3,948 matches
-
patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din mii de elemente, din automatisme de tot felul o exercită asupra prezentului
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia. Și vîntul de afară. Oana Pellea-Bătrîna și Răzvan Vasilescu-Bătrînul. Cățărați fiecare, dreapta-stînga, pe cîte un scăunel de bucătărie, așa cum spune autorul. În mijlocul scenei îi așteaptă două scaune, unul lîngă altul. M-am săturat de istoria Franței, căcăreaza
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
și altele mult mai mari la mitingul de la Primăria din Papeete la care participaseră cam cincizeci de coloniși catolici. Cîțiva dintre ei, aliniați în poziție de drepți în spatele lui François Cardella în lupta împotriva guvernatorului Gallet, nu se simțiră prea confortabil ascultînd anumite pasaje ale discursului rasist și șovinist al lui Paul, ca de exemplu, cînd, gesticulînd pe un ton dramatic, afirma despre chinezii din insule: "Sînt o pată galbenă pe steagul francez de care îmi este rușine". După ce participanții defilară
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
în Povestiri din Canterbury se pregăteau pentru spectacol. În același timp, un băiețel de pe o stradă din București încăleca pe o mătură și zbura peste orașul vîrît în isterie și în întuneric, eliberîndu-se. În același timp, un domn se cufunda confortabil într-un fotoliu și citea, la lumina unui lampadar art-deco, Pata umană a lui Philip Roth. În același timp, o vînzătoare de la tarabă număra în palmă banii și îi spunea bătrînei din față, zgribulită de frig și spaime, "O.K.
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
ne construim o imagine care să vorbească de la sine despre ceea ce sîntem. Din acest motiv au existat voci care ne-au reproșat atitudinea "defensivă". La plecarea mea de la Cultura, Cronicarul mi-a dat, cred, o lovitură necolegială și, în spatele unui confortabil anonimat, i-a lovit și mai dur pe cei care au rămas acolo. Mi se pare cu atît mai greu de înțeles cu cît, în vreme ce majoritatea revistelor de cultură din țară au elogiat Cultura în ultima vreme, un coleg de la
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
intenții. A, dacă m-ai fi apărat tu - sau altcineva, așa cum s-a întîmplat în 1995, cînd Manolescu m-a salvat de fanii lui Nae Ionescu -, atunci n-aș fi mișcat un deget. Aș fi citit, senină și cu un confortabil sentiment de normalitate, încrucișarea de replici. Dar, în povestea cu Marie-France Ionesco - palpitantă pentru bucureșteni, am înțeles - singurul meu apărător la vedere a fost și a rămas C. Stănescu. Și, în umbră, din nou Manolescu, care a acceptat să-mi
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
L.G.: Ce părere aveți dvs. despre lux? Al. P.: Luxul e o mare plăcere în viață, dacă nu este exagerat. Dacă este exagerat e de prost gust și mîrlănesc. Dar luxul mijlociu, agrementul de a dormi frumos, într-un pat confortabil, printr-un mobilier plăcut la vedere... Ăsta e un lux minimal pe care-l doresc tuturor oamenilor cumsecade. Care sunt cîți sunt. Mulți, puțini, nu știu. Dar dacă n-ar fi fost lux pe planeta asta, nu știu dacă s-
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
să-mi dea puțină împăcare... Că mă iubești, e tot ce-am vrut s-aud. Silogismul contradicției Tristețea-i că Aceasta și Aceea nu pot fi simultan adevărate. De s-ar putea un adevăr în rate, ne-ar fi mai confortabilă aleea? Dacă și vântul iernii, tot de asta vorbește-ntruna, - jalnica ta soartă rămâne,-ntre Aceea și Aceasta, a trenului uitat pe-o linie moartă. Ce este adevărul, cine, oare, ne spune-aici; și pentru ce, în gând, cum te-
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului prin bogăția sugestiilor coagulate pe un spațiu determinat. Asemenea lui Arcimboldo, Georgeta Năpăruș creează metonimii plastice și redefinește noțiunile în cîmpul imaginarului. Eposul ei, atît de confortabil și de generos la prima vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
totul capătă suflu vital și prezență nemijlocită. Georgeta Năpăruș a știut să conjuge inconfundabil sentimentul duratei cu irizările clipei, arhetipalul cu spontaneitatea și enunțul sever cu jubilația privirii. Începîndu-și prematur, acum patru ani, lungul ei drum în posteritate, această operă confortabilă și complexă, spectaculoasă și profundă, va răzbuna, fără indoială, întîmplarea că omul este perisabil. Și mîhnirea că nici artistul nu poate înfrînge fatalitatea condiției sale umane.
