2,296 matches
-
cu putere. M-aș putea identifica destul de ușor cu interpretarea iudeo-cristiană a lui Cristos, cea pe care foarte probabil a cunoscut-o și Mahomed. Să presupunem că creștinătatea de origine ebraică, de la care derivă creștinismul, ar fi fost reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed. Nici un iudeo-creștin nu ar fi subscris la formula cristologică "de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia coborârea sufletului în fătul uman are loc după momentul conceperii. Aceasta era gândirea lui Aristotel, a Sfântului Toma d'Aquino și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
feminin inofesiv în sublimarea și spiritualizarea anumitor impulsuri sexuale. În acest mod, cultul mariologic, papismul și ideologia celibatului s-au susținut reciproc, îndeosebi începând din secolul al XIX-lea. Totuși, nu au fost incluse în nici o profesiune de credință, dimpotrivă, Conciliul Vatican II a încercat să se pronunțe împotriva exceselor cultului mariologic și a papalității, obținând un succes doar pe jumătate. Devalorizarea și demonizarea erosului și a sexului, pe de altă parte, au ca urmare o excesivă elevare și sublimarea iubirii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am petrecut întreaga viață de teolog luptând pentru reînnoirea Bisericii catolice și a teologiei, ca și pentru o înțelegere ecumenică între Bisericile creștine. Am putut constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea și pe durata Conciliului Vatican II. A trebuit însă să accept și pașii înapoi, mai ales sub pontificatele papilor post-conciliari. Aceștia, împreună cu aparatul curial al puterii, au trădat conciliul și au desconsiderat reformele, propuse de acesta cu scopul de a bloca toate inițiativele, și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
constata anumite succese, mai ales sub pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea și pe durata Conciliului Vatican II. A trebuit însă să accept și pașii înapoi, mai ales sub pontificatele papilor post-conciliari. Aceștia, împreună cu aparatul curial al puterii, au trădat conciliul și au desconsiderat reformele, propuse de acesta cu scopul de a bloca toate inițiativele, și, au refăcut sistemul roman contrareformist, antimodern, de origini medievale, cu un episcopat complet domesticit. Este valabil aici avertismentul: Viața îl pedepsește pe cel ce ajunge
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
motive justificate doar pentru a refuza secularismul ideologic, o absență sistematică a lui Dumnezeu. În calitate de teolog creștin, m-am ocupat tot mai mult de schimbarea atitudinii Bisericilor creștine în raportul cu religiile necreștine. Am putut observa anumite succese: în decretele Conciliului Vatican II despre libertatea de conștiință și cea religioasă, despre iudaism și alte religii necreștine, dar și în timpul a numeroase discuții, conferințe și întâlniri inter-religioase din întreaga lume. Nu au lipsit însă nici pașii înapoi: pe planeta noastră continuă să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
XIII-lea ar fi înrăutățit situația și ar fi expus Biserica Catolică la răsturnări precum cele din '68 în fața cărora era complet nepregătită. Dar în anul 1958 avea să fie ales Angelo Roncalli, Papa Ioan al XXIII-lea, care prin Conciliul Vatican II (1962-1965) produsese o reînnoire cel puțin în parte reușită a instituțiilor ecleziastice și dăduse Bisericii o deschidere ecumenică. În anii '70, în timp ce eram în concediu la Dresda, după un scurt tur de conferințe în DDR, cei care mă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trebuie considerat o umbră. De ce? Dacă cineva visează de unul singur, visul său rămâne doar un vis, dar dacă visăm cu toții împreună, atunci va deveni realitate". Sunt cuvintele arhiepiscopului din Recife, Helder Camara, unul din cei mai importanți episcopi ai Conciliului Vatican II, la invitația căruia am vorbit deseori în fața Conferinței episcopale latino-americană. Și visul meu este comun cu al multora: viziunea mea despre creștinătatea reconciliată, pacea între religii și autentica comunitate a națiunilor este împărtășită de mulți alții. Și eu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
