49,962 matches
-
obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce intelectul a fixat"64. Autorul Științei Logicii insistă asupra transformării conceptului, legat inextricabil de intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se transpune cu timpul într-un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se transpune cu timpul într-un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pentru pozitiv, pentru dezvoltarea și împlinirea binelui la nivelul eticului, adică al statului, instituția fundamentală a societății moderne 78. Cât de mult contează comportamentul moral ireproșabil după care ne ghidăm când realitatea în care trăim este atat de puțin conformă conceptului ei? Concluzii: intelectul că moment al devenirii raționale În ciuda neajunsurilor sale majore, intelectul reprezintă totuși structura fundamentală a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
drept natural și de știință a statului, traducere de Virgil Bogdan și Constantin Floru, Editura IRI, București, 1996, p. 32. 46 Idem, Știința Logicii, op. cît., p. 597. 47 Idem, Logică, op. cît., p. 268. Vezi și Radu Stoichiță, Natura conceptului în Logica lui Hegel, Editura Științifică, București, 1972, p. 13. 48 G. W. F. Hegel, Fenomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI, București, 2000, p. 309. Subl. în orig 49 Idem, Principiile filozofiei dreptului, op. cît., pp. 187-189. 50
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lui Hegel, Editura Științifică, București, 1972, p. 13. 48 G. W. F. Hegel, Fenomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI, București, 2000, p. 309. Subl. în orig 49 Idem, Principiile filozofiei dreptului, op. cît., pp. 187-189. 50 Stoichiță, Natura conceptului, op. cît., pp. 35-36. 51 Hegel, Filozofia naturii, op. cît., p. 19. 52 Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, traducere de Mircea Dumitru și Mircea Flonta, Editura Humanitas, București, 2001, p. 94. 53 Hegel, Filozofia spiritului, op. cît., p. 42. 54 Idem
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2002. SINGER, Peter, Hegel, traducere de Cătălin Avramescu, Editura Humanitas, București, 1996. SPINOZA, Baruch, Etică (demonstrată după metodă geometrica), traducere de S. Katz, Editura Antet XX Press, București, 1993. STOICHIȚĂ, Radu, Natura conceptului în Logica lui Hegel, Editura Științifică, București, 1972. WITTGENSTEIN, Ludwig, Însemnări postume, 1914-1951, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1995. WITTGENSTEIN, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus, traducere de Mircea Dumitru și Mircea Flonta, Editura Humanitas, București, 2001. RELAȚII
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
declaration, signed by UN states, regarding an internațional day of fighting against negative excessive stress. Keywords: human rights, rigth of the human person to be protected from negative excessive stress, urban habitat. Spre o definiție juridică a stresului negativ excesiv Concept introdus de Hans Hugo Bruno Selve 2, stresul reprezintă, într-o definiție, "sindromul de adaptare realizat de individ în urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a unor agenți cauzali (fizici, chimici, psihici, biologici), constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea, endocrine". Trebuie efectuată, totodată, o distincție între stres și sindromul general de adaptare (în ultimul caz, agentul stresor presupunând o acțiune de durată)3. Esență conceptului de "stres" este, așa cum s-a remarcat în doctrina, "un dezechilibru intens, perceput subiectiv de către individ, între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de raspuns individuale"4. Perturbarea echilibrului dinamic cu mediul, presupusa de adaptarea continuă a organismului uman
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau combaterea acestui tip de stres, mai bine spus, pentru gestionarea situațiilor generatoare de astfel de tipuri de stres, precum și măsurile speciale de protecție concretă privind categoriile de persoane menționate mai sus, expuse stresului negativ excesiv. În conexiune cu alte concepte precum dezvoltarea umană, securitatea umană, dezvoltarea durabilă, acest nou drept al omului ar contribui la îmbunătățirea și rezolvarea multor situații care, astăzi, sunt în afara protecției juridice adecvate cerințelor societății globale a sec. XXI, situații generatoare de stres negativ excesiv și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
