8,826 matches
-
teorii". Dezangajarea de cele lumești, ca resort al meditației lui Nae Ionescu, a fost sesizată cu sagacitate de Mircea Vulcănescu: "Hotărît lucru! Relațiile dintre împărăția lui Dumnezeu și stăpînirea veacului, dacă se deosebesc în Răsărit, tăios și cu neputință de confundat, ca țintă, ele se-mbină în chip straniu, în felul de a se purta al omului în fapt, în lume. Lumea de dincolo însoțește ca o mireasmă duhovnicească toată purtarea omului de aici. Ea dă tuturor faptelor omenești și tuturor
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
Că și altă dată, am completat, pentru ușurință lecturii, acele diacritice pur și simplu omise din cauza sistemului de comunicare electronică, nemodificînd însă transcrierile lor prin grupuri de litere). Tendința e normală: notarea pronunțiilor regionale riscă cel mai ușor să se confunde sau să nu fie deloc înțeleasă în absența unor mărci suplimentare. Sînt astfel înregistrate trăsături tipice ale graiului moldovenesc: palatalizarea labialelor (bine - ghine), reducerea africatelor la elementul lor fricativ (cineva - shineva, posmagii - posmajii), transformarea diftongului ia în ie ("moldovenii noștri
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
dacă asta m-a interesat cel mai tare. Pe mine m-a prins, pe alocuri, această provocare țăcănită a lui Zografi citit de Nona Ciobanu, care încearcă să țină pasul și ritmul cu volutele autorului. Ficțiunea și realitatea s-au confundat definitiv în mintea mea, pierzîndu-și identitatea. Cu cîteva ore înaintea începerii spectacolului de la Teatrul Mic se încheiaseră cele 24 h petrecute de TV5 la București. Reporteri, prezentatori, cameramani, ingineri de sunet au încercat într-un interval incredibil de scurt să
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
informator al securității, adică dacă a fost sau nu supus la această perversiune morală de călăii săi, când el putea fi forțat prin tortură permanentă la orice? A-i acuza pe acești nefericiți ai soartei de delațiune este ca și cum ai confunda violul cu prostituția, ori gulagul cu bordelul. De fapt transformarea lor forțată în informatori nici nu avea scopuri informative, cum se tot acuză. Ce se mai putea afla de la ei? Nimic! Împingerea lor în delațiune era calea satanică de tortură
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
alții ca gladiatori. Delațiunea era o cale de exterminare. Iar metoda nu numai că a dat roade atunci, ea continuă să producă și azi. Distinșii domni de la CNSAS au orbecăit atât prin măruntaiele hidrei roșii încât au ajuns să-i confunde pe cei înghițiți de fiară cu organele proprii ale acesteia. Și tot căutând prin burta monstrului proteic, i-au găsit acolo și pe doi dintre marii poeți damnați ai acestui neam ingrat, Ion Caraion și Ștefan Augustin Doinaș, două dintre
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
fi distracție pe cinste cu el la cârmă”, „Cu el, o să fim cei mai tari”, „O să le dăm cu flit evreilor și ungurilor” etc. etc., într-o plutire buimacă din care am înțeles că acești tineri de douăzeci de ani confundă realitatea cu jocurile pe computer gen „Gorillaz” și exercițiul politic cu un „pijamas-party” mutat din dormitor în piața publică. Trist, foarte trist! În aceste condiții, e inutil să ne întrebăm ce gândesc băieții de-o condiție evident inferioară, elevii școlilor
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
umană formidabilă, de un transfer de idei, de idealuri, de modalități de a vorbi, de a vedea lumea, de a ți-o formula, de a te situa față de propria persoană și față de restul înconjurător. Artiștii ajung să semene, să se confunde în atitudini, în reacții. Contopirile acestea pleacă din teatru, din lucrul pe un text, pentru un personaj și se întregesc în tot ce ține de uman, zi și noapte. Sau invers. Asta nu se mai întîmplă des. Teatrul nu mai
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
