323 matches
-
adăstare cărturărească. ,Sterilității" căreia îi datorăm o densitate a frazei amar-suculente (id est cu glande active de ironie și sarcasm), un scrupul tradițional al cuvîntului, aerul că dispune mereu de un subtext plin de surprize (o ,temă" implicită în ceea ce concede a scrie) i-a luat locul o abundență de manifestări în varii domenii. Deci o... nespecializare! ,Multilateral pregătit" și rămas ,tînăr" grație acestei diversități asumate cu har și hărnicie, Barbu Cioculescu rămîne un ,original" oarecum în marginea tagmei celor cu
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
are milă de audiență și-l reduce la vreo 138 de minute, dar nimeni nu-i ceruse să dilueze și conținutul. Repet: joc psihologic, deci singurul cîrlig oferit spectatorului e cerebral. Dialogurile, ca de obicei, nu duc lipsă de inteligență (conced, obiceiul s-a sistat la Dear Wendy). Dar chiar nu mai pricepi nimic: intriga cunoscută vine la pachet cu implicarea emoțională a spectatorului, pe cînd cea mai puțin previzibilă decît prima lasă privitorul, ca să folosesc o comparație dragă lui Kobo
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
sensu, e să expună exact ?situsurile? de îmbinare din puzzle-ul literar, să schițeze, cu economie de mijloace, albume de familie) are, ca orice obiect de istorie literară, o poveste. Sau, judecînd lucrurile din perspectiva ?biografiei? ei personale, am putea concede că are amintiri. La care amintiri participă, din plin, scriitorul și vremea lui, dat fiind că apariția unei cărți anume împarte și viața lui, și pe cea a epocii, într-un before și-un after. Acea poveste (ori acele amintiri
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
speculativ, cu reperele ordonatoare convenite de Sheldon: viscerele constituind la o adică ethosul, oasele - ritmul, mușchii - travaliul componistic, iar sistemul nervos - timbrul (culoarea). Dar oare citând toate acestea, Hipocrate nu cumva se uită strâmb la noi? Pesemne că nu, atâta timp cât concedem că medicina reprezintă, aidoma lui La Mettrie, știința leacurilor ce poartă denumiri uluitoare, iar muzica nu este altceva decât iubire. Ca să nu mai spunem că opera muzicală și lucrarea medicală sunt în definitiv simple opinii.
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
confruntă o astfel de întreprindere, una care ține însă mai puțin de politica literaturii și mai mult de critica ei, este cea a distanței dintre subiect și obiect. Aici, Viart încearcă să se justifice cu ceva mai mult succes: sigur, concede, riscul miopiei este mare, nu putem decide acum ce e valoros și ce nu, dar nici nu putem lăsa să ni se scurgă printre degete zeci de volume, și o pleiadă de opere deja solide apărute în ultimii 30 de
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
aici). E un du-te-vino procedural destul de nefericit, fără îndoială. Care umbrește (dar nu întunecă nicidecum) acuitatea sclipitoare a observațiilor lui Alexandru Mușina. Eu unul le-am recitit cu aceeași plăcere și cu același interes. În plus, cu puțin umor, putem concede că mica încurcătură editorială e departe de a fi antipatică. Aici un rol important joacă, întradevă r, poemele din ultima parte (cea practică) a cărții. Mai cu seamă unul dintre ele, intitulat, poliglot injurios, Ai vrea tu! Merde de la merde
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
anexe le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a concede edificiul ca sediu pentru Studium-ul general. — De la Roma? — Da, printr-un trimis al senatului Urbei. Călugării de la San Paolo fuori le Mura au făcut o cere În acest sens; ei intenționează să o Întrebuințeze ca sediu capitular pentru universitate. Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
