297 matches
-
mătușa Pittypat, o invită pe Scarlett să locuiască cu ele. În Atlanta, Scarlett își redobândește treptat energia și se implică în munca la spitalul unde sunt îngrijiți răniții de război și în alte acțiuni de benevolat organizate în sprijinul armatei confederate. Scarlett îl întâlnește din nou pe Rhett Butler la o serata dansanta organizată pentru strângerea de fonduri în sprijinul Confederației. Rhett crede că războiul este o cauză pierdută, dar afacerile lui au profituri uriașe de pe urma acestuia. În cadrul seratei, bărbații trebuie
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
să îi ducă pe ea, Wade, Melanie, Beau și Prissy la Țară. Rhett este amuzat de această idee riscantă, dar reușește să facă rost de o căruță veche și de un cal bătrân cu care pornesc cu toții în urmă armatei confederate care se retrage din Atlanta. În drum spre Țară, Rhett se răzgândește și pleacă pe front, lăsând-o singură pe Scarlett. Această ajunge într-un sfârșit acasă, dar realizează repede cât de mult s-au schimbat lucrurile: tatăl ei, Gerald
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
pentru ea și toți cei aflați în grija ei. Decide să cultive pământul pentru a avea cu ce să îi hrănească. În tot acest timp sunt frecvente atacurile yankeilor care jefuiesc și dau foc plantațiilor. Zilnic, soldați obosiți ai armatei confederate se opresc la Țară pentru un pic de mâncare și odihnă în drumul lor spre casă. Într-un târziu, apare și Ashley Wilkes, istovit și distrus sufletește de războiul care tocmai se terminase. Viața la Țară pare să reintre treptat
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
s-a dat în zilele de 11-15 decembrie 1862, în orașul Fredericksburg și în preajma lui, între armata confederată a Virginiei de Nord condusă de generalul Robert E. Lee și armata unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Fredericksburg și în preajma lui, între armata confederată a Virginiei de Nord condusă de generalul Robert E. Lee și armata unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor fiind de peste două ori mai numeroase decât cele suferite de confederați. Planul lui Burnside era de a trece râul Rappahannock pe la
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor fiind de peste două ori mai numeroase decât cele suferite de confederați. Planul lui Burnside era de a trece râul Rappahannock pe la Fredericksburg la jumătatea lui noiembrie și de a pătrunde rapid în capitala Confederației, Richmond, înainte ca armata lui Lee să-l poată opri. Întârzierile birocratice l-au împiedicat pe Burnside
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
oraș și de pe o creastă puternic fortificată aflată la vest de oraș, denumită Înălțimile lui Marye ("Marye's Heights"). La 13 decembrie, „marea divizie” a gen.-mr. William B. Franklin a reușit să penetreze prima linie defensivă a gen.-lt. confederat Stonewall Jackson la sud, dar a fost respinsă. Burnside a ordonat marilor divizii ale general-maiorilor Edwin V. Sumner și Joseph Hooker să efectueze asalturi frontale multiple împotriva poziției gen.-lt. James Longstreet de pe Înălțimile lui Marye, toate acestea fiind respinse
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
mișcare la începutul toamnei, invadând Kentucky și Maryland, și deși fiecare din aceste invazii a fost respinsă, aceste armate au rămas intacte și capabile de alte acțiuni. Lincoln i-a cerut gen.-mr. Ulysses S. Grant să înainteze împotriva fortăreței confederate Vicksburg, Mississippi. El l-a înlocuit pe gen.-mr. Don Carlos Buell cu gen.-mr. William S. Rosecrans, în speranța unei atitudini mai agresive împotriva confederaților în Tennessee. La 5 noiembrie văzând că înlocuirea lui Buell nu-l stimulase pe
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
înainte ca el să-l poată opri și că, pentru a proteja Richmondul, va trebui să ocupe următoarea poziție apărabilă la sud de râu, pe râul North Anna. Când a văzut, însă, cât de încet se deplasează Burnside (și președintele confederat Jefferson Davis și-a exprimat rezervele în ce privește planificarea pentru o bătălie atât de aproape de Richmond), și-a îndrumat restul armatei către Fredericksburg. Până la 23 noiembrie, tot corpul lui Longstreet sosise și Lee l-a plasat pe creasta denumită Înălțimile lui
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
