1,131 matches
-
THE FIELDS WITH GRASS Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Oh, câmpuri cu ierburi Lăcaș de înhumare Pentru trupurile noastre sfinte Obosite de atâtea chinuri ale facerii Voi sunteți ultimii noștri confesori. V-am văzut primăvară Că pe un incendiu de flăcări verzi. Și vântul care lovea Cu piciorul desculț În flăcări incitându-le puterea. Tot ceea ce este moarte Nu se poate naște, dar acum, umbră Zace bolnavă și suferă sub piedestalul
THE FIELDS WITH GRASS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370609_a_371938]
-
508, devenind sabia Papei pentru răspândirea catolicismului, dar și unsul Domnului, strălucind cu aură supra-omeneasca în ochii muritorilor de rând. Condiția pusă de Bertha, la căsătoria cu păgânul rege anglo-saxon, a fost să-și poată păstra religia, și-a adus confesor, ba chiar a cerut de la Papă și un trimis. Prima arhiepiscopie catolică de Canterbury și cea mai veche școală regală sunt realizările ei, nu ale „misionarului creștin” Augustin. Comitatul Kent deține 2,87% din suprafața Angliei sau 1,53% din
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
Pe aceeași dată a fost detașat slujitor la Catedrala Sfintei Episcopii. Vacantându-se Parohia Sfântul Gheorghe din orașul Râmnicu Vâlcea, la 1 septembrie 1933 a fost transferat, la cererea sa, preot la această parohie. În anul 1935 a fost numit și confesor al cercetașilor din municipiul Râmnicu Vâlcea, iar în anul 1936 catehet al premilitarilor din oraș. Acum, la vârsta de 34 ani, în zbuciumul unei munci rodnice și în plin avânt al tinereții, i-a fost dat să sufere și o
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
au dus la scrierea a peste incă 100 de sonete religioase care au apărut în cartea „Slăvește suflete al meu pe Domnul”, la Editura Dacia, în 2007, ediție îngrijită de inimosul și cucernicul protopop al Oradiei, preotul Dorel Octavian Rusu, confesorul meu, un om de litere de excepție. Această carte masivă, cu un cuvânt înainte înflăcărat al părintelui Rusu Dorel, a stârnit în lumea literară aprecieri deosebite, cum ar fi cea din partea scriitorului și exegetului Constantin Cubleșan de la Cluj. Au urmat
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
dintre părinți, despre lipsa lui de implicare, despre insensibilitatea lui etc. Orice copil care are acces la acest tip de informații este pus automat în situația de a-și pune o pălărie mult prea mare pentru capul lui. El devine confesorul părintelui, este forțat să-și asume un rol de adult și să-și asume responsabilitatea pentru starea emoțională a părintelui și chiar să ducă lupta mai departe cu celălalt părinte, în numele lui. În toate aceste situații în care părinții sunt
Nu mai suntem soţ şi soţie, dar rămânem mama şi tatăl copilului nostru () [Corola-blog/BlogPost/338232_a_339561]
-
miroase a copaci cu igrasii pe dinți”... Până și îndrăgostiții prinși în „cătușa singurătății” se plimbă îngemănați, spre un destin efemer: „Eu și tu,/ două oase de frunză” (Lied 31, p.85). În ultima parte, poetul G. Baciu devine un confesor de elită, un duhovnic, al primelor sale neliniști umane, al gândurilor care-l frământă. În confesiuni (lat. confessio= mărturisire, destăinuire, spovedanie) autorul dezvăluie anumite amănunte, gânduri, idei, care permit o mai bună cunoaștere a personalității sale. Aș aminti câteva confesiuni
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
altfel!) - este dorul măcinător de suflet, care provoacă arșițe mai usturătoare decât sulițele de pe cer. Dar rănile lăuntrice nu se văd. Ele transpar însă, uneori, în chip neașteptat, de regulă în fața unor necunoscuți, unor trecători grăbiți, care slujesc drept duhovnici, confesori sau prieteni ocazionali în fața cărora, e mai lesne să-ți radiografiezi sufletul. Cei care le primesc le iau cu ei ca pe un bagaj străin, ajuns niciodată la destinație. Povești în poveste. Povești de viață. Frânturi, crâmpeie de soartă. Averi
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
încriptate” în cuvinte, nu poartă o mască de carnaval, ele sunt trasparente și limpezi ca apele izvoarelor de munte, ele se cer comunicate, limbajul folosit de poet ( purtând amprenta unei tristeți metafizice, însingurat în sine, deseori) este acela a unui „confesor” care are curajul să se exteriorizeze, și să înfrunte mirarea atâtor ochi ascunși în „lumina soarelui de amiază”. În fiecare gând neconturat există o catedrală de cuvinte și poetul e gata oricând să înalțe o rugă, țesând cu migală, dăruire
