408 matches
-
cât mai mult e un fel de infinitate interioară care dorește să-și elibereze lucrarea de orice relație finită față de sine, care vrea să se vadă eliberată de orice condoleanțe din partea camarazilor de suferință și de orice gratulări din partea amabilei confrerii a autorilor - cu atât mai pronunțată e ironia. ș...ț În toate aceste cazuri și în altele asemenea, trăsătura caracteristică ironiei e libertatea subiectivă care are în puterea sa, în fiecare clipă, posibilitatea unui început și nu e deranjată de
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Ghika nu era defel neglijabilă, căci îi cuprindea pe Marcel Proust, Max Jacob, Henri Bernstein, Sacha Guitry ș.a. Nu ne putem împiedica a mai reproduce cîteva linii din aceeași scriere, referitoare la Martha Bibescu, și ea membră de vază a confreriei în chestiune: ,Scris (Le perroquet vert, n.n.) astfel după temperamentul de mică burgheză română care a vrut să fie bogată și prințesă, și a devenit, care a vrut să fie prietenă a reginei, și a fost, care s-a făcut
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
rog, Excelență, să primiți, odată cu mulțumirile mele, expresia celor mai alese și mai bune sentimente. Martha Prințesă Bibescu * Posada Prin Comarnic Prahova 11 mai 1944 Dragă prietene și, dacă-mi îngăduiți, confratele meu, Vă scriu spre a vă spune că confreria noastră e mereu importantă pentru vizita dumneavoastră duminicală. îmi faceți un mare bine plimbându-mă în gând, la brațul dumneavoastră, prin strada Condé, lângă Amiel și mai peste tot pe cărările puțin umblate ale celor bine spuse și bine gândite
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
două sute de ani mai tarziu. Concluzia care se impune este că forța IUBIRII penetrează orice mare secret al lumii, pentru că IUBIRE este anagrama cuvântului BIRUIE, un dans secret în care literele își schimbă locul în cuvânt. Bărbații și-au creat confrerii și cluburi de G.O.L.F. - Gentlemans Only Ladies Forbiden - adica „numai pentru bărbați”, unde discuta afacerile lumii și caută cuvântul pierdut după omorârea lui Hiram, fenicianul, marele maestru arhitect al Templului lui Solomon. Femeile au fost însă întotdeauna în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe tine, poate tu mai știi, cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege, prietenii nici nu-s de printre puiii lumii mai presus, numai că Domnul, cel ce-mparte harul, ne-a dat în plus nesomnul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
D. R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplre, ca efecte, el scrie, scrie, nu are frînă, nici sită". Și o distanțare amicală, dar suficient de fermă în raport cu suveranitatea tehnicii în creația unui important poet, membru al confreriei cerchiste: "Doinaș e foarte cult, autentic cult: pe el îl pîndește, după a mea părere, un pericol al perfecțiunii de formă; al stilului în sine; involuează spre mistere, dar, de la un anume prag, aventura lui printre cuvintele lui ne depășește
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
lui Vasile Capșa. Aceasta, aflăm, ar fi dat naștere unei fetițe - mama „Mariei mari” - în chiar hanul lui Teodoraki, viitorul Universal, de a cărui întemeiere Vasile nu era străin: de altfel, romanul începe și se încheie, fantomatic, cu el și confreria sa secretă în prim-plan, în decorul subteran al Bucureștilor de la jumătatea secolului 19. Citit „în ghicitură”, titlul cărții indică deopotrivă „universalul” și „provizoratul” locurilor de trecere - între Orient și Occident, pe linia călătoriilor exploratorii ale cofetarului Vasile, întemeietor al
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
lui Da Vinci”, „Cheia” îl va avea ca personaj central tot pe profesorul Robert Langdon, acțiunea urmând direct evenimentelor din precedentele două, urmând a se desfășura de această dată În Statele Unite. Nu vor lipsi, în buna tradiție Dan Brown, nici confreriile secrete - scriitorul american abordând acum subiectul reprezentat de masonerie - și nici codurile secrete. Tema centrală a romanului va fi de altfel descifrarea mesajelor (foarte reale) încrustate de artistul James Sanborn pe suprafața lui „Kryptos”, ciudata sculptură din granit, lemn pietrificat
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
