340 matches
-
aproape neutralizează cele trei metode de transfer de căldură: convecția, conducția și radiația. Rezistența la transferul prin conductivitate este dată de componenta majoritar gazoasă. În special aici se evidențiază aerogelul pe bază de siliciu (SilicaGel), deoarece siliciul are de asemenea conducția termică mică. Rezistența la transferul convectiv este dată de faptul că aerul nu circulă în structura materialului, iar dacă folosim un gel pe bază de carbon, obținem o rezistență mică la transferul radiativ. De aceea cel mai folosit aerogel pe
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
motorii. Cele mai evidente simptome includ tremurul, labilitatea emoțională (iritabilitate, timiditate excesivă, pierderea încrederii de sine și nervozitate), insomnie, pierderea memoriei, schimbări neuromusculare (slăbiciune musculară, atrofierea mușchilor și spasme), dureri de cap, polineuropatie (parestezie, reflexe tendonale hiperactive, reducerea vitezei de conducție a nervilor motorii și senzitivi), iar funcția cognitivă este deficitară. Expunerea cronică, chiar și la concentrații mici între 0,7-42 μg/m, au arătat ca și simptome tremurul, cunoștințe cognitive slabe și tulburări ale somnului. Pe termen scurt sau lung
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul respectiv întotdeauna una dintre triode este în stare de conducție, iar cealaltă este blocată. Pentru a putea fi blocate, grilele triodelor trebuie să poată fi polarizate puternic negativ față de catozi. Pentru a evita o sursă separată de alimentare a grilelor, tensiunea la catozi este ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
ridicată cu ajutorul rezistenței R. Datorită simetriei montajului, tensiunea la catozi este constantă, indiferent care dintre triode conduce. Condensatorul C asigură menținerea tensiunii la catozi în regimurile tranzitorii care apar la bascularea bistabilului. Dacă în starea inițială trioda T este în conducție iar trioda T este blocată, tensiunea la "ieșirea normală" formula 1 va fi „jos”. Ca urmare prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o tensiune mai joasă, care menține T blocată. Deci tensiunea la
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
este aplicată o tensiune mai joasă, care menține T blocată. Deci tensiunea la "ieșirea complementară" formula 2 este „sus”. Prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o tensiune mai înaltă, care menține T în conducție. Această stare este menținută până când la intrarea formula 3 ("set") se aplică un puls negativ. Acesta blochează T, ceea ce face ca tensiunea formula 1 să fie „sus”. Prin divizorul de tensiune format din R și R pe grila T este aplicată o
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
de metal aflată în mișcare sau, conform efectului Joule, încălzirea acesteia. În 1873, Frederick Guthrie descoperă emisia termoelectronică, fenomen redescoperit de Edison în 1880 și utilizat ulterior la construcția diodei. În 1874, inventatorul german Karl Ferdinand Braun (1850 - 1918) descoperă conducția unilaterală, fenomen ce va sta la baza realizării diodei semiconductoare de mai târziu. Fizicianul scoțian James Clerk Maxwell (1831 - 1879) elaborează, în 1861, setul de ecuații care descriu legile de bază ale electromagneticii, numite ulterior ecuațiile lui Maxwell și prin
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
punctele A și B. Pentru ca o operație de scriere să aibă loc, se plasează valoarea dorită a fi înscrisă pe linia Data și complementul acesteia pe linia Data', după care se activează linia Read/Write. Tranzistoarele de trecere intră în conducție și valorile de pe liniile Data și Data' vor fi transferate către punctele A și B. O poartă NU poate fi construită cu două tranzistoare MOS, astfel o celulă RAM statică, ce este capabilă să memoreze un bit de informație, poate
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