la nord de centrul orașului, un al treilea la extremitatea sudică a acestuia și încă trei mai la sud, lângă confluența Rappahannockului cu Deep Run. Inginerii care construiau podul aflat direct în dreptul orașului au intrat sub tirul trăgătorilor de elită confederați, în principal al celor din brigada Mississippi condusă de gen. brig. William Barksdale, care comanda apărarea orașului. Artileria unionistă a încercat să-i disloce, dar pozițiile lor din pivnițele caselor au făcut ca focul celor 150 de tunuri să nu
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
135 de infanteriști din regimentele 7 Michigan și 19 Massachusetts s-au înghesuit în bărcile mici. Ei au reușit să treacă râul și s-au împrăștiat rapid în linii de luptă pentru a-i îndepărta pe trăgători. Deși unii dintre confederați s-au predat, luptele probabil au înaintat de la stradă la stradă prin oraș în timp ce geniștii terminau de montat podurile. Marea Divizie Dreapta a lui Sumner a început să treacă la ora 4:30 p.m., dar grosul acestei forțe a trecut
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
seara, patru brigăzi unioniste ocupaseră orașul, pe care l-au prădat cu o furie nemaivăzută până atunci în război. Acest comportament l-a înfuriat pe Lee, care i-a comparat cu vandalii antici. Distrugerea i-a înfuriat și pe soldații confederați, dintre care mulți erau din Virginia. Mulți dintre unioniști au fost și ei șocați de distrugerile la care a fost supus Fredericksburgul. Victimele în rândul civililor au fost neobișnuit de puține în contextul unor asemenea violențe; George Rable estimează că
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
în acel moment, la care Pelham a răspuns: „spune-i generalului că pot să rămân pe poziție.” Iron Brigade ("Brigada de Fier", fosta brigadă a lui Gibbon, condusă acum de gen. brig. Solomon Meredith) a fost trimisă să oprească artileria confederată. Această acțiune a fost efectuată în principal de Regimentul 24 Infanterie Michigan, un regiment nou înființat care se alăturase brigăzii în octombrie. După o oră, Pelham a început să rămână fără muniție și s-a retras. Generalul Lee a observat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
să-i susțină și s-a amestecat printre brigăzile din frunte. Pe măsură ce spațiul se lărgea datorită presiunii de pe flancuri, mii de oameni ai lui Meade au ajuns pe creastă și s-au întâlnit cu brigada lui Gregg. Mulți dintre acești confederați își depozitaseră armele în timp ce se ascundeau te artileria unionistă și nu se așteptau să fie atacați, astfel că au fost uciși sau capturați neînarmați. Gregg a confundat la început soldații unioniști cu confederați care fugeau și a ordonat soldaților săi
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
cu brigada lui Gregg. Mulți dintre acești confederați își depozitaseră armele în timp ce se ascundeau te artileria unionistă și nu se așteptau să fie atacați, astfel că au fost uciși sau capturați neînarmați. Gregg a confundat la început soldații unioniști cu confederați care fugeau și a ordonat soldaților săi să nu tragă în ei. Gregg era parțial surd și, deși era călare în fața liniilor sale, nu i-a auzit pe federalii care soseau și nici gloanțele care zburau în jurul lui. A fost
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
ei. Gregg era parțial surd și, deși era călare în fața liniilor sale, nu i-a auzit pe federalii care soseau și nici gloanțele care zburau în jurul lui. A fost împușcat în coloana vertebrală și a murit după două zile. Rezervele confederate—diviziile generalilor de brigadă Jubal A. Early și William B. Taliaferro—au intrat în luptă din spatele poziției inițiale a lui Gregg. Inspirați de atacurile acestora, cei din regimentele din cadrul brigăzilor lui Lane și Archer s-au regrupat și au format
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Lane și Archer s-au regrupat și au format o nouă linie defensivă în spațiul liber. Acum, asupra oamenilor lui Meade se trăgea din trei părți și aceștia nu au rezistat presiunii. Feger Jackson a încercat să flancheze o baterie confederată, dar după ce calul său a fost împușcat și a început să conducă trupele pe jos, a fost și el împușcat în cap de o salvă și brigada sa s-a retras, fără conducător (col. Joseph W. Fisher l-a înlocuit
