27,363 matches
-
Gheorghe Grigurcu Pe fondul de apatie al momentului critic actual (zicem apatie deoarece cîte un gest inconformist al tinerilor confrați nu se integrează adesea într-o concepție pe măsură, asociind, bizar, reflexele insurgente cu rețineri bătrîncioase, tentativele de revizuiri stridente cu... respingerea revizuirilor), intransigența lui Bujor Nedelcovici iese în relief. Prozatorul-disident e cu atît mai creditabil în publicistica și în jurnalul d-sale cu cît se vădește
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre spectaculos. Este, la o operă foarte mult cântată, o "altfel" de concepție, pe care tânărul muzician o aduce publicului, purtând o situare personală față de ideea de romantic, azi. într-un fel, a fost un act de curaj, ca strategie a programului, și piesa finală a recitalului, în care muzica enesciană transcede spre
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
încredere în morala implicită a situațiilor de viață (care nu corespunde adesea standardelor de bine și de rău ale moraliștilor) și își trage o morală explicită proprie, ca premisă ori ca, mai frecvent, concluzie. Pleacă sau ajunge așadar la o concepție despre bine și rău în care realitatea e vîrîtă ca într-un pat al lui Procust: e scurtată ori lungită după o măsură exterioară. 3. Literatura pornografică. Este, privită dintr-un anumit unghi, inversul celei moralizatoare. Nabokov spunea că pornograficul
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
o impostură literară. 5. Literatura demodată. Oricît ne-ar displăcea ideea, există în artă și mode. Mòdele sînt partea vizibilă (tehnici, procedee, lexic, gramatică literară ș.a.) a unor curente sau mișcări literare. Adică a părții care se perimează, prin schimbarea concepției artistice ori din alte cauze. Sînt și azi destui poeți care nu văd de ce, eminescianizînd, n-ar avea valoare ori de ce, scriind în tiparele strofice ale lui Coșbuc, ar trebui băgați în seamă. Sînt romancieri care își închipuie că pot
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a ușura suferințele trebuind să-i preceadă aceea de a proteja libertatea, de a transforma lumea în-tr-un loc habitabil pentru toți. Mai mult ca oricînd, am avea nevoie de instaurarea unei asemenea concepții politice, care, pusă în practică, să ajute la evitarea a tot ce e mai rău în toate regiunile turbulente ale lumii.
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
era, din partea lui Nietzsche, pur și simplu o încercare de a înțelege empatic polis-ul grecesc, vreo ciudăție oarecare ținând de vederile lui ca istoric profesionist. Nu, acest lucru ținea de opiniile lui asupra "treburilor curente", și făcea parte din concepția lui asupra unei "societăți ideale": Nietzsche "a fost împotriva scurtării duratei zilei de muncă, în Basel, de la doisprezece ore pe zi la unsprezece. A fost un susținător al muncii infantile, observând cu satisfacție că Basel-ul permitea copiilor peste vârsta de
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
cel care se vede pus sub observația mărită a Direcției de Propagandă a C.C. al P.M.R., ale cărei revizuiri ideologice și reevaluări de conținut au avut ca urmări prefaceri și prelucrări. Toate cele mai de sus au ecoul firesc în concepția asupra ediției critice, ferm pusă în evidență de Ion Bălu, în viziunea sa de ansamblu asupra coordonării: "ediția critică nu va fi o simplă reeditare a volumelor aflate astăzi în circulație, ci va fi un text caracterizat prin acuratețe filologică
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
de text n-am mai citit de multă vreme". Și nu e decât de admirat instinctul managerial al artistului care a reușit să meargă împotriva propriilor gusturi și judecăți pentru a da cale liberă unor creatori diferiți de el prin concepție și expresie. Sigur că e o mizerie să propui drept cadru al acțiunii o morgă și drept personaje - autopsierii, în plin exercițiu al muncii lor, extrăgând organe, comentând, reducând ființa umană la condiția de cadavru și cadavrul la suma organelor
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
doua diferență provine din precumpănirea ideologicului în comunism și din relativa lui precaritate (sau absență) în extremismul de dreapta. Comunismul a cucerit societățile în care s-a născut și apoi mai bine de jumătate din glob fluturînd stindardul unei anumite concepții despre lume. Exagerînd puțin, am putea susține că, din contra, regimurile fasciste n-au avut altă concepție decît anticomunismul. Dominicanul Trujillo din Sărbătoarea Țapului este cel mai bun exemplu. Sigur că în numele anticomunismului, dictatorul dominican contemporan cu Franco și-a