se anulează. Existența forțelor pune în evidență o nouă specie de mărimi de stare care nu e de natura mecanică. Prin examinarea structurii noii proprietăți (relații de echivalență și de ordonare etc.) se definește mărimea intensitate a curentului electric de conducție. Starea sistemului celor două fire se numește "termoelectrică", iar fenomenul pus în evidență prin experiență constituie "efectul termoelectric". Exemplul ilustrează modul în care se introduc speciile de mărimi de stare electrică și magnetică ale sistemelor de corpuri și câmp electromagnetic
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
fântână. Conductivitatea termică a heliului ÎI este mai mare decât cea a oricărei alte substanțe cunoscute, de un milion de ori decât heliul I și câteva sute de ori decât cea a cuprului. Acest lucru se datorează faptului că în conducția de căldură are loc o excepție cuantică. Cele mai multe materiale care conduc căldură și au o bandă de electroni liberi, care servesc pentru a transfera căldură. Heliul ÎI nu are nicio astfel de bandă de valentă, dar cu toate acestea, conduce
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
și umiditate ca factori ai climatului și variațiilor de sezon. Existența condensului în peretele de incintă duce la formarea mucegaiurilor și fungilor, degradarea pereților, apariția mirosului neplăcut și scăderea eficienței termice a termo-izolațiilor. Bazat pe proprietățile fizice ale materialelor (permeabilitatea, conducția, capilaritatea) și configurația incintei, tehnica actuală prevede strategii pentru evitarea condensului cum ar fi: prevenirea scăderii sub punctul de rouă a unor elemente de construcție; reducerea intrării vaporilor și creșterea posibilității vaporilor de a părăsi elementul de construcție; plasarea izolației
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
clorura de litiu (55%) și clorura de potasiu (45%); amestecul electrolitic se topește la aproximativ 400C, care este considerat mai jos decât punctul de topire al clorurii de litiu (610C). Încălzitori auxiliari încep să topească electrolitul pentru a se începe conducția electrică, iar în momentul când aceasta este prezentă, căldura generată de rezistență internă a celulei este suficientă pentru a menține electrolitul topit. Litiul care este redus la nivelul catodului plutește la suprafață celulei, de unde este recoltat. Clorul produs la anod
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
la 25 µm dar acest lucru nu este diferit de emisia de lumină vizibilă de obiectele incandescente și ultraviolete de obiecte mai fierbinți. Căldură este energia în tranzit care se scurge datorită diferențelor de temperatură. Diferit de căldură transmisă de conducția termică sau transmiterea căldurii prin convecție, radiația termică se poate propagă în vid. Radiația termică este caracterizată printr-un spectru particular cu multe lungimi de unda care sunt asociate emisiei dintr-un obiect, ca urmare a vibrațiilor sale moleculelare la
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar 10 nm (100 Å). Doparea puternică are ca rezultat un spațiu rupt între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda de conducție de pe partea n sunt mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n deoarece nivelele umplute cu electroni din banda de conducție din regiunea n se aliniază cu nivelele libere din banda de valență din regiunea p a joncțiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, aceste nivele devin mai puternic defazate iar curentul scade — ceea ce se numește "rezistență negativă", deoarece curentul scade cu
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
mai mult, aceste nivele devin mai puternic defazate iar curentul scade — ceea ce se numește "rezistență negativă", deoarece curentul scade cu creșterea tensiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, dioda începe să funcționeze ca o diodă normală, unde electronii se deplasează prin conducție prin joncțiunea p-n, și nu prin tunelarea prin bariera de potențial. Astfel, cea mai importantă regiune de funcționare a unei diode tunel este regiunea de rezistență negativă (caracteristica diodei tunel are forma literei N).