al patrulea om în ierarhia aparentă a notabilităților Stațiunii, după Primar, Șeful Gărzilor Reunite și Comandantul Garnizoanei, vrea să arate că, în mod sigur, e primul! Nici un locuitor nu va face parte din vreun partid! - așa a stabilit, cândva, Sfatul Confreriilor, care, ani de zile, a condus destinele Stațiunii. Autoritatea emitentă s-a autodizolvat; apariția unor oameni precum Magistratul, Arhitectul - mort în urmă cu două luni - sau Doctorul, animați de idealuri noi, i-a grăbit sfârșitul. Așa a apărut Consiliul, organ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Necesitățile Comunei sunt presante, mai zise el, Întorcându-le spatele și apucând-o spre colțul străzii. 10 În aceeași zi, În jurul amiezii Dante trecu, cu capul plecat, pragul porții de la Ospedale della Misericordia. Din grupul de bărbați cu glugi ai confreriei ospitalierilor care staționau pe sub portic, nici unul nu păru să Îl bage În seamă. Se Îndeletniceau cu băutul, pe rând, dintr-un mic ulcior, rezemați de marginea căruței pe care o foloseau pentru morți. Ajuns la etajul superior, Își deschise drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit am căpătat experiența lucrurilor, și vreau să-ți vorbesc despre asta. Abia atunci observă Dante veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept avea brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale. Probabil că Guido Îi observase privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În văzduh. Degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
interesat, ba chiar m-au pasionat activitatea și destinul Templierilor de până la 1314, când ultimul Mare Maestru al Ordinului, al douăzeci și doilea, nobilul Jacques de Molay, a fost ars pe rug, consfințind cu jertfa sa desființarea de facto a confreriei (de jure, sentința fusese pronunțată cu doi ani Înainte). Până aici, chestiunea ține de istorie; de aici Începe mitul și, În privința lui, sunt oarecum mefient, recunosc. Ceea ce se Întâmplă Însă cu Ordinul Templierilor, mai ales În anii premergători arestării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui ritual de fidelitate cu conținut și valoare mai mult simbolică, moștenit probabil din vremuri romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații secrete, loji masonice, confrerii religioase - În sfârșit, lucruri de felul ăsta, Însă nimeni n-a avut până acum inspirația sau curajul să-i propună desființarea, așa că... - Și nu vă temeți că vreodată cineva ar putea să vorbească afară despre existența Centrului, să informeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi apăreau ca o confrerie secretă de alchimiști conspirînd fără știrea lumii. Tata a Îngenuncheat lîngă mine și, privindu-mă țintă În ochi, mi-a vorbit cu acel glas șoptit al promisiunilor și al confidențelor. — Locul acesta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
despre redactorii-șefi ai unor reviste și despre genul de colaborări pe care le acceptau, cât dădeau pe pagină și dacă plăteau prompt sau nu. Pentru mine toate acestea erau foarte romantice. Îmi dădeau simțământul intim că fac parte dintr-o confrerie mistică. IV În vremea aceea nimeni nu s-a purtat mai frumos cu mine decât Rose Waterford. Ea îmbina o inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le scria erau deopotrivă originale și deconcertante. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cadavrului și dispărură iute cu trupul. Poetul ridică În spate lada cu mecanismul și Îi urmă la rândul lui, după ce luase, cu mâna cealaltă, lampa lui Elia Învelită Într-o pânză. În afara mânăstirii zări siluetele Întunecate a doi membri ai confreriei, ascunși În cape. Unul ținea hulubele unui car cu roți mari, acoperit cu o perdea neagră, sub care călugării așezaseră deja trupul lui Arrigo. - Suntem aici, frate, zise celălalt, care ținea un mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar putea răspunde unor întrebări esențiale și existentiale. Finalul românului este apoteotic, iarmoartea Liei Gavris se transformă într-o jertfă ce iiuneste pe foștii ei colegi, cândva hulitori de Dumnezeu, acum însă discipoli ai lui Hristos, într-un fel de confrerie secretă, clădita pe lumină Evangheliei și pe puterea pocăinței. Ca modalitate de expunere, Ligia Semăn folosește caracterizarea directă (descrierea personajului de către autor - Lia, “din nou cea mai frumoasă, si pentru această băieții o admirau, iar fetele o invidiau”), autocaracterizarea (personajul
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
