166 matches
-
să ne lăsăm înșelați de faptul că povestirile lui ilustrează atât de multe adultere sau decepții, precum și un fel de superficialitate sau indiferență. O lectură atentă a Decameronului relevă cartea ca fiind doar moderat senzuală, și niciodată, sau aproape niciodată, concupiscența nu este tema centrală a unei nuvele. Cât despre superficialitate și indiferență, sunt numai defecte care pot fi receptate numai dacă opera e percepută extrinsec; pentru a te descurca întrun spațiu narativ atât de vast ele sunt necesare.” 576 Dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care orice senzualitate este dorită, și care în mod obișnuit este numită zeița dragostei...>>”596. Una este Venus celestă, protectoare a mariajului și a familiei și care confirmă dragostea creștină; cealaltă este Venus cea carnală sau zeița senzualității și a concupiscenței; una este reprezentată de Maria, cealaltă de Eva. Formele pe care le ia această dualitate în operele lui Boccaccio sunt complexe.”597 Paradoxuri de acest gen puteau fi întâlnite și în dragostea curtenească a secolului al XII lea: iubirea era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
au reușit să demonstreze contrariul și anume că este „o povestire morală, care dă povețe”617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici Venus, dar nici Diana nu câștigă această dispută în Ninfale fiesolano. Dragostea cunoaște, din nou, două extreme: concupiscența și castitatea. Iubirea pasională a lui Africo și a Mensolei nu a reușit să triumfe, dar nici nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să izgonească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult mai intransigent din punct de vedere moral. Venus este descrisă ca fiind obscenă și toți care au crezut în această fiică a lui Zeus sunt considerați nebuni, incapabili să reziste atracțiilor unei femei. Această Venus întruchipează în mod direct concupiscența, în nici un caz compatibilă cu dragostea către Dumnezeu sau iubirea onestă, creștină, pentru o femeie. Scena în care este evocată răpirea Europei de către Zeus, în timp ce se juca nevegheată de nimeni, prilejuiește o meditație împotriva permisiunii acordate femeilor de a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină mai avantajoasă, dețin o mai mare putere politică sau financiară: „Tisbe este mult mai agresivă, mai doritoare și chiar mai curajoasă decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și bogata tradiție medievală, căreia Boccaccio, indiscutabil, trebuia să îi plătească un tribut. Dacă personajul feminin ilustrează un simbol, poemul, în ansamblul lui, se convertește într-o parabolă didactică: „Teseida poate fi interpretată ca o alegorie a trecerii sufletului de la concupiscență și lipsă de armonie la dragostea nobilă, căsnicie și pace.”742 Teseida a fost apreciată de către Geoffrey Chaucer care decide să debuteze în cadrul Povestirilor din Canterbury cu valorificarea acestei povești de dragoste. Emilia din Povestirea cavalerului este un personaj ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
morale la care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru propovăduirea idealului pe care îl reprezintă. Virginia ilustrează, ca și alte personaje feminine pozitive, obiectul râvnit de concupiscența și lăcomia masculină. Pentru a o avea aproape, conducătorul cetății, Apiu, uneltește un plan macabru: prin vorbele supusului său, Claudiu, o revendică pe fată, ca fiind o sclavă a acestuia, furată în copilărie, și nu fiica lui Virginius. Tatăl îndurerat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care să o ocupe: fie alegând binele, puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personajului fiind semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chiar prostii, și nu ale unei mentalități adânc înrădăcinate, a inferiorității și dominării femeii cu orice preț, cum întâlnisem anterior. În nuvela a patra din prima zi a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din omenesc și tot ceea ce este omenesc nu mai poate fi blamabil și incriminat, de aceea donna demonicata tinde să triumfe, de cele mai multe ori, în tot ceea ce face. Tinerețea este mereu un apanaj salvator și justificator al tuturor înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și bine știi că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