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Atacul nu a putut profita de un spațiu liber, și soldații unioniști nu aveau niciun pâlc de copaci care să le acopere înaintarea, astfel că progresul a fost unul lent sub tirul greu al brigăzii lui Lane și al artileriei confederate. Imediat după Taylor era brigada col. Peter Lyle, și înaintarea celor două brigăzi s-a împotmolit înainte să ajungă la calea ferată. Angajându-și rezerva la 1:45 p.m., Gibbon a trimis brigada col. Adrian R. Root, care a trecut
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
loc atacuri majore, în timp ce centrul bătăliei s-a mutat spre nord la Înălțimile lui Marye. La capătul nordic al câmpului de luptă, divizia condusă gen. brig. William H. French, din cadrul Corpului II s-a pregătit de înaintare, supusă tirului artileriei confederate îndreptată în jos, spre Fredericksburgul acoperit de ceață. Ordinele generalului Burnside către gen.-mr. Edwin V. Sumner, comandantul Marii Divizii Dreapta, era de a trimite „o divizie sau mai multe” să ocupe zonele înalte de la vest de oraș, presupunând că
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
ceață. Ordinele generalului Burnside către gen.-mr. Edwin V. Sumner, comandantul Marii Divizii Dreapta, era de a trimite „o divizie sau mai multe” să ocupe zonele înalte de la vest de oraș, presupunând că asaltul său de la capătul sudic al liniei confederate va fi acțiunea decisivă a bătăliei. Zona era una dificilă—predominant câmp deschis, dar întrerupt de case împrăștiate, garduri și grădini care restricționau mișcarea liniilor de bătălie. Un canal se afla la circa 200 de metri vest de oraș, traversat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
o cărare îngustă ușor piezișă—Drumul Telegraph, denumit după bătălie "Drumul Scufundat" ("Sunken Road")—era protejat de un zid de piatră de 1 m, întărit în unele locuri cu bușteni și abatis, o foarte bună poziție defensivă pentru infanterie. Generalul confederat Lafayette McLaws avea la început 2.000 de oameni în linia întâi de pe Înălțimile lui Marye și mai erau 7.000 de oameni în rezervă pe creastă și în spatele ei. Artileria masată acolo acoperea aproape neîntrerupt câmpia de sub ea. Generalul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
celei a lui Palmer. Acestea au avut aceeași soartă. A urmat Brigada Irlandeză a generalului Thomas F. Meagher. Ca o coincidență, ei au atacat zona apărată de conaționalii lor irlandezi din Regimentul 24 Infanterie Georgia al colonelului Robert McMillan. Un confederat care a observat drapelurile verzi ale regimentului apropiindu-se, a exclamat: „O Doamne, ce păcat! Vin flăcăii lui Meagher.” Dar McMillan a ordonat soldaților: „Dați-le acum, flăcăi! Acum e vremea! Dați-le!” Ultima brigadă a lui Hancock a fost
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și și-a dat seama că diviziile lui French și Hancock nu mai puteau să înainteze. Apoi, a plănuit ca ultima sa divizie, comandată de gen.-mr. Oliver O. Howard, să penduleze spre dreapta și să încerce să încercuiască stânga confederată, dar după ce a primit cereri urgente de ajutor de la French și Hancock, i-a trimis pe oamenii lui Howard în jurul celor căzuți. Brigada col. Joshua Owen a intrat prima, întărită de brigada col. Norman J. Hall, și apoi două regimente
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Daniel Butterfield, aflat în fruntea Corpului V al lui Hooker, așteptându-l pe Hooker să revină de la ședința cu Burnside, a trimis divizia condusă de gen. brig. Charles Griffin să-i acopere pe oamenii lui Sturgis. În acest moment, divizia confederată a gen.-mr. George Pickett și una din brigăzile gen.-mr. John Bell Hood înaintase spre nord să întărească Înălțimile lui Marye. Griffin a aruncat cele trei brigăzi ale sale către solida poziție confederată, una câte una. Îngrijorat și el
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
lui Sturgis. În acest moment, divizia confederată a gen.-mr. George Pickett și una din brigăzile gen.-mr. John Bell Hood înaintase spre nord să întărească Înălțimile lui Marye. Griffin a aruncat cele trei brigăzi ale sale către solida poziție confederată, una câte una. Îngrijorat și el de soarta lui Sturgis, Couch a trimis cele șase tunuri ale bateriei B a căpitanului John G. Hazard Regimentul 1 Artilerie Ușoară Rhode Island, la 140 m de liniile confederate. Ei au fost loviți
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]