și totuși) așa că îți va lua revanșa prin iluzii care nu se lasă numaidecât eradicate când pragul critic al iluziilor a fost depășit perisabilitatea se transferă intactă asupra ta 360 de grade de jur-împrejur MAREA PERIMARE anexă la anexă o confrerie a marginalizaților în doze variabile nu ai fi tu dacă nu m-ai răni nici tu nici tu nici tu o cvadratură a cercului perfectă nedesăvârșită prin evaluări și aproximări prin încercare și eroare uitând că perimarea ne este dată
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
partidelor și ideologiilor pentru a se elibera de musulmani. După Reconquista se va crea Statele Unite ale Europei (ce coincidență perfecta de nume cu UE!), cu o singură capitală și un singur președinte. Scopul acestei Uniuni Europene, fără națiuni, condusă de confrerii secrete care nu cred în Hristos este acela de a unifica religiile într-una singură. Se vrea înființarea unei religii unice, un fel de creștinism fără Hristos, iar cei ce cred în răstignit vor fi persecutați. Președintele noii Europe, un
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
răspunde unor întrebări esențiale și existențiale. Finalul românului este apoteotic, iar moartea Liei Gavris se transformă într-o jertfă ce ii unește pe foștii ei colegi, cândva hulitori de Dumnezeu, acum însă discipoli ai lui Hristos, într-un fel de confrerie secretă, clădita pe lumină Evangheliei și pe puterea pocăinței. Ca modalitate de expunere, Ligia Semăn folosește caracterizarea directă (descrierea personajului de către autor - Lia, “din nou cea mai frumoasă, si pentru această băieții o admirau, iar fetele o invidiau”), autocaracterizarea (personajul
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
atât în viața culturală cât și în cea socială, dar mai ales în ierarhia religioasă a BOR, atât înainte de 1989 și mai ales după 1990. În viziunea lui Teodor Țânco ierarhiile literare și sociale în România se fac de o confrerie, aproape secretă, a foștilor turnători ai Securității, care se promovează și protejează indiferent de regim. Teodor Țânco consideră lista „privighetorilor literaturii” clujene, apărută într-o publicație locală, o mărturie întunecată premptorie, care nu moare ci se perpetuează în complicități maligne
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
drum. Ori poate fuseseși colecționar de monede vechi. Ce oroare! Acum erai numismat, umpleai casa de clasoare cu monede și bancnote, făceai schimburi cu alții din felurite țări care aveau, la fel ca tine, același hobby și formați o distinsă confrerie demnă de toată stima chiar dacă, mai târziu, moștenitorii vindeau tonele de monede la fier vechi iar din cele de aur sau argint își făceau cercei pe care îi atârnau în cele mai surprinzătoare locuri de pe corp. Totuși, este de remarcat
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Care, atunci când câștiga unul ia totul, că după o luptă a haitelor! De aceea confruntarea politică a devenit „ciolaniada”, iar puterea s-a transformat în „ciolan”. În etapa actuală, partidele politice care se-ntrec pentru „ofranda puterii” nu mai sunt confrerii ideologice doctrinare; ele s-au privatizat în fond și în fapte (deși nu recunosc asta nici în „ruptul capului") și sunt conduse de cei mai abili și veroși manipulatori ai cluburilor de interese, care nu mai păstrează acum în stindarde
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
arta de a povesti opozițiile. Teatrul te învață să-l cunoști și să-l iubești pe celălalt". A privit dincolo de scenă. Dincolo de replici. A înțeles personajele. A avut parteneri celebri de scenă, dar și de echipă, „într-un soi de confrerie secretă, în care un grup de inițiați în tainele alchimiei teatrale își comunicau cu generozitate experiențele și scoteau împreună, seară de seară, aurul din piesele jucate", figuri legendare ca Alexandru Giugaru, „un fel de Gargantua", Liviu Rebreanu, pentru care teatrul
RADU BELIGAN, UN SENIOR AL SCENEI ROMANE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346625_a_347954]
-
așeza drept făclie nestinsă, în aplauzele și uralele mulțimii exaltate, pentru Olimpiada viitoare. Ștafeta a fost predată din mână în mână și nimeni nu a abandonat traseul, bucățica lui de drum până la linia de sosire. O continuitate de spirit. O confrerie. E un joc neasemuit și deloc costisitor. Fiecare are dreptul să-și încerce condeiul. A face parte din acest proiect devine, pentru orice poet, o responsabilitate, o onoare deosebită, o sârguință și, mai ales, o plăcere și o mulțumire, că
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]