2007. 16 Richard Schröder, Abschaffung der Religion? Wissentschaflicher Fanatismus und die Folgen, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 2008, p. 18. 17 Martin Buber, Gottesfinsternis. Betrachtungen zur Beziehung zwischen Religion und Philosophie, Manesse Verlag, Zürich, 1953,Werke, Bd. I, p. 509. 18 Nostra Aetate, Conciliul Vatican II Declarație despre relațiile Bisericii cu religiile necreștine, 28 octombrie, 1965. 19 Karl Rahner, Schriften zur Theologie, vol. XIV, Benzinger, Einsiedeln-Zürich-Köln, 1954, p. 161. 20 Dorothee Sölle, Meditationen und Gebrauchstexte, Fiektau, Berlin, DDR, 1969. 21 Georg Wilhelm Friedrich Hegel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Federației Cremaționiste din Franța, unde a cerut modificarea prevederilor asupra cremațiunii. Această scrisoare, ale cărei origini au fost revendicate și de către Jean Simond a fost decisivă 10 ani mai târziu în schimbarea prevederilor asupra incinerării cadavrelor de către Biserica romano-catolică, în urma Conciliului Vatican II. Lewis H. Mates, "Heretics", în Encyclopedia of Cremation, Douglas J. Davies, Lewis H. Mates, Ashgate Publishing, Aldershot, 2005, p. 232. Vezi și "Changing Catholic Atittudes", în Ibidem, p. 202. 5 Asupra atitudinii Bisericii Anglicane asupra cremațiunii vezi Peter
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adevărului, emblema forței și curajului". Însemnul speciei, "asinitas" l-a transferat apostolilor, ca un elogiu. Din păcate, ndrăznețul filozof a stârnit mânia clerului, atotputernic n epocă. Măgarul i-a purtat n spate pe nalții prelați, n obositoare călătorii spre obscure concilii. El a făcut corvezile mănăstirilor și pe spinarea lui tăbăcită și-au tocat sutanele generații de călugări. Disprețul i-a fost răsplata! Același Corneliu Agrippa, bun cunoscător al tagmei călugărești, le-a ntors-o cu asprime: "turmă obraznică de monștri băgați
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
Teologie și Arte - și universitarilor li se cerea să nu se pronunțe asupra chestiunilor de credință. A doua serie de condamnări a avut loc pe 7 martie 1277, la îndemnul Papei Ioan al XXI-lea (alias Petrus Hispanus), cînd un conciliu alcătuit din 16 teologi a cenzurat alte 219 propoziții filozofice. Această suită de interdicții a îngustat pînza freatică care alimentase pînă atunci terenul gîndirii universitare - gîndirea lui Platon, Aristotel și Plotin. Grecii începeau să fie repudiați oficial, din rațiuni de
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
prezente, printre care 24 de șefi de stat și capete încoronate - de la regele Spaniei la președintele statului Zimbabwe, Robert Mugabe. Suveranul pontif va trece apoi prin mijlocul mulțimii, într-o mașină deschisă. Canonizarea lui Ioan al XXIII-lea, inițiator al Conciliului Vatican II (1962-1965), care a marcat deschiderea Bisericii catolice spre lumea modernă, pare a nu fi criticată decât de tradiționaliști. Ioan Paul al II-lea rămâne cel mai popular papă din toate timpurile. Dar, chiar dacă nimeni nu contestă importanța sa
Canonizarea a doi papi aduce la Vatican peste 800.000 de oameni by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54348_a_55673]
-
a Galiei/Franței apare sub numele de Languedoc. Cei mai mulți literați francezi consideră numele provenind de la particularitatea dialectală de a spune „oc” În loc de „oui” pentru „da”. N. Densușianu aduce dovezi că denumirea este mult mai veche, drept dovadă citează din hotărârile Conciliului de la Tours (sec. VII), Canonul XVII. Unul din triburile ligure (o denumire generică dată unor populații vechi din Italia de Nord Galia Cisalpină și Iberia) ce trecuse din Galia peste Pirinei poartă În inscripțiile romane ale Hispaniei numele de languedoci
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
modă”, căci e îmbrățișat de orășeni, de oameni avuți și de înșiși împărații romani), mai ales că suntem și în plin secol IV, secol de fierbere ariană. Erezia pornită de Arie din Alexandria a fost combătută de cele mai importante concilii ale capilor Bisericii creștine, Niceea (325), și Constantinopol (381), dar s-a răspândit mai ales printre popoarele germanice cu originea în chiar misiunea lui Wulfila. A dispărut târziu în Spania prin conversiunea lui Recared (589). Spiritul puternic polemic al epocii
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
e cuceritoare. Citește monstruos, dar e angoasat de „deslânarea” lecturilor sale: „amestec Erasm cu modernismul portughez, metodele teatrale ale lui Grotowski cu Xavier de Maistre, Gide cu Machado de Assis, patristica și reprezentațiile teatrale la Florența în secolul XVI, istoria conciliilor ecumenice cu Elogiul nebuniei și cam asta” (p. 49). Surprinzător de circular, totuși, haosul pe care-l invocă eminentul student ! Spiritul acesta antifrastic e, de altminteri, tutelar în scrisul lui Papahagi și creează o dispoziție (nu pot evita nicicum hibridul
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n văile albastre, Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit te apăr, TU, grai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
