561 matches
-
de "lup singuratic" ce reamintea, excedat, că "pînă și o fiară poate obosi". Astfel demonia virulentă a epocii se răsfrîngea în textul lui Bulgakov ca și-n bizarul său demers sub chipul unor fantasmări engramatice. Fiu rătăcitor, rebel, al sistemului concentraționar, Bulgakov nu s-a plecat să sărute papucul tiranului, aidoma literaților de duzină, "realist-socialiști" ci și-a sancționat epoca, trăgîndu-i imaginea în sfera sa vizionară, impenitentă. Înfățișînd această tulburătoare carte, nu putem a nu ne exprima prețuirea pentru efortul traducerii
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
accepte că e un dușman al noii orînduiri sau să-și piardă urma în refugiu, să se ascundă: ori capete plecate ori capete tăiate. Această mecanică a raportului individului cu istoria ivește omul nou, o (anti)utopie specifică tuturor spațiilor concentraționare; iar acesta, dacă vrea să treacă prin viață, trebuie să fie asemeni umbrei, văzut dar fără să fie ținut minte, nu omul fără calități al lui Musil, ci acela fără expresie, fără chip, fără trecut ("puțin interesa cum va arăta
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
mâna pe toate rezervele de hrană și apă și le distribuie în schimbul bijuteriilor și banilor celorlalți și apoi a favorurilor sexuale ale femeilor din celelalte saloane. Situația se degradează rapid și ultimele reziduuri de umanitate se dizolvă într-un infern concentraționar unde homo homini lupus și nebunia, bestialitatea, crima devin reperele unei lumi scoase din țâțâni. Soția doctorului îl ucide pe acest "rege" grotesc de balamuc și lupanar, iar un incendiu transformă întregul stabiliment într-o imagine sulfuroasă, coșmarescă, infernală ca
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
înainte fusese un fel de stultifera navis, corabie a nebunilor. Filmul lui Meirelles este structurat în trei părți care corespund ca în Divina Commedia unei experiențe fundamentale a înțelegerii arhitecturii divine. Pe de o parte, avem Infernul definit ca spațiu concentraționar unde umanitatea apare supliciată dement, Purgatoriul îl constituie perioada eliberării din spațiul carceral și a vagabondajului într-un oraș pustiit, bântuit de grupuri rătăcitoare de orbi în căutare de hrană, iar Paradisul intervine ca o retragere a grupului în spațiul
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
soarele negru» al Shoah-ului. Și era singurul mod în care puteam proceda, această orbire era forma cea mai pură a privirii, era clarviziune.” A făcut un film despre moarte. Despre moarte și atât. Nu despre supraviețuire. Nu despre cumplita viață concentraționară, despre rutina lagărelor în care oamenii mai nutreau speranțe, unii dintre ei ajungând chiar să trăiască pentru a povesti, ci exclusiv despre camerele de gazare. Din care nu se putea scăpa. Convingându-se că nu există și nici n-ar
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
amândoi în 2004 și cele câteva capitole pe care apucaseră să le schițeze pentru a deveni ea însăși Leo alias Oskar. Este însă, mai cu seamă, un exercițiu - inedit prin amploarea și prin minuțiozitatea lui - de explorare a străfundurilor ororii concentraționare, dar de evocare oblică, metaforică, a ceea ce, privit în față și spus de-a dreptul, ar copleși, ar obnubila, ar fi nu literatură ci tortură. Cele aproximativ șaizeci de scurte capitole de proză poetică m-au trimis cu gândul la
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
pentru modul în care bocancii Istoriei calcă peste destinul uman individual, frângându-i, mutilant, cursul firesc. Lucian Dan Teodorovici reînvie anii „obsedantului deceniu”, speculând motivul vinovatului fără vină și găsind un culoar neexploatat ficțional în intervalul postdecembrist, acela al toposului concentraționar (revelat anterior de Paul Goma, de pildă). Protagonistul cărții, Bruno Matei, cu ascendență italiană maternă, este arestat, în ’49, din cauza relațiilor cu Lucrețiu Pătrășcanu (fost coleg de facultate al tatălui său, care îi facilitase obținerea unui post de consilier la
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
bisericesc și nu are îngăduință față de optica misionară de tip încordat, fie că vine de la sectele neoprotestante care au invadat România, fie că se trage din panica apocaliptică a acelor care, cu ton de profeție neagră, vestesc instaurarea unui lagăr concentraționar de tip electronic, prin folosirea cardurilor și a implanturilor obligatorii. Ca orice natură ale cărei latențe nu au apucat să intre într-o formă socială, Dan Iacob trăiește cu precădere în meandre interioare, atenția fiindu-i îndreptată îndeosebi spre „adevărul
