711 matches
-
morga inflexibilă și superioară a demnitarului român. Este destins, senin și totuși concentrat. Este direct și lipsit de orice emfază. Rugat să vorbească despre propria persoană, opune rezistența firească a intelectualului: „Trebuie să fiți convingător, pentru că nu sunt un ins confesiv”. A fost cea dintâi dintre „confesiunile” domnului ministru. Răzvan Ilie: Pentru a fi cât mai convingător, încerc să intru oarecum mai brusc în dialog. Mai aveți timp să citiți, domnule Ungureanu? Sunt convins că aveți o agendă foarte încărcată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
M. însăși a aparținut câtva timp acestei tagme) alcătuiesc o societate de carieriști, demagogi, grandomani, pe care personajul narator/autor îi privește acum cu umor critic întretăiat de reflexe retractile și frustrări generatoare de regrete. Alte două volume completează trilogia confesivă, tonul rămânând grav și simplu. „Concepută ca o rememorare post-mortem a propriei vieți” (Alex. Ștefănescu), Scrisoare din eternitate (1998) prezintă aceleași caracteristici: naturalețe și putere de înțelegere, într-o consemnare laconică. O reușită o reprezintă romanul-cronică de familie Fetele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
Și de ce "la mămica și la tăticu`"? Ce, e fată mare, nu s-a înțeles cu bărbatul și a fugit la părinți?" "N-am spus-o cu ironie, e o istorie întreagă, răspunse ea cu un glas de astă dată confesiv. Unde ești dumneata, de unde vorbești?" "De la Telefoane!... Aș vrea să vă văd, adăugai, nu puteți să repetați vizita și să veniți pe la mine?" Răspunse afirmativ după o tăcere care nu era o ezitare, ci un calcul al orei pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest fel se numără, indiscutabil, Craiova văzută din car, unde rememorarea capătă accente nostalgic-ironice, aliaj rar, ce își datorează strălucirea tocmai alternanței vocilor și abilității autorului de a strecura între notațiile prozaice, indiferente, câte un pasaj de aparență lirică ori confesivă: Craiova văzută din car e cel mai frumos oraș din lume, Rămân și acum încremenit când mă gândesc, îmi lasă gura apă. Era și primul oraș care-mi ieșea în cale, Poate și asta contează, aveam retina proaspătă, fără gunoaie
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu dragoste iar acum creierul meu e mort. am pornit la maraton ca pe suta de metri. am vrut totul deodată, am vrut să-mi înnebunesc cititorul am uitat că viața e lungă. (Rana) Constatăm, la lectura unor asemenea pasaje confesive, că, într-adevăr, pentru obținerea efectului de sinceritate este nevoie de un rafinament extrem, dar ne dăm seama, în același timp, că, tocmai prin această zonă a creației sale, Mircea Cărtărescu se apropie mai mult nu numai de idealul poemului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
Ulici, Prima verba, II, 43-44; Firan, Profiluri, 102-104; Popa, Clasici, 115-119; Coșovei, Pornind, 239-242; Constantin M. Popa, Lacrimi incomode, R, 1991, 10-11; Tudor Opriș, 500 debuturi literare. Istoria debutului școlar al scriitorilor români (1820-1980), Galați, 1991, 210-211; Al. Cistelecan, Tranșanța confesivă, LCF, 1995, 8. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
capitolul „Memorialiști de ieri și de azi”, criticul trece cartea Anniei Bentoiu în rând cu cele ale unor I.D. Sîrbu, Petre Pandrea, Ion Ioanid, găsindu-i nota proprie în ceea ce criticul numește „infinita delicatețe sufletească” a autoarei, transmisă textului ei confesiv și evocator. „O infinită delicatețe sufletească”, scrie N. Manolescu, „este pusă în slujba evocării unei istorii de care n-a fost cruțat niciunul dintre noi, oamenii unei generații care a avut șansa și totodată neșansa, deopotrivă de absurde, de a
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
din care nu pot spune, între ziaristică și editură, ce parte este cea mai bună și care, pentru moment, continuă în aceleași direcții". Prin felul cum e construit acest amplu mozaic, unde liantul dintre lecturile critice e asigurat de precizări confesive privind împrejurările scrierii lor și inserția ei în biografia autorului, ca și prin gradul de implicare personală supravegheat-afectuoasă în comentarii, Maurice Nadeau dă acum, după memoriile din Să fie binecuvântați, încă un exemplu de ceea ce ar putea să definească personalitatea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Ionel Teodoreanu, familiară lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de notații de atmosferă, de scene domestice, amănunte de viață privată evocate cu o forță de sugestie care vine în întâmpinarea cititorului avid de astfel de informații capabile să recreeze universul unei epoci uitate, dar învăluite în aburul nostalgiei
