231 matches
-
bate argumentarea"15. Prin urmare, chiar și o informare exactă cu privire la ceea ce se petrecea de fapt în URSS și la varianta leninistă a marxismului nu putea preveni angajarea, "căderea în eroare". Paul Cornea sugerează o părăsire mai timpurie a publicisticii conformiste, ideologice (cca 1958). Cu toate acestea, ultimul text angajat pare să fie cel din 1963, care mai evocă în termeni laudativi "arta realist-socialistă" și denunță "hidoșenia capitalismului"16. Pe de altă parte, Paul Cornea este perceput deja drept "dușman" al
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
odată cu cotitura culturală prosovietică (1946), literatura noastră a fost strivită de curentul proletcultist care promova nulități literare gen A. Toma, ajuns academician după reorganizarea acestui for suprem. O nouă eră în poezie În obsedantul deceniu s-a creat o literatură conformistă, după scheme și șabloane cărora trebuiau să li se supună chiar nume sonore: Sadoveanu, Arghezi, Cezar Petrescu, Demostene Botez, Zaharia Stancu, Petru Dumitiru, Marin Preda, ca să nu mai vorbim de cei ce nau reușit să iasă din cadrul acestui curent. Primul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
roman apărut în 1962. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru „romanul de călătorie” Calimera! (1981). T. este autorul unor scrieri diverse atât sub aspect tematic, cât și ca modalitate de tratare: Nebunul din Brent (1963), povestea conformistă a vieții și totodată a dramei lui Gill Teserly, personaj ce îl întrupează pe pilotul care a condus atacul asupra Hiroshimei, Bănuiala (1973), romanul „devenirii” comunistului Andrei Jinga pe fundalul evenimentelor premergătoare și imediat ulterioare lui august 1944, prilej pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
teoretice și experimentale. Din travaliul școlilor și orientărilor pedagogice s-au născut metode care au contribuit esențial la redimensionarea fundanentelor instrucției și educației. Tendințele contemporane de globarizare au dus la modificarea paradicmei educaționale prin deplasarea centrului de greutate dinspre invățarea conformistă spre cea inovatoare. În noul context accentul cade pe cultivarea receptivității și fomarea abilităților holistice care permit elevilor să conexeze rapid și eficient informațiile noi, facilitarea accesului direct la sursele de informare, preocuparea pentru performanțele individuale, stimularea creativității și a
Metode moderne in instruirea practica a elevilor by Mariana Burnaz () [Corola-publishinghouse/Science/1616_a_2939]
-
suntem mulți / noi, robitorii, / de noapte cu noapte, / zi cu zi, / vom fi aci, / mereu prezenți, / mereu în stare de alarmă [...] noi vom fi mulți, / vom fi o mie de milioane.” B. va trece însă de la cronica rimată și exaltarea conformistă a „biruințelor” și a „steagului leninian” la un tip de poezie reflexivă, care atrage în gesticulația amplă motive cu reverberație general umană. Evoluția către un lirism mai elaborat începe odată cu Lacrima diavolului (1965), unde poetul, depășind faptul concret, încearcă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
de o conotație negativă puternică, deoarece poate fi oricând asociat, de către istoricii „serioși”, cu politica de revizuire a frontierelor promovată de statele Învinse În primul război mondial. În consecință, utilizarea termenului „revizionism” ascunde pericole nebănuite, mai ales pentru spiritele mai conformiste, atâta vreme cât Îndemnul tovărășesc „ai grijă cum vorbești!” rămâne, din păcate, Încă actual În viața intelectuală românească. Prin ce se caracterizează cele două curente istoriografice? Primul dintre ele, cel al istoriografiei conservatoare, Încorporează trei tradiții intelectuale: 1) istoriografia romantică, militantă, polemică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Tomis”, „Argeș” ș.a. Debutează cu poezii în 1955, la revista „Tânărul scriitor”, iar prima lui carte, Germinații, apare în 1967. Pământul, seva, semințele, tablourile idealizat bucolice preamăresc aici un comunism imaginat după o rețetă încă în uz. Depășind aceste imagini conformiste, de vagă orientare tradiționalistă, dar și neoromantică, declamativă, G. se arată în Altare de iarbă (1969) un autentic poet htonic, încercând totuși să justifice în lirica sa, sub pretextul „miraculos” al vieții trăite în mijlocul naturii-mamă, o vârstă a „împlinirilor sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
care puțini sunt cei care adoptă o veritabilă atitudine artistică și rămân dedicați domeniului chiar și după atingerea succesului, precum Spiegelman).550 Eric Maigret nu este de acord cu Umberto Eco, cel care vedea produsele culturii de masă ca inevitabil conformiste (deși pot avea conținut original, ori chiar divergențe față de cultura dominantă, gândirea care le concepe rămâne schematică, evitând nuanțele) și perpetuând stereotipurile, mai ales cele de gen. Referindu-se la tema care face obiectul acestei lucrări, Maigret afirmă că mesajele
