548 matches
-
umană, bine și rău... etc. O bună învățare se desfășoară cu ajutorul formulărilor profunde, filosofice, al raportării frecvente la marile realități și probleme ale vieții. Cei ce învață sunt centrați pe „lucrurile importante”, au capacitatea de a abstractiza și de a conceptualiza. Predarea poate face apel la punerea în situații reale de viață, la dialog socratic/întrebări filosofice și la reflecție personală. Așa cum am mai arătat, inteligențele sunt potențialități a căror realizare depinde de jocul dintre factorii genetici și cei de mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
mai puțin eficiente decât în cazul guvernării ierarhice tradiționale. În concluzie, guvernarea trebuie interpretată, după cum sublinia Melisseu (1993), ca un sistem de procese în care guvernul joacă un rol important, dar variabil, alături de mulți alți actori. Cele mai moderne abordări conceptualizează formularea și implementarea politicilor ca procese interactive cu multe personaje, ale căror derulări și finalități pot fi înțelese doar prin prisma informațiilor și puterii pe care le dețin aceste personaje implicate. Abordarea sistemică a conceptului de politică publică aduce în
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
pe care o reprezintă. Conceptul de responsabilitate poate fi clasificat în concordanță cu tipul de responsabilitate exercitat și/sau de persoana/grupul sau oficialii publici responsabili. Conținutul diferitelor forme de responsabilitate, așa după cum relevă dezbaterile actuale, este cel mai bine conceptualizat prin referința la forme opuse de responsabilitate. Principalele forme de responsabilitate sunt descrise în continuare (Lenihan, Godfrey, Valeri, Williams, 2003). 2.3.1. Responsabilitatea orizontală versus responsabilitatea verticală Punctul de vedere dominant este acela conform căruia instituțiile de responsabilitate, cum
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
în locul unei largi jurisdicții la nivel european, autoritatea să fie împărțită în multiple regimuri funcționale specifice, cu coordonare la nivelul statelor membre. Dispersia luării deciziei, pornind de la palierul central al statului, ridică probleme fundamentale de proiectare, probleme care pot fi conceptualizate ca fiind două tipuri de constrângeri ale guvernanței. Aceste două tipuri sunt coerente și reprezintă răspunsuri alternative la problemele fundamentale de coordonare. Pe baza argumentelor se poate concluziona că aceste două tipuri de guvernanță reflectă concepte distincte ale comunității. Dispersia
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Este un punct de vedere susținut și de alți cercetători, precum McNeil (1985, 1982) care pune exprimarea nonverbală pe aceeasi "scenă computaționala" cu vorbirea. Pe baza celor afirmate putem spune că, atât limbajul verbal, cât și comportamentul nonverbal pot fi conceptualizate că formând un sistem de semne sau simboluri, care leagă potențial oamenii în procesul de comunicare. Deși nu este discursiv, limbajul trupului, având rolul de a însoți nuanțându-l, întregindu-l pe cel vorbit, este indispensabil pentru construirea, respectiv înțelegerea
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
poate exista dacă acel copil nu își poate aminti trecutul și nu poate anticipa viitorul); c) dezvoltarea psihosocială - presupune modificări ce apar în personalitate, trăirea emoțiilor și în relațiile individului cu ceilalți; la orice vârstă, modul cum este evaluată și conceptualizată propria persoană influențează nu numai performanțele cognitive, dar și funcționarea „biologică” a organismului. Dezvoltarea psihică a persoanei reprezintă un proces dinamic de formare și reconstrucție continuă, prin învățare și interacțiunea cu factorii de mediu, a structurilor cognitiv‑operaționale, psihomotrice, dinamico
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
natural al nevoilor și presiunilor sociale - un organism responsiv adaptabil” (Selznick 1957, p. 5). De notat este faptul că organizațiile, într-o anumită măsură, luând în calcul și variabila temporală, sunt transformate în instituții (Scott, 2001, p. 18). Scott (2001) conceptualizează instituțiile drept entități sociale complexe ce implică reguli, sancțiuni, valori, norme și scheme. În acest sens, distinge între conținutul normativ și cel cultural-cognitiv al instituțiilor prin analizarea acestora pe trei niveluri diferite. Primul, cel regulator, vizează constrângerile și reglementările interne
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
1992, p. 24). Ca urmare, apariția mimetismului nu este datorată doar nesiguranței, ci și unor strategii adoptate de actorii implicați în procesul de creionare instituțională. Izomorfismul normativ consideră profesionalizarea drept principala sursă de presiune pentru modificările instituționale. Profesionalizarea poate fi conceptualizată drept încercarea de controlare a condițiilor și metodelor de lucru și stabilirea bazelor cognitive și legitimității pentru autonomia lor ocupațională (DiMaggio și Powell, 1991, p. 70). Acest tip de izomorfism este caracteristic mai mult organizațiilor decât instituțiilor, deoarece accentuează aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