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de asemenea, coroanele regilor români. În continuare atenția Cristianei Rotaru s-a îndreptat asupra ritualului încoronării regilor englezi. Astfel au fost descrise obiectele care alcătuiesc regalia britanică, adică acele obiecte folosite în actul încoronării, precum: Globul Crucifer, Coroana Sfântului Eduard Confesorul, Coroana Imperială, Sabia de Stat (a Justiției Spirituale, a Justiției Temporale, a Milei), Sabia cu Nestemate, Fiola cu Sfântul Mir, Lingurița Mirungerii, Pintenii, Inelul Suveranului sau al Încoronării, Brățările Înțelepciunii, veșminte de natură sacerdotală (Dalmatica, Mantia Imperială), Sceptrul Regal, Sceptrul
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
viconte de Grandeck. Are o voce minunată și ne-a captivat atenția cu minunate versete pline de preacucernică înțelepciune. Dar domnia voastră cum ați trecut peste orele nopții? - Oh, mi-am făcut rugăciunile de seară, apoi m-am spovedit preabunului nostru confesor, preasfinția sa Drugan Bighead de la mânăstirea Fornicatorilor. - Oh, am auzit de acest preacucernic părinte și de darurile lui aproape supranaturale! - Într-adevăr are un har cu totul deosebit și nici nu am simțit cum au trecut orele nopții, iar canonul
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
să aibă cel puțin vârsta mea ca să poată fi profitat de ele. După mai multe discuții pe Messenger am acceptat o convorbire între 4 ochi. Ne-am întâlnit în Cișmigiu, sub copacul pe care și eu mi l-am făcut confesor de când se poartă acest obicei ca efect al romanului devenit șlagăr. Un tinerel de cca. 25 ani, abia ieșit de pe băncile facultății de geologie. Un îndrăgostit de munți și drumeții. A început direct nararea. Prevăzător mi-a înmânat si un
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
religios ( în sensul bun și grav al termenului), poate. E drept că prima mea carte, respinsă total de cenzura comunistă (primul caz de acest fel la noua editură, pe-atunci, Cartea Românească-în reluare), era alcătuită din “imnuri” și se numea “Confesorul”. A trebuit să “negociem” ca să apară: nufără a-i arunca furios lui Mihai Gafița,redactorul șef al ”editurii lui Preda”, pus să negocieze cu mine: “Eu nu scriu poezii în gospodăria colectivă”- lucru care l-a infuriat teribil pe fostul
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
așteptărilor? - Niciodată. Un singur critic a scris cinstit despre mine, târziu, în urma apariției ediției de autor “Turmul onoarei” la Editura Vinea (titlu preferat de poetul N. Țone, patronul și directorul acestei edituri aproape exclusive de poezie); titlul meu era, firește, “Confesorul”, dar i-am dat dreptate lui Țone. Prea îmi purtase ghinon peste ghinion titlul meu de-a lungul anilor...Vorba mamei: schimbi cămașa, schimbi norocul. Deși norocul vieții mele a fost că bunul Dumnezeu m-a predestinat să scriu poezie
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
versuri salutate de G. Călinescu în revista Contemporanul, articolul POEZIE , urarea de bun venit in lit.romana. Deb.E: vol. versuri REPAOSE, 1969. Membru titular al Uniunii Scriitorilor , 1970, recomandat de Geo Bogza, A. E. Baconsky. N. Manolescu. Au urmat: CONFESORUL, 1970, primul manuscris al noii edituri Cartea Românească, întors fără viză complet, pe motivul conținutului religios/mistic. Cartea a apărut totuși la insistențele editurii cu titlul CONFESIUNEA. Considerată una din victoriile editurii în lupta ei cu cenzura, directorul Marin Preda
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
chiar în ochi) că o respect și că nu trebuia să-și ascundă identitatea. Niciun părinte nu trebuie să o facă, în atari condiții. Și să-i cer scuze dacă, eventual, ne crede pe toți dascălii... niște corupți. Aici, eu, confesorul învățătorului, ar trebui să mai adaug că, spre exemplu, ca urmare a “corupției” sale pe parcursul celor peste patru decenii de activitate didactică, acum, la pensie fiind, își trage osânza din ce a adunat ca “șpăgar”, anume corespondentul unei biete pensii
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
ei de început și detecta aici impersonalism și ample ritualuri cosmice, ceea ce conferă discursului „o formă euristică”. SCRIERI: Ecuație liniștită, București, 1985; Diminețile gândului, Timișoara, 1989; Scara lui Iacob, Timișoara, 1995; Noaptea romană, Târgu Mureș, 1997; Focul matematic, București, 1997; Confesor de tigri, Botoșani, 1998; Ultimul etrusc, Timișoara, 2002; Călătorii apocrife, Pitești, 2002; Dreptul rănii de a rămâne deschisă, București, 2003. Traduceri: Arthur Osborne, Sri Ramana sau Calea cunoașterii supreme, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Marcel Pop-Corniș, Vă prezentăm un
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o savoare aparte sunt „tabletele cu Cocó”, papagalul care a devenit nu doar blazonul revistei, ci și un personaj nelipsit din paginile ei, putând fi întâlnit în diferite ipostaze: de confesor, de interlocutor, de martor ascuns la anumite evenimente, de reporter poznaș și, în genere, de simbol al opiniei publice sau al ubicuității jurnalistice (Cocó șofeur, Cocó deputat, Câinele lui Cocó, Cocó la Iași, Cocó și actorii, Plângerea lui Cocó, Rugăciunea