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
selecție din repertoriul divertismentului produs și distribuit către mase a unor genuri, narațiuni și performeri, remodelându-le în "cultura de masă intens plăcută și satisfăcătoare, care e și asemănătoare dar și în mod semnificativ diferită de cultura unor audiențe mai conformiste", în jurul unor forme pe care sistemul de valori dominant le denigrează, dar care sunt adoptate de cei fără putere (pe criterii de rasă, limbă, gen, vârstă, clasă), dar și în condiții istorice care lasă individului un sentiment al derivei și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
convențional preferă în general activități ordonate, în care există reguli. Este vorba de obicei de activități ce presupun organizarea informației scrise sau numerice, analize ce utilizează algoritmi și în general proceduri standard stabilite dinainte cu precizie. Acest tip presupune persoane conformiste, ordonate, eficiente și practice; acestea fiind părțile pozitive. Cealaltă față a acestui tip de persoană, și care completează prima parte, presupune: lipsa de imaginație, inhibiția, inflexibilitatea. Ca și domeniu, este vorba probabil despre contabilitate și finanțe. B. Persoana ce aparține
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3112]
-
au ajuns la a treia ediție (Opera Magna, Iași, 2012): "organele" nu erau incluse în programul de protocronizare și diseminare Internet(Nică). Memoria vizuală mi-a fost stimulată recent, scanând, pentru uz familial, niște fotografii localizate în "notre folle jeunesse" (conformiste à souhait). Printre ele am aflat și poza trasă probabil de mine cu aparatul unei colege (ceea ce-mi conferă statutul exotopic proclamat), în care unul dintre masculinii aflați la picioarele unei părți a grupei 640 este însuși LP8 și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici ingenioase etc., utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
suprapunere: * Inteligența se formează la copilul de câțiva ani prin interiorizarea în plan mintal a acțiunilor reale, externe, supuse logicii, lucidității, raționalului. Așadar, prin natura ei, logica intelectuală este mai rigidă decât cea creativă. Ea implică crearea unor atitudini cognitive conformiste, de acceptare necondiționată a cunoștințelor certe și definite care exprimă legitatea obiectivă. Dar conformismul intelectual este cel mai important factor inhibitor al creativității. Inteligența asigură rezolvarea de probleme prin respectarea regulilor gândirii logice, în timp ce creativitatea oferă rezolvarea de probleme gândind
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
acțiune de influențare care vizează în mod direct schimbarea comportamentului individului ca urmare a presiunii exercitate de un gup sau de un alt individ”. În acest capitol sunt analizate două categorii fundamentale de influență socială: influența majorității, exprimată în comportamente conformiste și cea a minorității, care duce la supunere. Capitolul șapte tratează problema „dinamicii grupului”. În prima secțiune a capitolului este introdusă definiția grupului, caracteristicile esențiale ale acestuia. Mai apoi este descris felul în care acționează indivizii în cadrul sarcinii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și poziția profesorului în clasă fac ca acesta să poată exercita o influență importantă asupra elevilor. Utilizarea nedozată a acestor prerogative se poate solda însă cu rezultate negative. Abuzul de „disciplinare”, de exemplu, poate avea ca efect formarea unor spirite conformiste și dependente, prin fixarea pe anumite atitudini apreciate de profesor. Funcția didactică a profesorului se exprimă prin îndeplinirea statutului de model, partener, sfătuitor. Ea se îndeplinește prin crearea unei atmosfere generale de securitate și încredere în clasă, prin încurajarea succeselor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o ordine de responsabilizare a tuturor factorilor, implicit a factorilor sociali, statuându-se că părinții sunt primii responsabili pentru creșterea, îngrijirea și dezvoltarea copilului. Atașamentul copilului/copiilor față de părinți se înscrie printre elementele cele mai importante, care vor genera atitudini conformiste. În cadrul socializării "primare" părinții acționează ca modele de "rol", învățându-și copiii să asimileze comportamentele dezirabile și acceptate social. În lipsa acestui atașament față de persoane semnificative, în special față de părinte, este foarte puțin probabil ca un individ să-și dezvolte sentimentul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
