87 matches
-
Biserica să fie interesată de acest fenomen, deoarece voia să ofere "cheia" înțelegerii și trăirii vieții. 100 Isidor Mărtincă, "Biserica...", partea I, p. 265. 101 "Medias, democraties, Eglise", în Communio, 1995, p. 115. 102 Amintim doar câteva dintre aceste documente conciliare și postconciliare: Inter mirifica, Communio et progresio, Ecclesia in Europa, Etica în comunicațiile sociale, Scrisoare către artiști (http://www.vatican.va/roman curia/pontifical councils/pccs/documents/rc pc pccs doc 23051971 communio en.html, consultat în data de 11.06.2012, ora 00.14). 103 Gaudium
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apărută din inițiativa preotului Sardà y Salvany (J.M. Laboa, op. cit., pp. 116-117). 132 H. Denzinger, op. cit., pp. 1135-1151. 133 Șerban Turcuș, op. cit., p. 31. 134 Unele guverne liberale au reacționat virulent față de această declarație, expulzând episcopi (Elveția), interzicând publicarea decretelor conciliare (statele germanice și Portugalia) sau protestând formal (Austria, Anglia). Ba chiar unii profesori și intelectuali catolici germani au reacționat printr-o schismă, considerând că dogma era o revoluție în sânul Bisericii, iar ei erau reprezentanții Bisericii tradiționale. Astfel, au creat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în ființă și întreit în persoane. Se urmărește argumentarea pe baza cunoștințelor de specialitate a unicității în ființă și a diversității celor trei persoane ale lui Dumnezeu. ● Isus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Scurtă incursiune în Cristologie prin prezentarea definițiilor conciliare și a reflecției sistematice din cadrul teologiei actuale ● Biserica - sacrament universal de mântuire. Definiția Bisericii, scurtă incursiune în problematica ecleziologiei ● Sfintele taine ale credinței și ale Bisericii. Definirea sacramentelor, a subiectului și ministrului, materia și forma, efectele ● Sfânta Fecioară Maria în
ORDIN nr. 3.342 din 28 februarie 2012 privind aprobarea unor programe pentru acordarea definitivării în învăţământ. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239572_a_240901]
-
cel occidental, care este mai juridic și legislativ în conținut și exprimare. În ambele tradiții, canonul (din , însemnând "regulă, standard sau măsură") este o regulă adoptată de un conciliu. Aceste canoane au constituit baza codului canonic. În Biserica Catolică, canoanelor conciliare li s-au adăugat decretele papale, care fuseseră adunate împreună în "Liber Extra" (1234), "Liber Sextus" (1298) și "Clementines" (1317). În sec. XX, Biserica Catolică a început să codifice aceste canoane, și astfel a luat formă Codul Canonic din 1917
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment, creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu, Biserica ortodoxă rusă, etc). Cu toate acestea, în Orient au rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
aceștia au dat impulsul unei uniformități. Până la bula papală Quo Primum a lui Pius V (1571), în diferite zone ale Europei se celebra Liturghia Romană cu diverse adăugări locale considerate de Sfântul Scaun ca fiind ilicite. Așadar, studiind problema, Părinții Conciliari au propus readucerea Liturghiei la cea din primul mileniu, mai cu seamă la stilul de celebrare din timpul Papei Grigore cel Mare. Liturghia tradițională Romană a fost în uzul Bisericii până în anul 1962, când Papa Ioan al XXIII-lea a
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
reconstituire cât mai exactă a momentului, trebuie adăugat că această poziție avea, deja, un precedent în atitudinea lui Petru cu ocazia convertirii și botezării casei centurionului Corneliu (cf. Fap ), episod la care Petru însuși va face referință în prezentarea deciziei conciliare. Din Antiohia, probabil în anul 50 e.n., Petru/Pavel s-a îndreptat spre nord, ajungând, prin comunitățile deja evanghelizate, până în Galiția, de unde s-a îndreptat spre Nord-Vest. A ajuns la Alexandria Troadei (Troada), de unde a trecut în Grecia la Neapolis
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
sacre) și a relicviilor a fost recunoscut legitim și mântuitor, salutar. Scrisoarea Papei adresată împărătesei Irene (Irina) și fiului ei Constantin al IV-lea, în care primatul roman era bine precizat și puternic proclamat, a fost solemn aprobată de Părinții Conciliari. Acest Conciliu, datorită faptului că a fost format numai din episcopi orientali (cei occidentali nu au fost invitați) a fost rău văzut de Carol cel Mare și de teologii săi. În plus, traducerea latină a actelor sale (a canoanelor), făcută
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
tradus cu "adorație", ca și cum conciliul ar fi definit adorarea icoanelor. Din inițiativa și sub controlul regelui Carol cel Mare, un grup de teologi a compus o detaliată și polemică "refutatio" a tot ceea ce îl atingea mai puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută sub numele de „"Libri Carolini"”. Atunci papa Adrian I a luat pana întru apărarea conciliului și (să) a furnizat regelui franc toate explicațiile necesare - o face cu erudiție remarcabilă - (cf. PL. 98
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
VI-lea s-a angajat să continue opera începută de predecesorul său. În cursul pontificatului său, tensiunea dintre primatul papal și colegialitatea episcopală a fost motiv de conflict. La 14 septembrie 1965 a anunțat înființarea Sinodului Episcopilor cerut de părinții conciliari, dar anumite probleme care ar fi trebuit să fie discutate de sinod, au fost rezervate pentru competența pontificală. Celibatul, discutat în cea de-a patra sesiune a Conciliului, a fost tema unei enciclici din 24 iunie 1967; reglementarea doctrinară nașterilor
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
prin Iisus Hristos, considerate transcrise sub inspirația Duhului Sfânt în scrierile canonice ale Vechiului și Noului Testament, păstrate și transmise de tradiția apostolilor, interpretate și expuse critic de Părinții și de teologii Bisericii, formulate de-a lungul secolelor în mod conciliar. În sens restrâns, dogmatica urmărește să facă o expunere metodică și o interpretare sistematică a dogmelor cuprinse în credința apostolică și ecumenică, arătând originea biblică și dezvoltarea istorică a acestora, precum și influența lor asupra diverselor aspecte ale vieții și misiunii
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu: Biserica ortodoxă rusă, etc). Începând din secolul al XVI-lea, diviziunile creștinismului occidental s-au încrucișat cu confruntările politico-militare între statele
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]