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
de dreapta. Comunismul a cucerit societățile în care s-a născut și apoi mai bine de jumătate din glob fluturînd stindardul unei anumite concepții despre lume. Exagerînd puțin, am putea susține că, din contra, regimurile fasciste n-au avut altă concepție decît anticomunismul. Dominicanul Trujillo din Sărbătoarea Țapului este cel mai bun exemplu. Sigur că în numele anticomunismului, dictatorul dominican contemporan cu Franco și-a slujit cu inumană cruzime interesele proprii, ale lui și ale familiei sale. Ca și comuniștii Kim Ir
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
cu inumană cruzime interesele proprii, ale lui și ale familiei sale. Ca și comuniștii Kim Ir Sen în Coreea sau Mao în China. Dar aceștia din urmă erau anticapitaliști, nu adversari ai extremei drepte ca atare. Și, în orice caz, concepția lor politică era cu mult mai complexă și mai articulată, în pofida faptului că provenea din varianta leninistă a marxismului. Această ideologie i-a unit pe dictatorii de stînga de pe toate continentele. Simplul anticomunism a fost, în schimb, unica legătură dintre
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
am să vărs în ea laptele dulce al armoniei. Am să tulbur pacea universală, am să distrug orice înseamnă unitate pe acest pământ". Mizanscena are o forță de grup omogenă și bine articulată. Câțiva protagoniști imprimă strălucirea ansamblului, dând pregnanță concepției regizorale. Seiya Nakano în Duncan, voluptuos, ușuratic, cabotin extravagant, cu o mască absurdă pe chip, este o hieroglifă tragicomică puternică a acestui vis-coșmar. Interpretul a fost, de altfel, nominalizat pentru cel mai bun actor al anului în 2001. O creație
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
ca The Wheel of Emptiness (1997). Ansamblul englez Sinfonia 21 (care a colaborat timp îndelungat cu Harvey) demonstrează o competență indiscutabilă; dirijorul Martyn Brabbins a scos în relief nu doar suprapunerea de straturi mai mult sau mai puțin "obscurizate" în concepția compozitorului (inclusiv stratificarea cu surse electronice), dar și nuanța rezervat-intelectuală a unei muzici ce nu-și pierde din puterea de convingere. Prea categoric ne despărțim azi în amatori de muzică veche - auditori de muzică nouă (sau, cum s-a exprimat
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
avut în vedere, bineînțeles, cei care încercau să construiască o scriere românească în continuitatea slavono-latinească a culturii românești (chiar în 1828, Heliade menționa, printre cele 28 de slove cirilice, două semne pentru /î/: @ și ). Pînă prin 1841, cînd apare, în concepțiile filologice-literare, ceea ce am putea numi, azi, "atracția italiană" (poate chiar mai tîrziu, prin anii 1850-56), I. Heliade Rădulescu recomanda - și utiliza - formele verbale (ale lui a fi) sînt, sîntem, sînteți (le întîlnim, în Hristianismu la începutul său - 1837, în poeziile
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
limba română și italiană (prima parte) (1840), grafiile trimit la același sînt - ceea ce întîlnim uneori și în Biblice, mai tîrziu (1855). Cu toate acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția lui Heliade, ideea apropierii de italiană ("buna ei sor" - a limbii române) - în Prescurtare de gramatica limbei româno-italiene (1841), trecerea la o grafie latină devenea de rigoare. Heliade, care urma într-un fel experiența lui Petru Maior (cel care legase
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
artificial, dar... latino-italian! Această exclusivitate latinizantă cuprinde, treptat, cultura românească de dincolo și de dincoace de Carpați. August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, I. C. Massim și alții au cultivat aceste idei. Dar, trebuie să ne fie clar, ele sînt rezultatul unei concepții cultural-istoriciste puse - numai atunci cînd era cazul - în slujba unei emfaze naționale, nu al unor prealabile opțiuni politice. Se ajungea la latinitate și italienitate prin cultură și istorie - nicidecum prin politică! (Atitudinile politice ale celor citați mai sus erau diferite