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
începând cu anul 1154 (Bologna) și vor împânzi Apusul. Cartea se va laiciza, b. mari și bine înzestrate se vor ivi pe lângă universități, literatura va îmbrăca limbile națiunilor. B. Universității din Paris este opera lui Robert de Sorbon, capelan și confesor al regelui Ludovic cel Sfânt (1226-1270), și datează din 1257. Unele dintre manuscrisele foarte prețioase erau legate cu lanțuri (libri catenati) de pupitrele pe care erau așezate pentru lectură. Ludovic cel Sfânt avea o b. a sa de scrieri teologice
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
autor sau un istoric purtând acest nume. Din punct de vedere etimologic, substantivul propriu"Enquetil" își are rădăcina în verbul"enquêter", care înseamnă"a anchetă". Referitor la complotul în care era implicat și Cinq Marș, autorul afirmă:"Favoriții, amantele și confesorii regilor, sunt îndepărtați brutal pentru că nu mai satisfac interesul regelui. În timpul lui Ludovic al XIII-lea, chiar dacă regelui îi plăcea de ei, erau dizgrațiați pentru că nu-i plăceau ministrului"<footnote Anquetil, L’Intrigue du cabinet sous Henri IV et Louis
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
reprezenta un subiect de mândrie pentru potenta monarhului. Poporul francez, curtenitor și romantic, vă admira, cu siguranta, lupta internă pe care o dă un suflet rupt între fervoare religioasă și pasiune carnala, cum a fost cazul sfanțului Ludovic sau Eduard Confesorul. Însă nu va înțelege și respectă un monarh frigid, timorat și emotiv în fața femeilor. Din acest motiv, o anumita orientare sexuală a regelui a adus probabil un suspin de ușurare pe buzele tuturor, căci frigiditatea nu își are locul în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
autorii morali ai evenimentului. Pe langă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubita platonica a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului sau confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care le avea. Rezultatul a fost imediată sarcina a reginei. Din punct de vedere istoric și literar oficial, circumstanțele care au condus
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
la conduite de la personne du roi et de celle de M. le duc d'Anjou“. Tutorele lui Ludovic al XIV-lea era un doctor ce absolvise Sorbona, abatele Hardouin de Beaumont de Péréfexe, un fost șambean al cardinalului Richelieu. Preotul confesor al lui Ludovic al XIV-lea, părintele Charles Paulin a fost învestit în această funcție în 1649.<footnote The Institutions of France Under the Absolute Monarchy, 1598-1789, de Roland Mousnier, passim footnote> Acesta din urmă povestea cum atât regele cît
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
voce tare a textului pentru cei care nu citesc, prin lectura în familie sau la cafenea etc. Sancho a continuat să-și confrunte divagațiile orale cu citările și recitările livrești ale lui Don Quijote, așa cum frații predicatori au continuat să predice, confesorii să practice confesiuni de la gură la ureche, cumetrele să bîrfească, curtezanii să șușotească, actorii să-și prezinte tiradele, avocații pledoariile, profesorii cursurile și povestitorii poveștile. Manuscrisele circulau încă în perioada tipăriturilor, și lectura silențioasă nu se naște odată cu Gutenberg, ci
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
consideră existența: În termeni optimiști sau dimpotrivă, pesimiști. Iată un frumos exemplu dat de Petre Botezatu („Interogații”, 1978), exempu inspirat din cartea lui Anatole France, „Lecția bine Învățată”: ...„o preafrumoasă doamnă de pe timpul lui Ludovic al XI-lea, pe care confesorul său o admonesta fără răgaz și fără cruțare pentru viața frivolă pe care o ducea, deși Încă nu căzuse În păcat. Plecînd confesorul Într-o călătorie În Italia, frumoasa doamnă Îl rugă să-i aducă de acolo o oglindă venețiană
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Anatole France, „Lecția bine Învățată”: ...„o preafrumoasă doamnă de pe timpul lui Ludovic al XI-lea, pe care confesorul său o admonesta fără răgaz și fără cruțare pentru viața frivolă pe care o ducea, deși Încă nu căzuse În păcat. Plecînd confesorul Într-o călătorie În Italia, frumoasa doamnă Îl rugă să-i aducă de acolo o oglindă venețiană, una din acele oglinzi care pun În valoare perfecțiunea formelor. Aprigul confesor se hotărî să folosească prilejul pentru o drastică lecție de comportare
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]