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
de niciunde asupra evenimentelor, mi se oferea o ancoră de care puteam să mă țin bine și să urmăresc ce se întâmpla, plus că îmi furniza o cauzalitate fără verigi lipsă. Nici urmă de o asemenea liniște cât de cât confortabilă când vine vorba de Procesul de la Nürnberg, până nu am văzut scenele de extremă violență, reificarea literală a evreilor (și acum îmi sună în minte enumerarea: "o scrumieră dintr-un pelvis uman", "un abajur din piele de om" etc.), nu
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
Pavel Șușară Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de Artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași ,,grandios festival", așa cum s-a întîmplat în primii șapte ani postdecembriști. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
deocamdată surdinizata discuție pro sau contra anticipate se joacă, de fapt, una din cărțile esențiale ale politicii românești pe o lungă perioadă de timp. Este clar că dacă ele ar avea loc în viitorul apropiat, Alianța s-ar putea instala confortabil la conducerea țării. A dovedit-o cu prisosință votul recent din Parlament, când moțiunea Justiției a fost serios sprijinită de pesedei. Nu pentru că le-ar conveni pachetul de legi elaborate de Monica Macovei, ci pentru că respingerea lor ar fi deschis
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
sfâșiat. Auzise și cum îi chema. Fără să-i fi văzut vreodată. Pe unul, Hector, pe celălalt, fată fiind, Desdemona... Nu auzise, de când se știa, câini să latre mai urât. Căsuța..., mă rog... vizuina,... gaura lui, destul de adâncă și de confortabilă, era bună, iarna, fiind călduroasă, ferită de stratul de flori, de deasupra, chiar și având tulpinele uscate... Vara, o grozăvie. Cum era udată zi de zi cu furtunul, când era căldura mai mare... Știa, constatase el însuși, că oamenii locuiau
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
pocni" și trebuie forțată. O spune însuși autorul, fără a reuși însă prea multe lucruri în acest sens. A rămâne la suprafața uscată a literaturii, cu alte cuvinte a te plasa în afara intrigii și departe de a intriga, asta e confortabil, dar nu are nici un rost și, cu atât mai puțin, vreun merit literar. Cea mai bună proză a volumului e X, tocmai pentru că omogenitatea de care vorbeam mai sus e naturală și nu cere neapărat o sforțare în sensul unui
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
precis: caută Paul Neagu să-și traducă într-o altă limbă căutările plastice? Aventura lecturii devine o probă de rezistență la inefabilele capcane ale poetului, capabil să-ți ofere mirajul cosmicității unui fir de praf. Și călătoria nu-i deloc confortabilă, căci materia este asaltată, zdruncinată, iar noi trecem razant pe lîngă pragul apocalipsului. Cine dorește să-l înțeleagă pe sculptorul Paul Neagu, ar trebui să-i citească poezia, aș zice, adevăratul jurnal al artistului, oglinda lui (deloc plană) hermeneutică. Asemeni
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
propriei sale corporalități ori despre țesătura barocă, ea însăși un fel de capcană a privirii mult mai posesivă decît o pînză de păianjen, din arabescurile unei ornamentici inextricabile și nepămîntene. Cînd tocmai era pe cale să găsesc o ieșire salvatoare și confortabilă din această situație aparent fără ieșire, adică pur și simplu să reiau textul mai vechi și să mărturisesc sincer că nu am acum la îndemînă o altă soluție mai bună, Silviu Oravitzan mă sună din nou și, parcă citindu-mi
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
românească. Din punctul meu de vedere primul Toader Paleologu se potrivește vizibil formulei lui Raymond Aron ("spectator angajat"), în vreme ce al doilea se apropie periculos de tare de condiția de jucător în arenă. În vreme ce comentatorul de politică externă se simte foarte confortabil în hainele sale, analistul scenei politice interne are ceva nefiresc: o jovialitate crispată, de om venit la o petrecere în frac și papion, dar care se așază direct pe covor pentru a lăsa gazdelor impresia că este un om obișnuit