formelor fără fond Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar, filosof, om politic, și-a legat numele de cea mai cunoscută și mai virulentă critică a împrumutului de instituții, principii, reforme occidentale în întârziata societate românească de către o elită superficială și nepregătită, conceptualizată drept teoria formelor fără fond. Junimismul, fondat de el, a fost curentul cultural ce a depășit cadrele societății „Junimea”, care a reacționat cu armele ideilor la introducerea ideilor pașoptiste liberale și a instituțiilor avansate din occident, solicitând introducerea cu prudență
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acestui proces este periculoasă, întrucât identifică capriciul individualist cu spiritul individualist apusean; în România, după 1848, inițiativa individului era lăsată la voia temperamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 146). Atât politicianismul, cât și individualismul subiectiv sunt manifestări ale unui fenomen mai general, conceptualizat prin termenul de pseudocultură, aflată la antipodul culturii autentice. Experiența societăților dezvoltate care și-au format o cultură l-a convins pe sociologul român că fenomenul culturii moderne este un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic al
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
defavorizate, în limitele promovării interesului public” Stat Asistent maternal „Apărarea intereselor copilului” Copil Asistent maternal „Dezvoltare” Copil Stat „Apărarea intereselor copilului, în limitele promovării interesului public” În tabelul de mai sus putem observa diferite exemple de interacțiuni care pot fi conceptualizate ca r.i.-a.. Este interesant că, în cazul interacțiunilor dintre profesioniștii din instituțiile publice și cetățeni, precum în relația „persoană defavorizată-asistent social”, sau „copil-asistent maternal” etc., avem, de fapt, un triunghi de relații inițiator-agent, dată fiind implicarea statului și
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
interdependență între r. personale și cele sociale. De aceea, intervențiile statului în ceea ce privește bunăstarea individuală, ca în cazul asigurărilor sociale, încep să fie reconceptualizate în termenii managementului r., sub impulsul preocupării tot mai accentuate pentru eficiență. Astfel, protecția socială poate fi conceptualizată ca intervenție publică pentru a ajuta indivizii, gospodăriile sau comunitățile care au de-a face cu r. legate de imposibilitatea satisfacerii nevoilor de bază. Se consideră că acest domeniu nu mai este preocupat doar de asigurarea bunăstării, ci și de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
admit faptul că transformările postcomuniste au însemnat o reorganizare și realiniere instituțională care a dus la o separare mai clară între economie și sfera politică. Diverse categorii de teorii, liberale, neoinstuționalist-liberale și reflexive, elaborate în științele economice și politice, au conceptualizat însă diferit natura acestei schimbări și au sugerat prescripții diferite pentru politicile de transformare. Teorii liberale Sfârșitul regimurilor comuniste în ECE a fost văzut, la începutul anilor ’90 ca o victorie a liberalismului, o dovadă a superiorității istorice a valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acțiunea colectivă, reduc costurile legate de implementarea și respectarea regulilor, conduc la o anumită stabilite a ordinii sociale, facilitează schimburile și managementul conflictelor (Coase, 1993; Murrell, 1991; North, 1990; Olson, 1992). Construind pe aceste presupoziții generale, științele economice evoluționiste au conceptualizat schimbare economică din țările postcomuniste ca un proces gradual în care, deși rezultatul final desirabil era același cu cel prescris de neoliberali, crearea condițiilor instituționale pentru apariția și funcționarea piețelor este considerată mai importantă și precede simpla schimbare a caracteristicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de salariu, chiar pentru a supraviețui, ar putea conduce, în cel mai bun caz, la o anumită înclinație de a evita asumarea de riscuri care ar putea amenința aceste slujbe. Un alt aspect al autonomiei politicului în raport cu sfera economică este conceptualizat de Weber ca o diferență în felul în care politicienii pot să folosească ideile și valorile pe care le consideră esențiale și directoare pentru activitatea lor. Weber a identificat, de exemplu, tendința unor politicieni de a folosi ideile ca idealuri
