiecare duminică. Mătușa Louise aplecându-se cuvioasă peste mătăniile ei, nu putea vedea îmbujorările în obraz și privirile pline de înțeles, un întreg cod de semnale care se schimbau între Odalie și Pierre, tânărul conțopist, fără o lețcaie, de la tribunal. Odalie iubea, probabil pentru că nu prea era altceva de făcut. Când ești închisă într-o uriașă casă franțuzească cu o mătușă morocănoasă care moțăie mai tot timpul și când nu ai niciun tovarăș de vârsta
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
despre cele 38 de interviuri, cîte au încăput în volumul al doilea din Memorialul durerii , că alcătuiesc un document istoric înseamnă să rostești o inepție. Documentul e în genere o analectă cu probe neutre, adunate de ochiul placid al unui conțopist sadea. Strîngi un maldăr de note seci și le numești pompos „probe pentru posteritate“, simple hîrțoage mulțumind spiritul meschin al iubitorilor de cazuistică sterilă. Dar aici, în Memorialul durerii, dăm peste mărturii ce-ți intră sub piele prin anvergura violenței
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc: "Când la Văru' era groasă, mergeam la Paganel în boxă. Mai cu fereală, să nu ne bunghească vecinii, niște moșnegi bășinoși, pârâcioși ca la grădiniță, foști conțopiști de tot căcatul, deh!, bloc select, ce mizda pă-sii, ca să vorbim frumos. Acolo era al naibii de mișto, că Paganel ăl bătrân era om gospodar. Stăteam frumușel printre borcane cu zacuscă și funii de ceapă, printre butoiașe de plastic pline cu
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
dădeau conform identității, dacă erai angajat la mină aveai o cartelă roșie, ceea ce îți dădea voie să cumperi un kil și jumătate de pîine pe zi iar dacă era galbenă însemna că ești un pîrlit de intelectual, adică profesoraș ori conțopist la vreo instituție. Aceasta era o identitate. Dar mai exista încă o identitate care se lega de numele pe care îl purtai, de felul în care vorbeai, de gesturi și chiar de un fel de a fi care de cele mai multe
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
întâmplă mereu în ultima vreme, i-a ieșit pe dos. Combinagii nevoie mare, gușo-dânciștii nu mai trimit minerii sau specialiștii de la arme chimice pentru a împrăștia protestatarii. Trăim într-un regim al gulerelor albe, așa că tot gulere albe au trimis: conțopiști de la primării, băgători de seamă din parcări, ba chiar și, pentru colorit, niscaiva măturători. Dar toți oameni onorabili, bugetari convinși. Că între figurile lor și pancartele purtate ("Vrem adevărul", "Să vină Ticu" etc.) se căsca o prăpastie schizoidă, n-are
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
teologie. Indiferent că vorbește despre sursa răului sau despre consecinețele căderii în păcat, Diavolul este utrumque paratus, e pregătit în toate. La mijloc e răceala geniului fără crize morale, e sclipirea intelectului căruia i s-a amputat nervul empatic, e conțopistul obsedat de cazuistica detaliilor, sau judecătorul făcînd dreptate după litera legii, chiar cu prețul distrugerii lumii. A treia trăsătură e că tertipul la care recurge Diavolul spre a semăna discordia stă în înlăturarea liniștii. Diavolul este prin excelență un neliniștitor
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
rece și monotonă. Ba chiar de-a dreptul tristă, dacă ne gîndim că, după toate efuziunile partuzarde, Catherine M. face, în ultimele pagini ale cărții, apologia masturbării [...] Să ajungi funcționar al plăcerii solitare, ipostază aproape la fel de dezolantă ca aceea de conțopist al sexului". * În OBSERVATOR CULTURAL nr. 127, dl Dan Matei se află În răspăr (e titlul rubricii sale) cu toți aceia care au deplîns confiscarea de către guvern a sediului Bibliotecii Naționale. Dl Matei îl credea oricum "depășit" și nefuncțional. "De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
jos și de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpetenia lor spirituală, ciubotarul Tabarca; acesta, Întâlnind grupul nostru, ne-a salutat grav și solemn, foarte pătruns de importanța rolului său. La ora două după-amiaza, străduța Del Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași, paji, studenți, preoți, conțopiști, soldați, lachei, scutieri și pungași care cu ocazia aceasta purtau capă, spadă și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară la bătaie pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
negru, și crucea de Calatrava nu izbutea să atenueze vulgaritatea ce se degaja din toată Înfățișarea aceea a lui cu jaboul nu prea curat și prost apretat și cu mâinile alea pătate de cerneală care Îl făceau să pară un conțopist parvenit, cu un inel gros de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tăiase fetei respirația. O dusese în interior, pe vastele culoare și pe scările monumentale, de dimensiuni supraumane. Nenumăratele uși de lemn ale birourilor și redacțiilor, cu plăcuțele lor roșii, i se părură însă meschine, cum urâți, gălbejiți, cu mutre de conțopiști, prost îmbrăcați în costume ieftine erau locuitorii castelului de piatră albă. Era ca și cum adevărații, legitimii locuitori, stirpe nobilă și olimpiană, ar fi fost izgoniți de un neam de pigmei mizerabili. Fata se mai lăsase tratată uneori cu o prăjitură și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scriitori înainte de evenimentele din decembrie. Pentru că ei foloseau numele meu literar, care nu coincide întocmai cu cel din buletin. Or, cel care mă urmărea în august 1990 scria: numita Mălăncioiu Elena (poetă)Ă, trădând stilul unui jurist ori al unui conțopist. El pretindea că s-ar fi