juridic adaptat și îmbunătățit la condiția urbană a omului secolului XXI) la un mediu natural sănătos și curat, al omului urban, este unul necesar a fi consacrat în această Carta, tocmai din pricina îndepărtării omului urban de contactul cu natura, prin conceptul învechit de "orașe totalmente separate de natură"18. De asemenea, printre drepturile omului urban ar trebui înscrise și dreptul la muncă, la odihnă, la timp liber, specific adaptate, ca nivel de protecție juridică, față de condițiile vieții omului metropolitan al sec
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un alt drept special, dreptul popoarelor la fericire (ultimul drept fiind tot o propunere a noastră, pe care am discutat-o într-un articol distinct)20. Conexiunea dintre dreptul omului la a fi la adăpost de stresul negativ excesiv și conceptele de "dezvoltare durabilă" și "dezvoltare umană" Analizat în profunzimea să, observăm că există legături complexe (juridice, sociale, de securitate) între dreptul omului la a fi la adăpost de stres (pe care il propunem în prezența lucrare că drept al omului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în profunzimea să, observăm că există legături complexe (juridice, sociale, de securitate) între dreptul omului la a fi la adăpost de stres (pe care il propunem în prezența lucrare că drept al omului de generația a IV-a) și diverse concepte precum securitatea umană, dezvoltarea durabilă, dezvoltarea umană. Mai precis, liantul comun acestor concepte poate fi decelat chiar din încercările unor organizații internaționale mondiale (precum Bancă Mondială, sub președinția lui Robert Mac Namara), de a contura o "strategie de dezvoltare a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dreptul omului la a fi la adăpost de stres (pe care il propunem în prezența lucrare că drept al omului de generația a IV-a) și diverse concepte precum securitatea umană, dezvoltarea durabilă, dezvoltarea umană. Mai precis, liantul comun acestor concepte poate fi decelat chiar din încercările unor organizații internaționale mondiale (precum Bancă Mondială, sub președinția lui Robert Mac Namara), de a contura o "strategie de dezvoltare a nevoilor fundamentale", considerându-se că "dezvoltarea trebuie să fie caracterizată prin satisfacerea anumitor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nevoilor fundamentale", considerându-se că "dezvoltarea trebuie să fie caracterizată prin satisfacerea anumitor nevoi de consum familial imediat, de locuință, alimentație, ca și de furnizarea unor servicii esențiale precum educația, apă potabilă, transporturile publice"21. Un alt punct comun între conceptele de mai sus, care trimit la sărăcie și la inegalități, la discriminare și abuz de putere asupra omului, pe de-o parte, și dreptul omului la a fi la adăpost de stres îl constituie apariția noțiunii de "grupuri-țintă" (grupuri de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
finanțare de proiecte)22. În acest context, alte organizații și organisme internaționale au preluat misiunea de a reforma și de a extinde noțiunea de "dezvoltare". Astfel, în 1990, PNUD a publicat Raportul asupra dezvoltării umane, introducând în agenda publică globală conceptul novator de "dezvoltare umană" și, ulterior, consacrând și conceptul de "dezvoltare a capacităților" (orientat spre proiecte de dezvoltare a capacității administrative și de gestiune a țărilor în curs de dezvoltare), precum și pe cel de "împuternicire" (empowerment) a persoanelor marginalizate sau
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și organisme internaționale au preluat misiunea de a reforma și de a extinde noțiunea de "dezvoltare". Astfel, în 1990, PNUD a publicat Raportul asupra dezvoltării umane, introducând în agenda publică globală conceptul novator de "dezvoltare umană" și, ulterior, consacrând și conceptul de "dezvoltare a capacităților" (orientat spre proiecte de dezvoltare a capacității administrative și de gestiune a țărilor în curs de dezvoltare), precum și pe cel de "împuternicire" (empowerment) a persoanelor marginalizate sau discriminate (femeile, de ex., persoanele cu dizabilități, comunitățile locale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]