percepțiile lui se opun celor misogine ale epocii medievale.”35 Aceste constatări se pliază perfect și pe maniera lui Giovanni Boccaccio de abordare a personajului feminin. Donnele demonicate, nefiind supuse și blânde, devin și ele simboluri, dar ale carnalului, ale concupiscenței, ale dorinței iraționale, ale nevoii de libertate și de emancipare. „Percepția medievală dominantă asupra femeilor, care era acceptată ca atare mai mult decât era formulată explicit, a fost aceea care o înfățișa pe femeie drept ajutor și tovarășă de viață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
italiană. Ca și Vita Nuova este divizată în nouă părți, și povestește tot despre nașterea și dezvoltarea sentimentului iubirii. Dar Fiammetta este un revers al operei dantești. În timp ce dragostea lui Dante pentru Beatrice era sacră și înnălțătoare, Fiammetta povestește despre concupiscență și o dragoste adulterină distrugătoare. Întâlnim topoi familiari: Fiammetta stă în biserică în sâmbăta Paștelui și este apreciată de privirile laudative ale multor bărbați, observă privirea unui tânăr, deosebit de fermecător, plin de grație și foarte elegant îmbrăcat. Preocupată de reputația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287 Este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lume, târgoveața percepând principiul masculin ca fiind subordonat nevoilor și cerințelor exigente ale femeilor: „Barbatul pentru ce folos a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate uluitoare, târgoveața devine asemănătoare cu un animal sălbatic, necruțător, urmărind doar pasionalitatea, concupiscența. De multe ori folosește în discursul propriu pronumele personal de persoana întâi (I), marcă nu doar a subiectivității, ci mai ales a dorinței de a impune o notă de autoritate, încredere în sine, certitudine, voință de dominare, afirmarea a părerilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire benedictină, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
societate 479 și nu unei monahii, care a ales modestia, evlavia și retragerea de lume. Dar, mai presus de toate, încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este important, deoarece naratorul se dovedește în fața tinereții mult mai tolerant, considerând-o o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile căsătorite, atentând, în acest caz, și la unitatea și sacralitatea instituției familiei, pe care acceptă să o mineze în vederea propriilor interese. Exemplele sunt numeroase
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doi bani, fiindcă nici una barem nu s-ar împotrivi 549 Ibidem, p. 402. 550 Ibidem, p. 256. 149 încercării”551. Femeia ofensată îi va înscena o noapte de dragoste cu grotesca slujnică Cintazza și îl va demasca în fața episcopului. Dacă concupiscența și viclenia sunt păcatele cel mai des incriminate în povestirile Decameronului, ele nu sunt unicele. Li se reproșează slujitorilor Bisericii, și nu numai lor, ci și unor laici, lăcomia și avariția (I. 6, I. 7), dorința necinstită de înavuțire, falsificarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să ne lăsăm înșelați de faptul că povestirile lui ilustrează atât de multe adultere sau decepții, precum și un fel de superficialitate sau indiferență. O lectură atentă a Decameronului relevă cartea ca fiind doar moderat senzuală, și niciodată, sau aproape niciodată, concupiscența nu este tema centrală a unei nuvele. Cât despre superficialitate și indiferență, sunt numai defecte care pot fi receptate numai dacă opera e percepută extrinsec; pentru a te descurca întrun spațiu narativ atât de vast ele sunt necesare.” 576 Dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu valențe simbolice - de exemplu imaginea Beatricei este asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care orice senzualitate este dorită, și care în mod obișnuit este numită zeița dragostei...>>”596. Una este Venus celestă, protectoare a mariajului și a familiei și care confirmă dragostea creștină; cealaltă este Venus cea carnală sau zeița senzualității și a concupiscenței; una este reprezentată de Maria, cealaltă de Eva. Formele pe care le ia această dualitate în operele lui Boccaccio sunt complexe.”597 Paradoxuri de acest gen puteau fi întâlnite și în dragostea curtenească a secolului al XII lea: iubirea era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]