acolo, în țara lor de origine, nu sunt decât niște spini netrebnici, parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite sunt „Cronica culturală a Bucovinei”, „Încrustări”, „Documente”, „Cronică, bibliografie”, „Necrologuri”. Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi și cea mai de seamă pricină a erorilor noastre de mai târziu; m-am ales În cele din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș. a. Semnează două cărți, amândouă cu intenția declarată de a restitui imaginea reală a două personalități structural deosebite. Prima, Mihu Dragomir. Metamorfozele creației (2000), respinge percepția critică alimentată de cărțile conformiste ale autorului și procedează la o altă abordare, după criteriul biobibliografic, care ar oferi „un tablou al dispunerii creației mai adecvat și mai util din perspectiva conturării profilului poetic al lui Mihu Dragomir.” Examenul critic surprinde coerența unei lirici bogate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
de uniformizare a personalității” (V. Löwenfeld). În școala convențională, exista o sărăcie a situațiilor de învățare, în care elevul interacționează cu informația despre realitate și mai puțin cu realitatea însăși și în care se cultivă mai ales stereotipiile și gândirea conformistă, care frânează dezvoltatrea spiritului critic si creativ. Dacă elevii manifestă un asemenea comportament este pentru că așa au fost învățați să o facă, fiindcă le lipsesc modelele și deprinderile necesare unei activități creative. Pentru educarea creativității elevilor pledează cel puțin un
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
Gaudeamus (piesă tipărită în „Revista de istorie și teorie literară”, nr. 2-3/1986) declara: „Nu cred decît în Christos, cel dintîi și cel mai mare erou al creștinismului”. Însă aceasta era și credința autorului? *Ca și odinioară, acum „opinia publică conformistă (...) este mai vastă și mai puternică decît opinia clarvăzătoare și neconformistă” (H. Barbusse, „Omul gol”, în Opere alese, I, p. 429). *Ce pasăre sperioasă-i bucuria! Adineaori credeam că am prins-o, și-acum a zburat! *Ovidiu, în timp ce mergeam spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profesori și critici mulțumiți, studenți în general mulțumiți), am constatat că la noi avem de-a face mai degrabă cu modelul răsturnat, în diverse proporții în funcție de universitate: conducerile sunt mulțumite (avem probleme mici și rezolvabile sau „totul e bine”), administrații conformiste sau obediente, profesori care în general răspund cu „nu știu, nu cunosc” (modelul „vizitator” instituțional) și studenți relativ nemulțumiți. Universitățile nu percep că ar fi în criză (în sens negativ sau pozitiv: transformare). Sunt inerțiale, conservatoare instituțional. Cum carierele academice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și folclor”, ca și micromonografiile Al. Odobescu, Vasile Alecsandri și I. Eliade Rădulescu și școala sa. Cu puțin înainte de dispariția sa, apar volumul de versuri Lauda lucrurilor (1963) și culegerea Cronicile optimistului (1964), ultima conținând, pe lângă eseuri scânteietoare, și articole conformiste, în spiritul realismului socialist, ce contrazic nu o dată mai vechile idei estetice ale autorului. C. își formulează concepția critică încă de la debutul în calitate de cronicar literar. În articole ca Simțul estetic (1927), Valoare și ideal estetic (1927) și altele, el afirmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
dialog, intrigă, comentarii sociologice etc. Vârful de reușită a fost romanul Păsările, care a avut un succes remarcabil de critică, altele precum Apa sau Iluminări, unul mai puțin evident, romane redactate cam în grabă, superficiale pe alocuri și cu accente conformiste. S-a căsătorit cu Tita Chiper, a fost, cred, primul scriitor care a beneficiat de „celebra” bursă a lui Paul Engle și Hualing, de la Iowa-University, în ’68, iar la întoarcere a făcut „carieră”: secretar la U. Scriitorilor, numit de Zaharia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
depășit cererea de „minimum de confort tehnic” încă în vigoare în faza II, curiozitatea a devenit un fenomen de masă, iar schimbarea de dragul schimbării - o experiență destinată a fi trăită în sine. Dorința de noutate nu-i atât rodul pasiunilor conformiste, cât al dispozițiilor experiențiale ale subiecților. Basculăm în universul hiperconsumului atunci când gustul schimbării este o realitate cu răspândire universală, când dorința de a fi „la modă” trece și dincolo de sfera vestimentară, când patima înnoirii a dobândit un fel de autonomie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]