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
personificat-o, spre a o putea percepe ca pe un adversar, spre a-i putea ține piept, spre a o înfrunta. Atitudinea reflexivă în fața celor mai umile elemente ale realului îi protejează eroului cărții puritatea și în timpul traversării bolgiilor infernului concentraționar. Romanul Atemschaukel pare, așadar, și un manual poetic de salvare a demnității umane, în cele mai cumplite împrejurări, o carte comparabilă doar ca idee pentru cititorul român - îmi spuneam ascultînd-o pe Herta Müller - cu Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
ale sancțiunii, se strecoară în josul paginii și un „uteciști”, și un „I.A.S.“ (Întreprindere Agricolă de Stat), și un „C.A.E.R.“ (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Aluzia e transparentă: ce mi-e una, ce mi-e alta? Două universuri concentraționare, ambele necesitând glose. Unul din pricini de istorie, altul din motive de castă. Subtilitatea se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
specific. Și aceste bolgii sunt frământate de spectrul delațiunii, al demonului politic, iar aparenta cale de evadare este iluzorie, o altă capcană pentru cel naiv. Ultimul film al lui Blaier este o încercare de a ridica o parabolă a sistemului concentraționar al regimului totalitar sondat în locurile sale cele mai terifiante, penitenciarele, unde deținuții de drept comun sunt amestecați cu deținuții politici și unde delațiunea a devenit pentru unii o a doua natură. Personajele cresc parcă din această mâzgă umană, iar
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
ochii individului care și-a înfrânt firea și are puterea să se mire, în laboratorul personal, de modificările superioare. Ultima parte a cărții prezintă refacerea simbolică e eului social. Lena Constante insistă pe o triplă ispită - specifică, aș spune, sistemului concentraționar românesc - urmărită în diverse faze: a îndoielii, a libertății și a sinuciderii. Mai dramatică cu cât, la închisoarea de la Miercurea-Ciuc, ea are șansa comunicării. Doar că frica de reintegrare, de renunțare la singurătate, e mai puternică decât orice. Senzația de
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
patetism, vulgaritate, răzbunare“. Fără îndoială însă, cel de-al treilea volet al cărții, Suferința ca împlinire, e cel mai intens și mai șocant, cu atât mai mult cu cât vine - propunând o imersiune violentă, fără menajamente față de cititor, în universul concentraționar - în contrapondere la imaginea unor lumi deseori diafane, feerice, idealizate care „cresc“ mai ales în jurul personajelor primei părți a cărții. Concentrată pe mărturiile unor deținute în pușcăriile comuniste, care au îndurat ororile detenției cu o dârzenie și demnitate specific feminine
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
la care deținutele sunt supuse, cu atât mai greu de îndurat cu cât victimele sunt femei: „Oricine frecventează, cu sfială sau stupoare, cu oroare și revoltă sau cu jalnică resemnare, ceea ce lumea de specialitate numește cu ifos academic «literatura universului concentraționar» va fi constrâns să accepte în final că, față de suferințele bărbaților, feminitatea torturată e ceva cu mult mai degradant, mai greu de imaginat și suportat sufletește“. Limitările fizice și psihologice ale vieții în detenție, tortura abjectă, dezumanizantă, care vizează tocmai
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
victoria criptocomuniștilor). Din prezentul anilor ’80, prin flashback- urile memoriei personajului central, narațiunea coboară în perioada „obsedantului deceniu“, amintirile de întemnițat ale lui Dinu Pădureanu prelungindu-se prin cele ale unor deținuți politici din prima etapă a dictaturii comuniste (regimul concentraționar infernal de la Pitești, Aiud, Rahova se luminează sumbru, prin cruzimea detaliului naturalist). Intriga propriu-zisă a acestui roman social-politic realist este însă una aproape romantică, amintind de răzbunarea contelui de Monte Cristo: proaspăt ieșit din închisoare, nevoit să suporte bătăile periodice
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme, cărți despre istoria vampirica datata, insă neelucidată, pe
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
și demnă de reținut este confesiunea pe care i-o împărtășește lui Mircea Eliade privitoare la patria lor comună: „România pe care am cunoscut-o eu îmi apare, metaforic, dar nu numai metaforic, ca o parcelă dintr-un vast «univers concentraționar, din care am avut norocul, nemeritat ca orice noroc, să pot evada: de aceea exilul e pentru mine doar în parte exil, iar în parte o formă de supraviețuitor.“2 Demne de reținut sunt și cele patru misive trimise cercetătorului