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
poporului, președinte și apoi președinte de onoare al Institutului Internațional de Teatru), B. realizează nenumărate traduceri și adaptări pentru scenă ale unor piese unde este și protagonist (Cotletele de Bertrand Blier, de exemplu), precum și trei volume de eseuri și proză confesivă, Portrete și subtexte (1968), Luni, marți, miercuri (1978) și Note de insomniac (2000). Este laureat al Premiului Academiei Române (1997) și Mare Ofițer al Legiunii de Onoare (2002). Cărțile lui B. sunt pseudo-jurnale, texte în care coexistă amintiri, portrete, note critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
o conștiință tragică ocolește capcanele simplului istorism sau pe acelea ale unui biografism destinat publicului amator de anecdotic, pentru a oferi o apropriere coerentă și cu multiple posibilități de înțelegere a prozei unui autor socotit „moștenitor al spiritului dostoievskian”. Literatura „confesivă” a scriitorului francez de origine americană și aceea „ficțională” sunt interpretate în spațiul unei lecturi „duble”, plecând de la ideea lui Serge Doubrovski despre „reciprocitatea subiectivă”, care face posibilă pătrunderea sensurilor textului, laolaltă cu punerea în lumină cât mai corectă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
mijloace de expresie caracteristic în egală măsură romancierului și celui care, pentru a se „mărturisi”, recurge la o literatură „personală”, adică la autobiografie și memorialistică. Din această perspectivă, cele două secțiuni ale cărții - Personalitatea lui Julien Green în literatura sa confesivă și Condiția dramatică a eroului în operele de ficțiune ale lui Julien Green - își află o deplină justificare. După cum, tot atât de îndreptățit este și solidul paragraf introductiv în care se urmărește procesul receptării operei greeniene, împreună cu disputele pe care le-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
caietului cu însemnări. Realitatea ne apare astfel ca "o punere între paranteze" (ėpohė), reducționismul lui Edmund Husserl din "Meditațiile carteziene". De altfel, prozatorul marchează și grafic prin paranteze părerile, ideile și sentimentele lui Dragoș când Dimitrie își expune pe ton confesiv povestea vieții sale: "Dar ecourile nu se mai răsfrângeau în auzul și în ochii ei, ci se întorceau în mine însumi ca într-o stea neagră, strivindu-mă sub densitatea lor formidabilă. Ochii străinei mă sfărmau cu inflexibilitatea lor mată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor aleși ai destinului său numai receptivi la senzaționalul ascuns, de cele mai multe ori, dincolo de suprafața lucrurilor, alcătuit din două registre narative, al naratorului principal, ziaristul-scriitor Dragoș Ivănescu, și al profesorului cu propensiuni scriitoricești, Dimitrie Cristea, care compun un amplu dialog confesiv, dominat de confidențele profesorului, detaliate, urmând ordinea cronologică a faptelor, prin valorificarea unei memorii prodigioase, cele două personaje încercând, astfel, împreună, să înțeleagă ițele lumii în care trăiesc, dar și pe ale celei pe care și-o imaginează fiecare. Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pulberea uitării de pe oglinda mătuită de timp, redescoperind un adevăr ce face carieră la Bacovia și anume "ființa biologică motivează și hrănește durerea sufletului" (p. 109). Așa se face că descoperim un Bacovia maladiv. Un Bacovia măcinat fizic și oarecum confesiv, deși un alt fel de boală, cea sufletească, va fi catalogată de doctorul psihiatru Marinescu astfel: "E un rezervor de mare sensibilitate. Structura sa biologică iese din comun, ca și aceea cerebrală. De aceea și creația poetică este excepțională." (apud
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în exclusivitate din articolele scrise pentru ziare și reviste. ă...ț Mi se publică și mi se plătesc câtă vreme editorul le consideră relevante pentru perioada de tranziție a României. Aproape toate sunt însă despre mine însumi“, scrie Alexandru Vlad, confesiv, la mijlocul acestei cărți în mare parte autobiografică. Tonul este cel al evocării, al amintirii, iar trimiterea la Marcel Proust este inevitabilă. Fără satul curcubeielor duble, copilăria nu ar fi decât un timp pierdut, nu unul regăsit. Din sat începe totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
