130 matches
-
și pe van der Leek (1996)74, autoarele consideră perechile de structuri ca reprezentând o alternanță conativă, una dintre variațiile de realizare argumentală de tipul obiect direct/oblic. Polinsky (2005), referindu-se la același tip de structuri, afirmă că alternanța conativă din engleză reprezintă o situație asemănătoare variației tranzitiv−antipasiv, forma antipasivă fiind corelată cu anularea afectării pacientului și cu marcarea oblică: The hunter shot the bear > the bear died 'Vânătorul a împușcat ursul' > 'ursul a murit' The hunter shot at
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative, aducând contraexemple din limbi neergative care au antipasiv: nahuatl, soninke. Și în limba română există construcții similare celor din engleză și din franceză, discutate în bibliografie, care corespund atât tipului (a) − ștergerea obiectelor nespecifice −, cât și tipului (b) − alternanța conativă (obiect direct − obiect prepozițional): (a) Ion bea țuică > Ion bea Ion mănâncă sarmale > Ion mănâncă Ion cântă la pian > Ion cântă (b) Ion lovește sacul de box/în sacul de box Câinele roade osul/la os Maria tricotează puloverul/la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antipasiv în limbile acuzative răspund numai parțial definiției date de Dixon (vezi supra, 6.1.): deși aceste construcții corespund primelor trei criterii din definiția dată de Dixon (structura tranzitivă devine intranzitivă, A devine S, O devine periferic − în cazul alternanței conative − sau este complet eliminat − în cazul ștergerii obiectului nespecific −), ele contravin ultimului criteriu, nefiind asociate cu o marcare explicită, marcare evidentă în cazul pasivului. Prin urmare, răspunsul la întrebarea " Există antipasiv în limbile acuzative?" trebuie nuanțat: construcțiile din engleză, din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Papers from the Parasesion on Causatives and Agentivity, Chicago, Chicago Linguistic Society, IL, p. 48−63. 73 B. Levin, English Verb Classes and Alternations: A Preliminary Investigation, Chicago, University of Chicago Press, IL. 74 F. van der Leek, "The English Conative Constructions: A Compositional Account", CLS, 32, Part I: Papers from Main Session, Chicago, Chicago Linguistic Society, IL, p. 363−368. 75 R. Bok-Bennema, Case and Agreement in Inuit, Dordrecht, Foris, apud Manning (1996: 73). 76 Vezi Dixon (1994: 183), care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dimensiuni pot fi puse în relație cu definiția structurală a eului propusă de Gergen (1971). Pentru acest autor, definiția eului cuprinde trei dimensiuni: • eul ca entitate, care se obține răspunzând la întrebarea " Cine sunt eu?" eul identității; • eul angajat eul conativ; • eul ca judecător eul evaluativ. Tabelul următor prezintă aceste relații. Tabelul 7. Punerea în relație a dimensiunilor eului și a componentelor implicării Dimensiunile eului (Gergen) Implicarea: dimensiuni degajate de Saleh și Hosek Identitate Factor 2 Eu conativ Factor 1 Eu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
eul angajat eul conativ; • eul ca judecător eul evaluativ. Tabelul următor prezintă aceste relații. Tabelul 7. Punerea în relație a dimensiunilor eului și a componentelor implicării Dimensiunile eului (Gergen) Implicarea: dimensiuni degajate de Saleh și Hosek Identitate Factor 2 Eu conativ Factor 1 Eu evaluativ Factor 3 Pentru Saleh și Hosek, implicarea în muncă este modul în care eul, cu cele trei componente ale sale (identitate, conativ, evaluativ), se reflectă în munca individului. Mai precis, ea constituie un concept multidimensional definit
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Dimensiunile eului (Gergen) Implicarea: dimensiuni degajate de Saleh și Hosek Identitate Factor 2 Eu conativ Factor 1 Eu evaluativ Factor 3 Pentru Saleh și Hosek, implicarea în muncă este modul în care eul, cu cele trei componente ale sale (identitate, conativ, evaluativ), se reflectă în munca individului. Mai precis, ea constituie un concept multidimensional definit ca "măsura în care o persoană se identifică cu munca sa, participă activ la realizarea ei și consideră performanța importantă în evaluarea propriei valori". Cercetările pot
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dativ al conformității: El a acționat potrivit legii. sau ca dativ al comparației: Aleargă asemeni unui cal de curse. Vocativultc "Vocativul" Conținutul semantic al cazului vocativ este determinat de natura sa deictică; este una din modalitățile de concretizare a funcției conative a limbii: prin vocativ, emițătorul atrage în comunicare un interlocutor: „ - Maicelor!/ - Blagoslovește, cinstite părinte!” (I.Creangă, p. 98) sau orientează spre el în mod explicit mesajul lingvistic: „ - Moșnege, zise ea, lasă-mi și mie niște galbeni.” (I. Creangă, p. 136
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