deplasat în satul meu natal și ar fi constatat că țăranii nu sunt de acord cu ce am spus eu în ceea ce îi privește. Or, asta se vede cu ochiul liber că era o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii care se țin de farse copilărești, politicianul care cere "o tiranie ca-n Rusia" acolo unde nu poate fi nici democrație, nici tiranie, acolo unde e doar boborul viermuitor și inconștient - totul e jalnic și disperat. Un demon al încremenirii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un frate pianist care o curta la rândul lui pe fata cu părul negru legat în coadă, un frate care nu fusese chemat sub arme pentru că armata roșie avea și ea nevoie de puțină muzică (nu numai cormoranii) și niște conțopiști vlăguiți de atâtea retrageri din fața nemților și de atâtea pierderi de vieți omenești le-au trimis o misivă oficială, ei și fratelui pianist, anunțându-i că el a murit și ea a plâns, a plâns, a plâns până s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cartofor a primit din partea sorții ce merita și, când s-a proclamat pacea, deodată cu încheierea meciului, fata a plecat să-și aștepte iubitul într-o revărsare de soldați fericiți, într-o gară, neștiind că el ajunsese în armata îngerilor (conțopiștii n-o mai înștiințaseră a doua oară asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către cer și a rostit niște vorbe memorabile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-am ce zice! — Tu ești expertul În plăți, nu eu. — O să mă depășești curînd, așa că ar trebui să mă port gigea cu tine. Știai că noii prietene a lui Ellis Loew i s-a pus pata pe tine? Un conțopist strigă: — Edmund J. Exley, În sală! Jack Îi făcu cu ochiul. — Du-te. Și taie ațele alea de pe haină, că parcă ai fi un țăran! Exley traversă sala, netezindu-și cutele hainei și smulgînd ațele. Jack Își omorî timpul gîndindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care se făcea când roșu, când galben la față. Strigătul lui fu urmat de explozia bruscă a câtorva voci; echipa lui Rogojin aștepta de mult prima provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frumusețe de femeie! — Nu e ea nici prima, nici ultima! — Pirostriile acoperă totul, proștilor! — Nu mai găsiți și în altă parte o asemenea frumusețe, ura! strigau cei din apropiere. — Prințesă! Pentru așa prințesă sufletul mi l-aș vinde! strigă un conțopist. „O noapte dă-mi, cu prețul vieții!...“84 Într-adevăr, la ieșire, Nastasia Filippovna era albă ca varul la față; dar ochii ei mari și negri străluceau spre mulțime ca doi cărbuni aprinși; acestei priviri gloata nu putu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pilire. Băiatul ăsta nu s-a Încurcat. — Bine, o să pun un amărât norocos să verifice toate ciocanele vândute din magazinele de feronerie În ultimele câteva luni. Oricum nu-i treaba mea ce morții măsii. Câțiva bulangii În uniformă și un conțopist se pot ocupa de asta. Mă gândesc În sinea mea că vreo doi huligani din orașu ăsta l-au căpăcit pe cioroiu care oricum din punctul meu de vedere, n-avea ce să caute p-aici, așa că-mi bag pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puternic ancheta, pufăie el acru, de parcă l-ar critica personal pe Toal. Reține bine, ar fi și cazul să fie așa, el e puțoiu care răspunde de ancheta asta, sau așa ar trebui. Am o versiune finală de aseară târziu. Conțopistul mi-a adus și mie unul. N-am văzut nimic despre caz. Îmi aduc aminte că am aruncat o privire pe el, pe ultima pagină și pe editorial, dar n-am reținut decât un articol despre meciul În cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vreme Lennox știe, iar Gillman, puțoiu ăla sunt din ce În ce mai data viitoare. Computerul e doar la fel de bun ca conștient de asta. pe el sau la fel ca informațiile pe care le conține, iar Acum mai simt În jurul meupuțoii Îi pun pe conțopiști să introducă și altceva În afară de substanțeleo pur și simplu bagă acolo orice, dar așa se intestinale ale Gazdei.ocumentare. Sunt Încă un Împuțîl pot simți pe cel la roată... căruia acum sunt nevoit să-i spun Celălalt. Nu sunt singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spate venea flăcăul Brăchut, un voinic burtos, cu părul țeapăn ca o mătură, care-și mototolea vesta neștiind ce trebuia să facă, să plece sau să rămână. El era cel care descoperise cadavrul în apă în timp ce mergea la muncă. Era conțopist la poliție. Și astăzi face același lucru, doar că e cu douăzeci de ani mai în vârstă și are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încât începuseră chiar să coboare, încolăcindu-se printre mânerele sertarelor în care se țineau registrele. Domnul Gonzalez se întreba cum reușește funcționarul responsabil de registre să-și facă treaba fără să deranjeze tulpinele fragede. Pe când medita la această enigmă de conțopist, fu surprins să-l vadă pe însuși domnul Reilly năvălind ca o torpilă prin ușă. — Bună dimineața, domnule, spuse brusc Ignatius, cu fularul fluturând orizontal în urma lui, ca steagul unui clan scoțian pornit la luptă. De umăr îi atârna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a mai stat cu gura căscată ca Înainte. Pișcăranii s-au adunat la casa Pomeanului și n-au lăsat să se pună popreală pe nimic. — Ne judecăm pînă la Dumnezeu, dar nu dăm nimic din casă, a proclamat Învățătorul, cerîndu-le conțopiștilor să vorbească În limba locului ca să se facă Înțeleși, nu un gurește. Văzînd că nu era chip să-i convingă și că o țineau pe a lor citînd În maghiară tot felul de dispoziții din niște hîrtii, Floare s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]