Întregiri la bibliografia lui Matei Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4369_a_5694]
-
milion de euro din bugetul IICCMER, bani destinați proiectului Memorialului Victimelor de la Rîmnicu Sărat. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a primit în admnistrare fosta închisoare de la Rîmnicu Sărat în 2007, cu scopul transformării acestui spațiu concentraționar într-un Memorial al Victimelor Comunismului. "Deposedarea Institutului de bugetul destinat proiectului Râmnicu Sărat reprezintă un semnal negativ pe care guvernul condus de Victor Ponta îl dă sistemului educațional și memoriei comunismului în România. Decizia Guvernului PSD ultragiază memoria victimelor
PNL: Guvernul Ponta, act de dispreț la adresa lui Coposu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29974_a_31299]
-
a regimului comunist nu poate fi pusă de nimeni la îndoială. Citând o carte a deportatului Dumitru Crihan, care se dorește o replică basarabeană la Arhipelagul Gulag, volumul prin care Alexandr Soljenițîn a atras atenția Occidentului asupra atrocităților din sistemul concentraționar sovietic, Ion Hadârcă vorbește de ,8-20 de lagăre propriu-zise care aveau câte un contingent de 4-5 mii de condamnați". Felul în care condamnații erau transportați spre aceste lagăre nu este cu nimic mai uman decât odioasele trenuri ale morții din
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
pămînt, cer, păsări și stele; dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță? O a doua sugestie concentraționară e de constatat în reluarea cuvîntului luni: Ťși mereu a fost ziua întîia/ și mereu luni și mereu luni și mereu luniť. Obsedanta propagandă era sistematic contrazisă de realitate, viitorul fericit necontenit promis se îndepărta o dată cu linia orizontului. (ŤStăpînul ne
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
așterne pe hîrite tot ceea ce gîndesc, simt, sufăr și observ în jurul meu" (1984). Oare în lumina acestui ultim obstacol, celelalte nu ni se înfățișează ca un efect al dezgustului, al vlăguirii la care l-au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
societate românească, în care toate o iau razna, spre paleoliticul inferior al istoriei... - ...ci, mai ales, pentru o lume terestră contemporană, care se întoarce tot mai indiferență și iresponsabilă, să deschidă și să accepte noi temnițe, noi posibilități de univers concentraționar, “la lumina zilei” - în spatele acestor “realizări” fiind forțe uluitor de lucide și îmbinând fățărnicia cu o strategie cinico-sadică, distructiv-apocaliptică de Duh, inversând, cu voluptate infernala, toate preceptele creștine, primul și cel mai important fiind însuși conceptul de “mântuire a omului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
referit doar la cele mai cunoscute patru nume: dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite.’’ 4) Scriitorul și memorialistul Ion Anton Datcu din Montréal a susținut lucrarea Martiri în infernul concentraționar, drama ofițerilor români, o prezentare elevată a pătimirilor celor care au luptat pentru țară și neam, asasinați, după cel de al II-lea Război Mondial, de noile autorități comuniste, una din victime fiind chiar tatăl lui, Lt. Col. Anton Datcu, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Răului, sau e doar un instrument abrutizat, un ins obedient fără nici o reținere față de doctrină și propagandă? Tzvetan Todorov nu acceptă ideea călăului monstruos, în favoarea depersonalizării individului în cauză, întrucît Răul, ca entitate abstractă, ar fi "personajul principal al literaturii concentraționare". Torționarii n-ar fi fost, în optica sa, niște fiare, ci doar o categorie de funcționari mediocri, lipsiți de personalitate, robotizați. Să recunoaștem că o astfel de latură a torționarilor este ilustrată și de amintirile d-lui Buracu: "Șeful camerei
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
latură, ci, fără îndoială, inima însăși a evenimentelor. în puține domenii s-a manifestat această jumătate de secol cu atîta consecvență cu sine pînă la capăt". Iar dl Buracu care a intrat înainte de vîrsta de 20 de ani în mediul concentraționar vorbește cu un fior ce are o plenară acoperire în propria-i groaznică experiență despre cel mai "cumplit laborator al terorii conceput vreodată de o ființă omenească, un poligon de tragere al îngerilor răului, de antrenament al cavalerilor apocalipsului". Martiriului
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]