treia variantă: chelner!, șofer!, birjar!, sau ca unică variantă: elev!, soldat!, tată!, caporal!, ofițer! etc. Încărcate de mai multă energie, aceste forme dezvoltă adesea diferite conotații stilistice, în interiorul funcției expresive a limbii (circumscrisă subiectului vorbitor: chelner!, șofer!) sau în interiorul funcției conative (circumscrisă destinatarului: soldat!, elev!). Substantivele elev, soldat, caporal, sergent, ofițer etc. rămân, în general, fără valori stilistice speciale când sunt întrebuințate în sintagme cu substantive proprii antroponomastice: elev Ionescu, soldat Păvăloaia, caporal Dionisie etc. În astfel de sintagme substantivul domn
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exclamative, singur (sau împreună cu diferiți termeni însoțitori, cu care nu intră în relații sintactice generatoare de funcții sintactice) sau ca regent într-o sintagmă cu expansiuni atributive, fie situându-se în vocativ (cu diferite valori semantice, condiționate de desfășurarea funcțiilor conativă, fatică și expresivă ale limbii în actul de comunicare): „Moș Nichifor o clatină ușor și zice:/ -Jupâneșică, jupâneșică!/ -Aud , moș Nichifor, răspunse Malca...” (I. Creangă, p. 109), „-Moșnege, moșnege! zise baba, nu râde...” (Idem, p. 152), „Tipătescu...: Mizerabile! Ce-ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vedere deictic, termenii afectivi aparțin sferei locutorului, manifestare a funcției expresive, în varianta ei emotivă: „-Of! jupânneșică, of! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu să mai fie!” (I. Creangă) iar termenii volitivi sunt orientați spre interlocutor prin funcția conativă: „-Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise atunci Harap Alb.” (I. Creangă) sau spre destinatar din lumea exterioară sferei umanului: „Ptru! aici!...sai binișor pe ici, pe crucea căruței. Ho...pa! Ia acum să te văd și eu că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clișeele literare care duceau la banalizarea anumitor teme, motive, structuri expresive. Ceea ce devine laitmotiv într-un text precum Biliard nu va fi o structură metaforică evidentă (deși textul nu duce lipsă de astfel de secvențe), ci elemente exclamative, emotive sau conative lipsite de un adaos poetic ("Frumos e jocul de biliard!", " Hai să jucăm biliard!", "Haideți la biliard!"). Gesturile par naturale, făcând parte din firescul existenței, sincopa se produce în cazul asocierii termenilor "îmi iau capul și-l așez pe masă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și valori derivate apare la M. Rokeach în 1973 ca valori terminale și valori instrumentale. Există valori de afirmare „superficială” și valori de afirmare „autentică”. Ca preferințe individuale socializate, valorile nu sunt direct observabile, ele conțin elemente cognitive, afective și conative, relevând potențialul acțional al indivizilor, grupurilor și comunităților umane. În mod curent se face distincție între valorile potențiale reprezentând totalitatea valorilor proprii unei persoane, adică „fondul axiologic” al acesteia și valorile exprimate, acele opțiuni pe care un actor social le
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
studiile adesea prea limitate, se degajă impresia generală potrivit căreia publicitatea politică televizată poate avea rezultate concrete, reperabile la diverse nivele în spațiul american. Apar mai întîi rezultate directe privind: informarea electorilor, evaluarea candidaților, comportamentele de participație. Plecînd de la rezultatele conative, furculița (depărtarea dintre valorile extreme n. trad.) propusă cu ocazia alegerilor prezidențiale americane din 1972, stîrnește interes față de perspectiva unei astfel de măsuri, la nivelul cel mai înalt. După Mendelssohn și O'Keefe, în 1972, 25% dintre electori au declarat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
p. 45); * motivarea interlocutorului (Birkenbihl, 1998, p. 69); * raportarea la reacțiile acestuia, la feedback-ul verbal/nonverbal pe care îl oferă interlocutorul (Dumitriu, 1998, p. 86); * coroborarea sau alternarea informațiilor cognitive (centrate pe conținutul mesajului), indiciale (centrate pe locutor) și conative (centrate pe interlocutor și pe dinamica actului comunicativ) Popescu, 2007, p. 13; Bayon & Mignot, 2000, p. 154; * cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare, în general, și față de locutor/interlocutor, concretizate în altruism, sinceritate, empatie, deschidere, cultivarea egalității (Dinu, 2004, pp.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
specificul acestuia. Funcția emotivă trimite la emițător, fiind gestionată pe de o parte de scriptor (autor), care imaginează textul în toate articulațiile sale, iar pe de altă parte de actor, care o impune prin toate mijloacele fizice și vocalice. Funcția conativă (persuasivă) trimite la destinatar și impune o dublă adresare a fiecărui mesaj teatral - actorul (personajul) și publicul - impunând un răspuns, fie el provizoriu și subiectiv. Funcția referențială nu lasă niciodată spectatorul să uite contextul (istoric, social, politic, psihologic, cultural etc.