postura de Dumnezeu al acelora. Un Dumnezeu mai mic, bineînțeles, un substitut al Său. Împrumutând pentru o clipă modul dumneavoastră de a vorbi, aș zice că avem de-a face cu o delegare parțială de competențe, pe care Creatorul o concede În sarcina favoritului Său. Mi se pare normal atunci ca acesta să fie făcut să arate asemănător, măcar, dacă nu să fie până la capăt identic cu prototipul divin. Ființa cea mai apropiată de Dumnezeu ca importanță, și chiar ca similitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am ajuns aici În urma unei răpiri, dacă vă spune ceva cuvântul acesta. Știu: pentru femei, răpirea Înseamnă romantism, aventură, idilă; pentru bărbați, ea echivalează de cele mai multe ori cu un glonte, și anume În frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele astea. Cu ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu care continua să mă surprindă uneori, pentru că nu consona deloc cu imaginea durului pe care Îl cunoscusem cu ocazia primelor noastre Întâlniri. Nu sunt un entuziast al ideii de largă circulație cum că prima impresie contează, Însă trebuie să conced că ea ne persistă adesea În memorie mai mult decât ne-am aștepta și, chiar dacă nu ne marchează definitiv convingerile, rămâne totuși un element de reper important În evaluările ulterioare. O știu din relațiile cu studenții: de multe ori am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a cărui singură vină față de scaunul Alexandriei a fost aceea de a fi dat găzduire, din caritate, celor patru 'frați lungi', fără a intra în comuniune cu ei (Coman), a dăinuit cu cerbicie până în anul 417, când, după multe ezitări, concede, trecând numele acestuia în dipticele Bisericii din Alexandria. Dar nu numai în acest caz Chiril a arătat un spirit de intansigenta exagerată. Aceleași manifestări aspre le dezvăluie față de necreștini, iudei, sau novatieni. Față de iudei a mers până la a le distruge
PATRIARHII ALEXANDRIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349987_a_351316]
-
istoriei, cele interpretate de Grigore Leșe sunt eminamente legate de viața omului. Aceste cântece pot fi desemnate cu sintagma de rapoarte de viață, de parcurgeri pe firul vieții: prima trecere, cătănia; a doua trecere, nunta; marea trecere, moartea! Dacă viața concede trăitorului ei aceste treceri, la rândul său interpretul Grigore Leșe le translează în cântec cu desăvărșită originalitate și profundă valoare muzicală. O rară apreciere a cântecelor acestui mare și unic artist, pe lângă valoarea intrinsecă istorică și etnofolclorică o conferă stilul
CÂNTECE MISTUITOARE PE CLEŞTARUL CERULUI ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357427_a_358756]
-
în acest volum, publicate de-alungul anilor în presă, sunt scrise alert, având un stil clar și expresiv, polemic, doar în unele cazuri, semn limpede de maturitate. Perspectiva pozitivistă nu-l face încrâncenat, ba, mai mult înseninează opiniile, căci autorul nu concede științei literaturii decât mentalitatea, nu și instrumentele de lucru. Tonul este mai degrabă publicistic, dezinvolt, cu volute elegante în care se strecoară aprecieri pozitive. În acest “Arbore de hârtie “ se răgăsesc “frunzele “ purtătoare de mesaj în care descoperim “bucătăria “ unde
GAVRIL MOISA-SOLDATUL IUBIRII DE CONFRAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358534_a_359863]
-
Bundan și-a asumat paternitatea și l-a ajutat pe Ion să învețe la o școală de Arte și Meserii. Nicolae a fost înfiat în alt sat. * - Costică, mumă, nima nu stie ce-ț mărturisăsc acu’! Bundan, cân’ venea în conced, că lucra la București, trecea de multe ori pe la mine și-mi spunea că, dacă-i fac un copil o să zâcă că-i al lui, că muere-sa îi starpă. Atunci cân’ am rămas borțoasă, el nu venisă acasă. În anul
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
acesta în Bucovina la 1804. Fapt este că Petrea nu apare nici în urbariul din 1772, putând denota că plecase - temporar? - să-și caute de lucru în altă localitate, precum cei 4 elevi Iminovici menționați la 1755 Deși Ion Roșu concede că acest Petrea ar putea fi fiul oricăruia din cei 3 Iminovici inițial descinși la Blaj, în final îl trece drept fiu al preotului Iovul Iminovici, fără vreun raționament sustenabil. Însă trebuie să accept până la vreo dovadă contrarie. Se pune
NEAMUL ŞI NUMELE LUI EMINESCU-ORIGINILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359820_a_361149]
-
Fazan, mimă, lapte gros, șaișase, țară-țară, bițoacle - canci. Foto: Niculae Ardelean Toată liota știe că un singur remediu, același în fiecare zi, funcționează, dar, prizonier încă în ritualul trândăvirii, până și gândul se întoarce pe partea cealaltă. În fine, gașca concede și se târăște spre digul aflat la doi pași, îl sare mâțește și se răsfiră pe malul Târnavei cu undițele pregătite. Florin, starostele de vânătoare, e singurul care intră în apă și traversează prin vad și repeguș spre locul LUI
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