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
Kazarinov și R. A. Suris în anul 1971. Într-un cristal semiconductor, electronii pot ocupa o poziție într-una din cele două benzi continue de energie - banda de valență, care este puternic populată cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific materialului folosit. Cu toate acestea, un laser cuantic în cascadă nu utilizează materiale semiconductoare
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
poată depopula rapid nivelul laser inferior. Primul laser cuantic în cascadă a fost fabricat în sistem mateial InGaAs/InAlAs potrivit din punct de vedere structural la un substrat de InP. Acest sistem material special are un offset al benzii de conducție (mai exact, adâncimea cuantică) de 520 meV. Aceste dispozitive bazate pe InP au atins nivele foarte ridicate de performanță în intervalul spectral infraroșu mediu, atingând emisii de unde active de mare putere. În 1998, laserele cuantice în cascadă cu GaAs/AlGaAs
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
și ale golurilor la diferite impulsuri. Pentru tranziții optice interbandă, purtătoarele schimbă impulsul printr-un proces de împrăștiere lent, intermediar, reducând drastic intensitatea emisiei optice. Pe de altă parte, tranzițiile optice intersubbandă sunt independente de impulsul relativ al benzilor de conducție și de valență; tocmai din acest motiv au fost făcute propuneri teoretice pentru emițătoare cuantice în cascadă bazate pe Si/SiGe. Laserele cuantice în cascadă acoperă în prezent gama de lungimi de undă 2.75-250 µm, existând posibilitatea extinderii până la
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
reprezentând-o precizia. Materialele care puse împreună manifestă efect Seebeck formează un termocuplu. Într-un fir metalic ale cărui capete se află la temperaturi diferite TA>TB apare o diferență de potențial electric UAB cauzată de faptul că electronii de conducție din capătul cu temperatura mai mare au o energie cinetică mai mare și vor difuza către capătul mai rece. În acest fel capătul cald se va încărca pozitiv, iar capătul rece al firului se va încărca negativ. De remercat că
Termocuplu () [Corola-website/Science/311530_a_312859]
-
stocare pe parcursul întregului an, spre deosebire de alte sisteme de STES descrise mai sus, care sunt destinate unor diferențe mai mari de temperatură. Două tehnologii de construcție pasive de bază au fost dezvoltate în Statele Unite în timpul anilor 1970 și 1980. Ele folosesc conducția directă de căldură la și de la o masă de sol izolată termic și protejată de umiditate, pentru încălzirea spațiului. Într-una din metode, PAHS (passive annual heat storage - stocarea pasivă anuală a căldurii"), ferestrele clădirii și a alte suprafețe exterioare
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
masă de sol izolată termic și protejată de umiditate, pentru încălzirea spațiului. Într-una din metode, PAHS (passive annual heat storage - stocarea pasivă anuală a căldurii"), ferestrele clădirii și a alte suprafețe exterioare captează căldură solară, care este transferată prin conducție prin pardoseala, pereți și, uneori, acoperișul în către o masă de sol folosită că tampon termic. În cazul în care spațiile interioare sunt mai reci decât mediul de stocare, căldura este transferată prin conducție înapoi către spațiul de locuit. Altă
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
căldură solară, care este transferată prin conducție prin pardoseala, pereți și, uneori, acoperișul în către o masă de sol folosită că tampon termic. În cazul în care spațiile interioare sunt mai reci decât mediul de stocare, căldura este transferată prin conducție înapoi către spațiul de locuit. Altă metodă, AGS (annualized geothermal solar), folosește un colector solar separat pentru a capta căldură. Căldură colectată este livrată unui rezervor de stocare (sol, pat de pietriș sau de rezervor de apă), fie pasiv prin
Înmagazinarea sezonieră a energiei termice () [Corola-website/Science/330271_a_331600]
-
curent electric poate consta dintr-un flux de în orice direcție, sau chiar în ambele direcții simultan. Convenția pozitiv-negativ este utilizată pe scară largă pentru a simplifica această situație. Procesul prin care trece curentul electric printr-un material se numește conducție electrică, și natura acesteia variază în funcție de particule și materialul prin care se deplasează ele. Exemple de curenți electrici sunt conducția metalică, unde electronii se deplasează printr-un , cum ar fi metalul, și electroliza, unde ioni (atomi cu sarcină electrică) curg
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
utilizată pe scară largă pentru a simplifica această situație. Procesul prin care trece curentul electric printr-un material se numește conducție electrică, și natura acesteia variază în funcție de particule și materialul prin care se deplasează ele. Exemple de curenți electrici sunt conducția metalică, unde electronii se deplasează printr-un , cum ar fi metalul, și electroliza, unde ioni (atomi cu sarcină electrică) curg prin lichide, sau prin plasme cum ar fi scânteile electrice. În timp ce particulele se pot deplasa destul de încet, uneori, cu o
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]