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
comunice prin intermediul limbajului adeziunea la valorile ideologice ale grupului sau partidului politic din care face parte. Miza persuasivă și conținutul ideologic motivează apelul la strategii eufemistice și tendința de clișeizare 42. Funcțiile limbajului politic Lucrările de specialitate recunosc întâietatea funcției conative în cadrul comunicării politice, având în vedere că limbajul politic vizează în primul rând influențarea comportamentului auditoriului, modificarea opiniilor și atitudinilor acestuia, în sensul susținerii politice. Politica are nevoie de discurs pentru a-și face cunoscută ideologia, dar mai ales pentru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
parte, de caracterul său coercitiv. Mai puțin liber decât limbajul politic, cel juridic se caracterizează printr-un grad de inerție ridicat în ceea ce privește structurile lingvistice și sintactice folosite. Sub aspectul funcției stilistice, limbajul juridic poartă amprenta interacțiunii funcțiilor referențială, metalingvistică și conativă. Vizând o "activitate explicativ-justificativă de întemeiere a normei și de aplicare a ei, având în vedere recompunerea unor evenimente trecute din perspectiva calificării și sancționării celor care au produs respectivele evenimente, conform normelor în vigoare"104, limbajul juridic, ca și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
emitentului sau a grupului din care face parte acesta, limbajul publicistic vizează în principal informarea publicului receptor, fără a eluda însă funcțiile evaluativă și prescriptivă în prezentarea realității. Din perspectiva taxonomiei jakobsoniene a funcțiilor limbajului, în discursul politic primează funcția conativă, centrată pe receptor și urmărind modificări ale comportamentului acestuia, prin prisma finalităților discursive, iar în limbajul publicistic devine prioritară funcția referențială, centrată pe reprezentarea evenimențialului cotidian. Dincolo de diferențele legate de specificul domeniilor de cunoaștere și comunicare de care aparțin, de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istoriei, la veleitățile paideice ale paremiologiei, la glosări frecvente în marginea terminologiei vehiculate, echivalându-și publicistica cu o lecție care-și explicitează metodologia și finalitățile. Grija pentru cititor este sensibilă în caracterul adresat al publicisticii eminesciene care activează periodic funcția conativă: "Nevoind sa blesez, am evitat anume de a trage o concluzie din faptele acestea și am lăsat pe cititori să judece singuri: că o robire lungă de sute de ani, împreunată cu oarecare comoditate economică strică neapărat mult mai mult
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înregistrate de publicistica eminesciană amintim: valorificarea curentă a interogațiilor retorice; folosirea formelor în vocativ; inserția deixisului de persoana a II-a; utilizarea formulelor de adresare colocvială; prezența elementelor fatice (de menținere a contactului dintre emițător și receptor) și a celor conative (orientate către destinatar), valorificarea structurilor incidente orientate către cititor, cu rol de reluare și de subliniere a unor afirmații (după cum vă atrăgeam atenția). Tehnica discursului adresat imprimă textelor atmosfera oralității: articolele poetului par scrise pentru a fi citite în fața unui
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
emițător și destinatar, care le permit să stabilească și să mențină comunicarea; - destinatar - primește mesajul transmis (receptor) Cele șase elemente ale comunicării generează fiecare câte o funcție: Context (Referent) Funcție referențială Destinator (emițător) Funcție expresivă Mesaj Funcție poetică Receptor Funcție conativă Canal Funcție fatică Cod Funcție metalingvistică Modelul elaborat de reprezentanții școlii de la Palo Alto este inspirat din cibernetică și din teoria generală a sistemelor. Conform acestui model, pragmatica are ca obiect de studiu efectele comunicării asupra comportamentului. Relația dintre emițător
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ai comunicării verbale - subiectul vorbitor, destinatarul și conținutul comunicării - care determină fiecare o altă funcție: a) de reprezentare (referențială, denotativă, informativă) - despre obiectul discutat; b) de expresie (subiectivă, numită mai târziu și interjecțională) - privitoare la vorbitor; c) de apel (intersubiectivă, conativă, persuasivă, retorică) - referitoare la receptor; Mai târziu, Bühler înlocuiește acești termeni cu simbol (a), simptom (b), respectiv semnal. Pornind de la modelul configurat de K. Bühler și luând în discuție actul lingvistic, mesajul, și factorii implicați în actul comunicării, Roman Jakobson
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
limbajului. Conform teoriei lui Roman Jakobson, limbajul are șase funcții, ierarhizate în funcție de situație: - funcția emotivă - centrată pe persoana care se adresează (E); - funcția referențială - centrată pe context; - funcția poetică (centrarea în mesaj). - funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); - funcția conativă - care vizează adresantul (R); - funcția metalingvistică (mesajul este centrat asupra codului); Funcția emotivă (numită limbaj afectiv de Vendryes sau funcție expresivă, la Bühler) este orientată spre emițător și are ca scop exprimarea directă a atitudinii vorbitorului față de cele spuse de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
prelungească o comunicare. Se realizează prin cuvinte și structuri de verificare a canalului sau a receptorului: înțelegi?, Nu-i așa?, Vezi?, Mă auzi? sau I-auzi!, Ia te uită!, înțeleg!, Nu mai spune! sau de inițiere a comunicării: Alo! Funcția conativă (limbaj activ, la Vendryes sau funcție apelativă, la Bühler) este orientată către destinatar și își găsește expesia gramaticală în vocative, imperative sau interjecții de dresare. Emițătorul își exprimă intenția de a-l implica pe receptor în actul comunicării, a-i
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]