spuse lui Bangs, încercând să-mi dau seama cât de probabil era ca el să spună și altora. În după-amiaza în care am îngropat-o pe Portia, m-am întors în apartamentul meu și am compus cel puțin trei scrisori confesive către Sheba, pe toate sfârșind prin a le arde în chiuveta din bucătărie. Depresia mi se întorsese acum, revigorată serios de vină. M-am trezit copleșită de o mulțime de mici probleme de sănătate. Noaptea, când mă băgam în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vreo bășină, de rog de pe acum să mă scuzi; nu le mai pot ține. Deocamdată, e singurul efect concret al Stimulatorului Neuromagnetic. După această scurtă paranteză, pentru a readuce discuția pe făgașul ei normal, adăugă pe un ton mai puțin confesiv, ca și cum și-ar fi amintit abia atunci: Cu alte cuvinte, dacă-mi dai voie, Înțeleg că ai renunțat la demisie. Din delicatețe, sau numai din prudență, maiorul evită orice fel de comentariu. Spuse: — Propriu zis, nu am renunțat, ci am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
interesați un abecedar al meseriei, încercând să îndrepte realitatea unor texte teoretice copiate, confuze, maltratate prin traduceri grăbite și după ureche. Am ezitat mult până să ne așezăm la masa de scris. Am ezitat între un text mai eseistic (mai confesiv) și altul academic (sobru și încruntat). Până la urmă, observând cât de mult lipsesc în spațiul românesc cărțile de inițiere jurnalistică, am ales calea de mijloc, propunându-ne să scriem o carte utilă, dar care să ne facă și nouă plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sare de gât și, cu lacrimi în ochi, spune: „Ce bine că ai întârziat de la școală. Acum câteva minute, a explodat butelia de aragaz în bucătărie”. Scrisă alert și pigmentată cu măsurate elemente de portret și de atmosferă, această povestire confesivă, la persoana întâi, poate fi interesantă și ușor amuzantă, având și surpriză, și un personaj bine conturat (naratorul). Schimbarea bruscă a perspectivei. Acest procedeu se pretează foarte bine povestirilor cu tentă parabolică. Practic, situația din prima parte se repetă identic
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
multă viață narațiunii. Condiția este să avem simțul oralității, să nu ne pierdem în banalități sau replici forțate. Orice povestire sau reportaj este o „felie de viață”. Senzația de autentic și de „trăit” vine dintr-o relație: cu sine, (povestirea confesivă), cu cei apropiați, cu persoane, necunoscute, cu lumea, în general. Relația este activată și pusă în valoare de către o intrigă, o tulburare a firescului. Relație înseamnă conflict. În autenticul și gestionarea acestuia stă toată arta naratorului. Orice povestire conține o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
înghițit un înger soarbe greierii”. Apocalipticul se află, surprinzător, în simbioză cu ludicul. Alături de piese lirice scurte, S. a publicat poeme ample: fie în românește, ulterior în spaniolă, franceză, germană, fie invers. Râul e o cântare a Dunării, cu inserții confesive, cu incursiuni istorice și mai cu seamă mitologice, cu menționarea și a „râului frate”, Rinul: „La Zähringen pe dealul bătrân/ mai dăinuie în ceață de cetini / un turn cenușiu cu un singur ochi / Din el se vede ca din altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
sau al Meșterului Manole: „Cu mlădieri sonore - care flaut/ Își caută-n verde-galben partitura?/ În strune de vioară trec măsura/În apele albastrului ce caut...”. Interioritatea se reflectă într-un spațiu plin de romantism, nu de puține ori melancolic și confesiv: „Deopotrivă plină de mistere -/Meteoriții roșii în panere.../ În slavă crește steaua de mătase:/ Rotundul măr al serilor frumoase”. În Hanul cuvintelor (1999), un „eseu versificat despre balcanismul literaturii române”, V. închipuie, în manieră când antonpannescă, când de inspirație barbiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
expresive, distribuite în proze scurte, care denotă imaginație epică și virtuozitate verbală. Iarna îngerilor (2002) este romanul nașterii unui roman, într-o formulă în care autorul își retrage propriul comentariu din substanța epică, permițând astfel personajului principal degajarea unui flux confesiv de tip diaristic. O dramă erotică (imposibilitatea realizării unei comunicări durabile cu partenera, dar și incapacitatea de a se sustrage obsesiei pentru ea) se suprapune unei crize existențiale (sentimentul nerealizării profesionale într-o redacție condamnată la monotonie și automatism). Debutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]