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de puțin tendințe politice! Nici unii, nici alții nu se considerau filo-slavi, antinaționali și nimeni nu contesta latinitatea limbii noastre. Disputa avea loc în legătură cu limba culturii românești și atît! Cele două direcții cultural-literare - și ideologice - trec și mai departe pragul secolului. Concepția "populistă" este apărată în Moldova, în revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în Muntenia, în revistele lui Ovid Densușianu și ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Manoliu-Dabila, Context și inferențe în lectura activă, 2001), se poate observa ușor tratamentul contrastant: repetatelor referiri cu nume întreg din textul românesc le corespunde în engleză sistemul de citare doar cu numele de familie: "teoria Tatianei Slama Cazacu" ( p. 28), "concepția psiholingvistică a Tatianei Slama Cazacu" ( p. 29), dar "the conceptualisation of Slama Cazacu" ( p. 235). S-ar părea că în conservarea prenumelui, în ciuda constrîngerilor de cod științific, joacă un rol important și flexiunea românească: folosirea numelui la cazul genitiv are
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
legate de o mentalitate "prea tradiționalistă", neadaptată încă noilor realități din domeniu. Este vorba, mai curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
o atmosferă intimă, aproape familială. Binomul ideatic al lucrărilor sale este: ,,Cer - Pământ", ,,Familie - Mântuitor", el devenind și mai convingător prin susținerea lui în plan material printr-o gândire plastică robustă care dă, în final, adevărata măsură a calității. Această concepție - pe care am putea-o denumi, cu riscul unei anumite prețiozități, Umanizare a Sacrului - constituie una dintre coordonatele "poeticii" sale. "Eul creator" nu mai disociază raportul autor-operă, implicarea auctorială fiind acum totală. A nu se crea însă confuzia că autorul
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Concepută ca un "dicționar de sensuri poetice, specifice, sau numai dezvoltate în creația lui Eminescu", lucrarea se înscrie în continuarea inițiativei de acum o jumătate de secol a lui Tudor Vianu - fiind însă altceva! Dicționarul limbajului poetic eminescian este - prin concepție - mai aproape de Dictionnaire des symboles (coordonatori Jean Chevalier și Alain Gheerbrant). Realizat după modelul dicționarelor din cultura italiană (Concordanza di tutte le poesie di Eugenio Montale, Concordanza dei "Canti" din Giacomo Leopardi - sub coordonarea lui Giuseppe Savoca), Dicționarul... are în
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
și Mihaela Anițului), coordonat de Dumitru Irimia, este singular. O eventuală apropiere de Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu - inițiat de Tudor Vianu în 1957 și publicat la patru ani după moartea sa - întîmpină dificultăți serioase, date fiind diferențele de concepție și de realizare dintre cele două lucrări. În primul rînd, Dictionarul limbii poetice a lui Eminescu înregistrează materialul de limbă poetică numai din antume și, cu titlu de excepție, din "cîteva dintre cele mai cunoscute postume" și din "patru dintre
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
în sine," ni se precizează mai departe, "ci față de modul de a se concepe, reprezenta și explica actualitatea artistului prin datul - întâmplător în raport cu esteticul - al dimensiunii recognoscibile a universului pe care opera îl propune." Aurel Buzincu pare să aibă o concepție aproape formalistă asupra artei, pe care o percepe ca ruptă de orice semnificații ce ar putea fi conferite de conjunctura prezentului. O astfel de perspectivă ne face să credem că avem de-a face cu un nostalgic al "purității" artei
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
unei operații logice, meditative (admite însăși Laura Pavel: "chiar atunci cînd se revendică de la un oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a lui Ionesco nu contestă, ci mai curînd se fundamentează pe credința necondiționată în obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
dramaturgului prin două referințe: "Această teorie modernă a lecturii critice îl apropie pe Ionesco de noțiunea dialogică a lecturii pe care o va dezvolta în hermeneutica sa Hans-Georg-Gadamer, dar și de scepticismul hermeneuticii filosofice contemporane a lui Stanley Cavell. În concepția lui Cavell, a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști și să explici un impersonal obiect de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]