iulie - Duminica a 16-a de peste an. Alexie, Marina; 20 iulie - Sf. Maria Magdalena. BISERICA GRECO-CATOLICĂ 16 iulie - Sf. Fecioară Maria, Regina Carmelului; Sf. Antinoghen și cei 10 ucenici ai lui († 311); 17 iulie - Duminica 4 d. Rusalii (Servul sutașului; Conciliul IV ec.) . Sf. Marina († 268); 18 iulie - Sf. Mc. Emilian din Durostorum († 362); 20 iulie - Sf. Profet Ilie Tesviteanul (sec. IX î. Cr.); 21 iulie - Sf. Simion „cel nebun pentru Cristos” și Ioan (sec. IV); 22 iulie - Sf. Maria Magdalena
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
al II-lea a fost martorul de excepție al unor evenimente cruciale ce au marcat secolul XX. E vorba de al doilea război mondial, de nazism, dictatura comunistă, căderea Zidului Berlinului. Dar frământări au fost și în viața Bisericii, precum Conciliul Ecumenic Vatican II. Volumul de față, ultimul apărut în timpul vieții Papei, trece în revistă, cu rigoare, diferite aspecte ale realităților de azi, într-un soi de „conversații la granița dintre milenii“. Se oprește asupra fenomenelor văzute prin prisma faptelor din
Agenda2005-47-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284408_a_285737]
-
1927, în Germania. A studiat teologia la Colegiul din Freising, apoi la Universitatea din München, fiind hirotonit ca preot la 29 iunie 1951. A obținut doctoratul în teologie în 1957. A fost consilier teologic liberal pe lângă cel de-al doilea Conciliu al Vaticanului, iar la 27 iunie 1977 a fost proclamat cardinal. Joseph Ratzinger, decanul cardinalilor de la Vatican de la decesul predecesorului său, a fost cel care a prezidat funeraliile fostului Suveran Pontif și a oficiat liturghia din Piața Sfântul Petru. Totodată
Agenda2005-17-05-saptamana pe scurt () [Corola-journal/Journalistic/283615_a_284944]
-
vicar capitular. În perioada 5-15 decembrie 1963 face un pelerinaj la Pământul Sfânt. La 13 ianuarie 1964 a fost numit arhiepiscop de Cracovia de către Papa Paul VI, care l-a făcut cardinal în 26 iunie 1967. Pe lângă participarea sa la Conciliul Vatican II (1962-1965), cu o importantă contribuție la elaborarea Constituției „Gaudium et spes”, cardinalul Wojtyla a participat la toate adunările Sinodului Episcopilor. În 18 noiembrie 1965, scrisoarea de reconciliere între episcopii polonezi și cei germani conține celebrele cuvinte: „Să iertăm
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
Pontificatul lui Ioan Paul II s-a înscris pe două coordonate, prefigurate prin denumirea mesajului solemn al Papei „Urbi et Orbi” (Către cetate și către lume): Biserica Catolică și lumea. Istoria recentă a Bisericii Catolice a fost puternic marcată de Conciliul Vatican II, care a integrat primatul papal într-un context de colegialitate, aducând corectiva unei definiri a episcopatului, cu urmări imediate atât în interiorul Bisericii Catolice, cât și în relațiile cu celelalte culte. În momentul în care a devenit papă, valurile
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
a integrat primatul papal într-un context de colegialitate, aducând corectiva unei definiri a episcopatului, cu urmări imediate atât în interiorul Bisericii Catolice, cât și în relațiile cu celelalte culte. În momentul în care a devenit papă, valurile provocate de acest Conciliu nu se potoliseră încă, astfel încât Ioan Paul II a fost nevoit să întărească stabilitatea și unitatea Bisericii, printr-o soluție personală: călătoriile pastorale. Impactul acestora a fost uriaș, veritabilul maraton al Credinței sprijinind puternic acțiunile bisericilor locale. După cum observa părintele
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
fost făcut arhiepiscop. O realizare deosebită a sa, în lumina dezintegrării ulterioare a ortodoxiei americane în diferite grupuri etnice, a fost unificarea tuturor grupurilor (ruse, grecești, siriene, bulgare, aleutine) sub ocârmuirea sa. Un simbol al acestei unități a fost primul Conciliu al Bisericii Ortodoxe din America, pe care l-a organizat în februarie 1907 în Mayfield, New York. În același an, Tihon s-a întors în Rusia. În 1917 a devenit Mitropolit al Moscovei, iar după câteva luni a fost ales Patriarh
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
mai târziu în timpul anului, suveranul Pontif a făcut și o glumă: „În 60 de ani riscăm să sărbătorim Paștele în luna august”. Cum se calculează dată Paștelui Modul de calculare a datei Paștelui a fost stabilit în anul 325, de conciliul de la Niceea, condus de împăratul Constantin cel Mare. Însă bisericile, cea catolică și cea ortodoxă, interpretează diferit regulile și, de aceea, datele la care se stabilește sărbătoarea diferă de cele mai multe ori. „În principiu, sistemul de stabilire a datei Paștelui este
Discuții secrete pentru o mișcare ce va reunifica din nou creștinismul. Decizie istorică de Paște [Corola-blog/BlogPost/92847_a_94139]