260 matches
-
sinea lui: ” Văd că Minodora a luat frâiele în mână dacă eu nu am dat niciun semn de viață. Oare ce surprize îmi mai pregătește?” Nu i-a spus nimic Georgetei despre propunerea tinerei. Nu era necesar s-o considere confidenta lui, mai ales văzându-i reacția după ce i-a relatat despre declarația fetei. I se părea prea implicată sufletește în această poveste. Prefera s-o țină la distanță dacă dorea să se edifice asupra poveștii de dragoste a Minodorei. Aștepta
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372333_a_373662]
-
ar deranja pe nimeni și nici nu s-ar crea o stare de confuzie dacă ne-ar vedea cineva discutând sau mergând împreună undeva. - Da, dar mai avem și colege care ar putea să vă fie prietene sau, de ce nu, confidente, la o adică. - Știu, dar de multe ori este mai greu să întreții o amiciție cu o femeie decât cu un bărbat. Nu este obligatoriu ca acel bărbat de care ai dori să te apropii să-ți fie neapărat iubit
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CONFIDENTE Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 25 din 25 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase a zahăr ars, a scorțișoară și a vanilie. Un volum cu versuri de Lamartine a rămas deschis pe masă, la poezia “Le Lac
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
altruiști, să dăruim recunoștință, să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Și pentru că am început aceste rânduri, amintind numele lui Lamartine, le voi încheia cu spusele sale. “Recunoștința nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună și inima dreaptă.” Referință Bibliografică: Confidente / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 25, Anul I, 25 ianuarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
pat, își împărțeau bruma de mâncare, țigările și paharul de vin, dar mai ales nedumeririle, spaimele și hotărârile. Din acel septembrie 1956, eu, Stela Pogorilovschi, studentă la Secția de Literatură și Critică Literară, anul III Filologie, am devenit prietenă apropiată, confidentă, împărtășindu-le durerile și bucuriile zi de zi. Am povestit în două cărți apărute - „Timpul asasinilor", Editura Libra, 1997, și în "Persecuția", Editura Vremea, 2006 - parte din documentele memoriei mele care se referă la acel anotimp zguduit de istorie, a
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345183_a_346512]
-
jucat și cum a invatat până atunci! Știu că toți anii de liceu, am avut în Mihaela cea mai devotată , cea mai sensibilă și cea mai extraordinară prietena ! A fost pe rând - și în acelaș timp - sora, prietena, fiica, eleva, confidenta , judecătoarea mea. M-a primit în lumea ei, lume din care făceau parte doar părinții, și m-a păstrat acolo până astăzi.. Mă simt și acum fericită că am avut privilegiul să cunosc un suflet sensibil pentru care prietenia are
MIHAELA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377941_a_379270]
-
Cristina Pârvu Mai sunt doar patru zile, tată, Și-ți voi vedea chipul blând iar. De Sus știu că te bucuri, mama, Chiar de ne-ntregim așa rar. Vedea-voi și pe a mea sora, A mea de-a pururi confidenta. Mi-e ajutor la orice oră, Pentru mine-i mereu prezentă. Un frate, totuși, va lipsi, De la a noastră revedere. În inimi prezent ne va fi, Știu că sufletu-i e-n durere. Au trecut mulți ani de când, N-am
REVEDERE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378004_a_379333]
-
dor le era de Irina lor cea dragă. Era pentru prima dată , de când se știau ei, când fuseseră numai cu mama lor plecați atâta timp. Amândoi recunoșteau că între ei și bonă se crease o legătură aparte.Era bona, prietena, confidenta, complicea lor și mai ales cea care le lua apărarea ori de câte ori făceau câte o boacănă.Și slvă Domnului, făcuseră destule! Acum, se măriseră, dar bona pentru ei era la fel. Se simțeau în siguranță când ea era în preajma lor! Oricât
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
cu o voce răgușită de emoție. De când se prăpădise mama, tata mă încredințase mătușii, nutrind probabil speranța, că făcuse cea mai bună alegere. Ea mă crescuse de la o vârstă fragedă, iubindu-mă ca pe o fiică, fiindu-mi prietenă și confidentă în același timp; cu ea împărtășisem bucuria primei zile de școală, tot ea îmi pusese prima schiurile în picioare și mă învățase primele acorduri la pian. Când eram mică, îmi amintesc cum tata venea în fiecare weekend la București, petrecându