vedea timpul nostru. Preoțimea catolică, care odinioară avea frânele lumii în mână, a cărei diplomație pornea războaie și încheia tractate de pace, al cărei spirit domina spiritul Europei întregi, e astăzi împinsă la o parte, ba nici măcar dezvoltarea nu se concede, în măsura în care s-ar permite libera propagare a ideilor socialiste de ex. În adevăr în Francia actuală nu credem că s-ar opune cineva la înființarea unei facultăți care să propage așa-numitele științe de stat, precum filozofia dreptului, economia politică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecută în sucul și sângele acestor popoare că fiecare din ele, cel mai mic ca și cel mai mare, găsește în Austria apărare egală, drept egal, favorizare a intereselor sale intelectuale; de aceea e o bună politică austriacă de a concede popoarelor aceste condiții ale unirii lor și e un esperiment îndoielnic și primejdios de a învenina și a face neplăcută acea tendență unitoare și împreunătoare a popoarelor care trebuie să fie cu drept cuvânt trăsătura politicei interioare din Austria, de dragul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a putut-o susținea nici d. Brătianu, șeful partidului liberal, necum alții. A învinge toate greutățile ar fi însemnat a o respinge cu succes, nu a primi o răscumpărare și oneroasă și impusă din străinătate. Dar să admitem, deși nu concedem, că lăudarea actelor Adunării în aceste două priviri ar fi cestiune de apreciație. Să venim la alt punct al mesajului. Fără a impune populațiunilor nouă sarcine, ați dat guvernului meu un buget echilibrat, votat la timp și în stare de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
puțin persoanele acelea cari pretindeau că un Centru există constituiesc azi sângele nou din vinele guvernamentalilor. Nou nu tânăr, căci și antichități descoperite sânt pentru omul ce le vede pentru prima oară, ceva nou. Confrații de la "Steaua Romîniei" ne vor concede desigur că direcțiunea centrală a partidului conservator nu e în posibilitatea de-a cunoaște foarte amănunțit toate împrejurările locale sau toate perspectivele sub care se deschid alegerile. Astfel, în Buzău de ex., partidul guvernamental a făcut propuneri de alianță electorală
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu vasta lor putere de muncă, că prea se-ncarcă cu activități diverse, încît uneori ne e teamă ca nu cumva să-i pierdem prin prea marea osteneală ce și-o dau în afacerile statului. Și, oricine ne-o va concede, ar fi păcat de asemenea odoare! Închipuiască-și cineva de ex. că România ar fi lipsită de posibilitatea de-a se fi înzestrat cu Strousberg, că ea ar fi fost lipsită de fericirea de-a fi administrată de mucenicul Simeon, că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce am putea câștiga ca aliați într-un eventual război? Aliați cu o parte, Basarabia - se zice. Se-nțelege că discutăm aci în mod platonic, rezumând câte se zic, dar punând puțin preț pe ele. Să admitem deci, fără a concede, că acestea ar fi făgăduințele ce se pretinde că ni se fac dintr-o parte. O asemenea împrejurare ar presupune o paralizare a Rusiei în politica ei balcanică, paralizare față cu cei mari, căci față cu noi ar rămânea pururea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
5 septembrie 1880] ["NU NE ÎNDOIM... Nu ne îndoim că și articolii 82 și 83 din Constituțiune, cari regulează succesiunea la tronul României, vor forma obiectul unei tocmeli între guvern și nație, în care guvernul va începe prin a nu concede nației nici un fel de drept de-a se pronunța. Într-adevăr, art. 82 prescrie că puterile constituționale ale Domnului sânt ereditare în linie directă și legitimă a Măriei Sale Carol I, din bărbat în bărbat, prin ordin de primogenitură, cu escluziunea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zicem malonestitatea, e un titlu de merit. Când, în ședința de la 25 fevruarie a. c., d. Simion Mihălescu "ridică numai un mic colț al vălului care acopere scabroasa afacere", iar afacerea e canonizată prin trecerea la ordinea zilei, d. Brătianu va concede că această canonizare e tocmai atmosfera necesară, plină de electricitatea crimei. Crede oare serios d. Brătianu și partizanii săi că, ridicând impunitatea înaltei trădări, ignoranța, amenințările de asasinat la rangul de titluri de merit, a putut-o face aceasta fără
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]