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
pitorescul Ceaicopschi. În sfîrșit, povestea propriu-zisă a Sabrinei și tot ceea ce se întîmplă în zona cabinetelor psihiatrice glisează spre fantastic, face parte dintr-o lume la limita oniricului și a hipnozei, unde contururile se tulbură, iar faptele ies din zona confortabilă a raționalului. Este lesne de înțeles că în țesătura narativă a fiecăruia dintre cele trei micromane intră de asemenea mai multe elemente - unele disparate. Totul seamănă cu un imens puzzle, ușor de construit, al cărui desen este recognoscibil din piesele
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
Mihai Minculescu Se călătorește mult și frumos astăzi. Și, minus accidentele, cam multe și ele, se călătorește foarte confortabil. E drept, avioanele oricât de mari, oricât de repezi, oricât de prezidențiale ori cele pentru premieri, n-au încă piscine cu apă tocmai bună de înotat, dar fotoliul este măcar tapițat, dacă nu și înfășat în piei cu dinți de
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
sandvișuri din avion. Profesorul se miră că se gândea atât de mult la mâncare; intelectul lui primea aceste gânduri cu stângăcie - era obișnuit să fie invadat de idei instructive și abstracte care se instalau în el ca pe niște canapele confortabile. Iar acum în memoria profesorului se fixase imaginea magazinului cu gratii la vitrine și cu rafturile pline de marfă. Puse brăduțul în cameră, lângă perete, și-i privi cu atenție ramurile delicate. Își dădu seama fără nici un chef că trebuie
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Croitoru a poposit În grădinile Semiramidei ca un avizat, ca un baron, nu numai al imaginii și sunetului, al cuvântului rostit, ci și al expozeului lexical, virtual În durată, adică al literaturii, proză și poezie. Ispita cuvântului tipărit se instalează confortabil Începând din 1988. Atunci, după uzanțele vremii, a debutat la Editura Dacia În volumul colectiv Doisprezece prozatori, cu nuvelele Primăvară târzie și De dragoste. Ca poet, Alecu Croitoru și-a Înregistrat debutul la Editura Eminescu cu volumul De dragoste, În
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
posac și docil. Părinții lui trăseseră toate sforile ca el să prindă un post bun la Oficiul pentru Protecția Consumatorului. Nu era inspector sau ceva factor de răspundere, ci doar traducător. Avea în grijă etichetele de pe produsele alimentare. Viața era confortabilă. Cristian era un bărbat amabil, vorbea puțin și părea destul de grijuliu cu sine, pentru că mama lui își pierdea o sumă de timp ca în fiecare dimineață să fie așezate pe capul scaunului haine curate, călcate, aranjate, pe care el nici măcar
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
de mari cartoane cu cărți, etc. Am dăruit Sponsei și copiilor rafturile metalice ale bibliotecii capabile să suporte două-trei mii de volume, iar Primei - perpetuă studentă bursieră la Paris, unde va acumula unu-două doctorate - îi vom lăsa o canapea confortabilă, mașina de spălat, gaziniera, frigiderul și o grămadă de cărți... Apartamentul din Avenue du général Maistre se golește mulțumitor. Voi fi la zi cu toate plățile și lichidările. Creditul bancar a fost semnat. Avem deja biletele de avion pentru 29
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
subînțelese, s-ar părea să indice că vizații direct sau indirect nu știu ce este textologia și ce înseamnă a fi autorul unei ediții. Sau poate că nimeni nu vrea să știe, pentru că atât neștiința, cât și nepăsarea sunt mai comode, mai confortabile. Și atunci, singur față-n față cu un bloc abstract și mut, dar care încurajează, prin eschivarea și pasivitatea lui concretă, antiprofesionalismul, alterarea textelor clasice și plagierea edițiilor, mă-ntreb dacă nu cumva - odată cu evoluția mentalităților întemeiate pe asocierea ignoranței
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]