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
NOASTRE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: ,,De câte ori mă întorc, aminirea chipului tău mă întâmpină ca o înțepătură în inimă" În răstimpul cât trăiesc departe de țară mi-am făcut confidente din paginile jurnalului, de care nu mă despart niciodată. Jurnalul și albumul de fotografii au rămas pentru mine lucruri de care nu mă pot lipsi. Jurnalului îmi deschid sufletul, șoptindu-i povești, când somnul întârzie să-mi priponească gândurile hoinare
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Cuniza, în locul unor declarații de dragoste pentru alesul ei, ea va da glas unor presimțiri sumbre (Questa gioia che îl petto m'innonda). După ce perechea de îndrăgostiți părăsește încăperea, își va face apariția Leonora. Ea va fi chestionata de către Imelda - confidenta Cunizei. Leonora îi va dezvălui acesteia că tatăl său, Oberto, se află și el în palat. La momentul revenirii Cunizei în încăpere, Leonora îi va aduce la cunoștința acesteia cum a fost sedusa și abandonată de către Riccardo. Cuniza va promite
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o recunoaște pe Marchiza. Furioasă, ea se va hotărî să îi testeze sentimentele lui Belfiore declarăndu-și dragostea pentru Contele Ivrea. (Grave a core innamorato...Se dee cader la vedova/ ). Tabloul 2. Grădină castelului Baronului Kelbar. Giulietta este împreună numai cu confidenta să și își va exprima nefericirea pe care o resimnte la gândul că este forțată să se căsătorească împotriva voinței ei cu un om bătrân pe care nu îl iubește (’ Non sân quant'io nel petto...Non vo' quel vecchio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
damă de companie a Prințesei de Aragon, îndrăgostită de Manrico (soprana); Azucena, o bătrână țiganca (mezzosoprana); Contele de Luna, tânăr nobil în slujba Prințului de Argon și îndrăgostit de Leonora (bariton); Ferrando, căpitan în armată lui de Luna (baș); Ines, confidenta Leonorei (soprana); Ruiz, un soldata sub comanda lui Manrico (tenor); Un țigan bătrân (baș); Un mesager (tenor); călugărițe, servitori, soldați, țigani, partizani ai lui Manrico Actul 1. "Îl Duello" Tabloul 1. Cameră de gardă din Palatul Aljaferia, aparținând Contelui de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au trecut mulți ani de la întâmplarea relatata, el ar fi în stare să o recunoască pe țiganca, dacă ar avea șansa să o reîntâlnească. Tabloul 2. O grădină în palatul Prințului de Aragon. Leonora îi mărturisește dragostea ei pentru Manrico confidentei sale, Ines (Tăcea la notte placida...Di tale amor che dirsi). În momentul în care cele două femei părăsesc grădină, își face apariția Contele de Luna. Se aude vocea lui Manrico în spatele scenei cântând o romanța (Deserto sulla terra). Revenită
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
unui grup de soldați povestea fratelui Contelui de Luna, Garcia, care fusese ucis de prunc de către fiica unei țigănci arsă pe rug din ordinul Contelui de Luna-tatăl. Cavatina Tăcea la notte - din actul I, scena 2. Rezumat : Leonora îi mărturisește confidentei sale, Ines, dragostea pe care o poartă unui trubadur care îi face serenade. Când s-a dus să vadă cine este acela, a recunoscut în el pe cavalerul în armura neagră pe care ea l-a încoronat drept învingător întrun
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care îl reprezintă acesta în situația narativă finală a romanului, sau cu autorul aflat în procesul de concepție, în calitate de "centru al conștiinței". Un citat din versiunea-rezumat pentru o scenă dintre Strether și Maria Gostrey ilustrează acest lucru. Maria Gostrey, în calitate de confidentă sau ficelle, primește rolul de partener de conversație al lui Strether. Pentru ca ea să-și păstreze această funcție, este oferită asupra Mariei Gostrey doar o perspectivă exterioară. În conversația sa inițială cu Strether despre contextul și circumstanțele misiunii acestuia care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Robin Dempsey, conversează de-a lungul mai multor capitole cu un calculator Împrumutat, calculator atât de avansat Încât este capabil să Întrețină o conversație normală. Astfel că mașina care răspunde la numele de Eliza, deci de sex feminin, devine Încet-Încet confidenta lui preferată. Gasindu-și În sfârșit pe cineva căruia să i se confeseze, mizând pe discreție, Dempsey Îi poate mărturisi Elizei toată furia și disprețul pe care Îl trezesc În el unul dintre colegii săi, Philip Swallow: „R.D.: Nu mă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