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în contrast cu o etică de responsabilitate în care idealurile sunt înțelese ca idei directoare, a căror realizare practică, deși dezirabilă, este, practic, imposibilă (Weber, 1994, pp. 359-69). Concluzie Transformările economice și politice declanșate de colapsul regimurilor comuniste din ECE au fost conceptualizate diferit în interiorul a trei tipuri de teorii. Pentru neoliberali, schimbarea de sistem este o tranziție, relativ neproblematică, decisiv implementată de agenți motivați ideologic. Construind pe modelele liberale de înțelegere a politicului și economicului, ca și a raporturilor dintre acestea, teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cele ale explicabilului. Paradigma modernă se bazează tocmai pe explicabil; psihanaliza freudiană se bazează prin excelență pe explicabil. Fiind explicabil, chiar dacă e regăsit În fragmente, subiectul devine unitar În hermeneutică, În interpretare. Anarhetipul lui Corin tocmai asta Își propune, să conceptualizeze inexplicabilul. Nu inefabilul, nu iraționalul, ci inexplicabilul. Mai târziu o să Îl și critic pe Corin... Mihaela Ursa: Și eu vreau să menționez un lucru care, dacă Îmi amintesc bine, este precizat de Corin, Însă În alți termeni, prea greu vizibili
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
marele paradox al anarhetipului. Fiind un concept care descrie postmodernitatea și, prin urmare, neagă multe dintre concluziile raționalității ce ghidează discursul științific, anarhetipul ar trebui, pe de o parte, să beneficieze de un tratament de tip modernist, adică să fie conceptualizat și limpezit după legi discursive moderniste. Or, asta devine imposibil pentru că Îi neagă identitatea, funcționalitatea, deci Îl mistifică, tocmai fiindcă tu, Corin, Îl teoretizezi În primul rând ca pe o lege de construcție. Deci s-ar putea ca fie conceptualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și pariul ar fi aici dacă s-ar putea elabora un asemenea instrument, ca să nu-i zic concept, care să vină ca un fel de mănușă peste stările alterate, fără să le traducă, fără să le falsifice, fără să le conceptualizeze. Sanda Cordoș: Cred că nu trebuie să ne fie frică de termenul concept și mai cred că, de fapt, cu conceptul și cu acest tip de instrumente de lucru pe care le cauți mergi și descrii traseul până la centrul de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Or, aici este misterul: cum este posibilă noutatea, cum este posibilă tocmai despărțirea, ruptura? Mihaela Ursa: Noutatea și ruptura mi se par posibile tocmai prin faptul că metaforele intervin În discursul științific Înainte ca discursul științific să formuleze concepte, să conceptualizeze, adică să cristalizeze și să cimenteze o evoluție fluidă. Metaforele În egală măsură catalizează cunoașterea, catalizează descrierea lumii și În același timp substituie conceptul, nu așteaptă conceptele să vină din urmă să le precizeze. E o umbrelă și nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rapidă de a face asta, și, În mod evident, din perspectiva mea astfel aș tortura textul și i-aș distruge miza. Firește, În corpul lucrării, unde majoritatea covârșitoare a celorlalte capitole nu sunt În acest stil, se poate mai ușor conceptualiza și justifica. Ruxandra Cesereanu: Și atunci nu ai avea nevoie de o etichetă? Horea Poenar: Asta rămâne de văzut, mai ales din perspectiva unui cititor al Întregii cărți. Eu cred că totul se face progresiv, prin Învățarea unui limbaj, a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că, spre deosebire de multe abordări românești, care toate valorifică o experiență personală, cercetarea ei este o cercetare occidentală ca mod de abordare, În sensul că ea nu mizează pe impresii, experiențe, fapte de viață personală pe care să Încerce să le conceptualizeze, ci pleacă de la texte pe care le citește din exterior, ca documente de epocă. În definitiv, Durandin, Ash și toți ceilalți istorici străini citați, când ne judecă, o fac pornind tot de la texte și nu de la experiența lor personală. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Saint-Just al opiniei critice” (1981) și G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei (1982), sunt acumulări de locuri comune, într-un stil al exaltării, lipsite de capacitatea de a izola trăsătura dominantă și specifică și mai ales de a o conceptualiza convenabil. Locul expresiei pregnante este luat de indigeste descrieri în care citatul își pierde forța de a defini, contopindu-se în platitudinea unui comentariu ce nu se poate desprinde de text. SCRIERI: Lucian Blaga. Comentarii la o discuție filosofică, Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea mai 849 „Tertulian susține, încă o dată, că <<orice expunere publică a unei fecioare reprezintă pentru ea echivalentul unui viol>>.” apud R. Howard Bloch, art. cit., p. 119
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o rezistență sau de o opoziție care să îi dezvăluie trăirea intensă a dragostei pentru 962 George Lyman Kittredge, Troilus, ed. cit., p. 112. (trad. n.) 963 Robert O. Payne, op. cit., p. 8. 260 Cresida, pe care mai mult o conceptualizează. Pandar, un fel de preot al unei religii a iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]