agreabilă de note de călătorie, reportaj și jurnal intim. Insolitul cultivării exotismului nordic (autoarea își mărturisește „o boală”: „alergarea spre alb”) își găsește, firesc, o replică la fel de pasionată în previzibilul descrierii explorărilor realității autohtone prin intermediul unor „scrisori simulate” către o confidentă imaginară, dintr-o altă țară. SCRIERI: Ard săniile, București, 1982; Deschideți luminii, București, 1984; Cumințenia zăpezii, București, 1987; Vino la noi, Roberta!, București, 1989; Eroare de iarnă, București, 1990; Interior, București, 1998. Repere bibliografice: Ion Dodu Bălan, „Ard săniile”, RL
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
muzicale, reportaje, interviuri, proză. S-a făcut cunoscută, însă, mai ales prin rubricile închinate femeii („Sub ochii femeii”, „Din grădina Evei”, „Pentru d-ta scriu, doamnă!”, „Allo, aici femeia!...” și altele). Cărțulia Sfaturile Calinei (1921) exprimă, tocmai, această vocație de confidentă și de povățuitoare. Semnătura îi poate fi întâlnită în „Seara”, „Rampa”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Săptămâna ilustrată”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Cuvântul liber”, „Viitorul”, „Dimineața” (1922-1929, 1934-1936), unde a îndeplinit și funcția de redactor, „Adevărul literar și artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei. Ți-a făcut și azi ceva? o întreabă aceasta în șoaptă, în timp ce-i mângâie tâmplele. Dă din cap cu un sughiț de plâns. Antonia e singura ei prietenă. Singura confidentă. Știe tot ce-a înghițit și mai înghite încă de la Gallus. Blestemată fie ziua în care l-a cunoscut! E în stare de orice mojicie ca să arate că e o ușuratică. Doar fiindcă egoul său nu acceptă că inima ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În caz că nu a aflat. Iată adresa. I-a Înmânat Verei traducerea scrisorii făcută de colegul lui. Dacă un suflet poate tremura, atunci asta mi se Întâmplă mie. Mi-am amintit de scrisoare. O citisem. Era de la verișoara mea Yuhang. Fusese confidenta mea În copilărie, cea care Îmi spunea bârfele familiei atunci când venea cu familia ei să ne viziteze o dată pe an. Când comuniștii erau pe punctul de a prelua Shanghaiul, și familia noastră a plecat, a ei a rămas. Era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu erai sigur de nimic. Aveam vag intuiția că toate teoriile mele asupra vieții, a naturii sau a artei, aprobate cu atâta grabă și împămîntenite imediat, nu fuseseră decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la grădina publică. Era o noapte de iulie, caldă, poetică, infinită. Stelele pe cer erau de-parte, cum par ele vara, erau pline de foc și muzica cânta o arie banală, dar care place oamenilor fără cultură muzicală: Alla Stella confidente. (Mai târziu am citit o schiță satirică de Caragiale, în care e vorba de o domnișoară de mahala care cânta logodnicului, din piano, această bucată! Și schița asta mi-a mânjit frumusețea amintirii!) Deodată, îmi apare înainte, pe aleea grădinii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viața (Coana Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule”, „Mițule”, cei doi bătrâni își acordă o identitate ideală, care face posibilă comunicarea, inexistentă la acest nivel al plăsmuirilor minții între soții și soțiile celorlalte comedii. Singure, femeile nu au confidente și amice, așa cum au bărbații: Jupân Dumitrache îi are pe Ipingescu și pe Chiriac, Zaharia Trahanache îl are amic pe Tipătescu, iar pe Farfuridi și Brânzovenescu amici politici, Nae Girimea îl are pe Iordache. Ilustrativ sub acest aspect este tipul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]