-i harnic, funcționarul bancar - că-i un bun platnic etc. În situația de performer, nevoit (prin presiune socială) să controleze, de fapt, impresia pe care-o produce, actorul social își construiește o „față” (care, la Goffman cel puțin, nu se confundă cu masca ori persona). O povestire dintr-un volum de-nceput al lui O. Henry îl are drept erou pe un tînăr care, timp de 10 săptămîni, duce o viață dintre cele mai anoste și lipsite de perspectivă, ca funcționar
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
povestește chiar soția sa, Margareta. Relatarea cu aer ușor desuet are caracterul memorabil al marilor iubiri ce stau sub semnul revelației. Iată, în cuvintele lui Panait Istrati, frământările unei întâlniri aproape prea târzii cu fericirea: „Atât amar de ani am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strângeri de mână cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cât de trist este ca să primești în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
dramei românilor stabiliți în Occident în timpul regimului comunist. Poetrix. Texte despre poezie și alte eseuri este o carte despre poetica optzecistă (și nu numai), scrisă de o poetă și, în același timp, o excelentă teoreticiană, a cărei carieră literară se confundă cu însăși istoria acestei mișcări literare (și chiar culturale). De aceea, ea nu mai are nevoie de nici o recomandare. Magda Cârneci, Poetrix. Texte despre poezie și alte eseuri, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, 164 pag.
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
și imaginar” M. C. - Credeți că termenul „imaginar” (care ca substantiv datează doar de la sfîrșitul secolului al XIX-lea) este uneori folosit în mod abuziv în limbajul curent, cu un sens vag, neclar, în care fantezie, imaginație și evaziune se confundă? Această folosire abuzivă dăunează teoriei și teoretizării imaginarului sau, dimpotrivă, creează un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
roșim cînd auzim cuvîntul sex”. Un comitet de apărare a lui Hernán Migoya (din care fac parte și cunoscuții scriitori Antonio Muñoz Molina și Pere Gimferrer) a dat un comunicat în care se amintește marelui public că personajul nu trebuie confundat cu autorul. „Ceea ce e pozitiv în toată tevatura asta - a declarat Migoya în «El Mundo» - e că voi cîștiga mulți bani, fiindcă volumul se va vinde. Negativ e faptul că i-am creat neplăceri lui Miriam Tey, o persoană inteligentă
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
un singur nume: Auschwitz. „Despre orice ar fi vorbit, Celan vorbea și despre Auschwitz”. Adevărul unei istorii care, pentru poet, a produs coșmarul unei lumi diferite de „toate celelalte lumi” în chiar alcătuirea ei „de după lagăre”, nu are a fi confundată ori substituită cu nici un fel de altă explicație generală și particulară a textelor; poemele devin locuri ale memoriei, unde se desfășoară bătălia „pentru” și „împotriva” acestei istorii nerecunoscute și totodată odioase. Szondi a înțeles primul că, în ciuda postulatului autonomiei esteticului
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
oameni»" Reluând mai târziu, după 23 aug. 1944, conceptul de specific, G. Călinescu va veni cu noi precizări utile, distingând între acesta și rasism, pe care-l combate: "Așadar, deosebirea rasială și națională și specificitatea sunt concepte ce nu trebuiesc confundate cu rasismul. Alte elemente sunt periculoase și pseudoștiințifice în legătură cu rasismul: ideea că există rase pure, fixe, și rase superioare, pe de o parte, și inferioare, pe de alta" ( Rasă, rasism și literatură, 8 dec. 1944). O bună caracterizare face C.
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
ascultând și alergând, în timp ce umbrele asfințitului creșteau. Până ce vocile nu s-au mai auzit și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Constantin Țoiu Viața mea e o ficțiune, o plăsmuire. Mă confund cu ea și este, câteodată, mai reală decât realitatea din jur (fragment din cuvântarea ținută la premierea din 30 iunie 2003) Ajungeam om mare ! - Permiteți-mi, mai întâi, domnule Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat de aceasta
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
noi pasiunea manifestându-se ca un erzat în căutarea exclusivă a plăcerii ce rezultă din satisfacerea unei nevoi instinctive, nu de puține ori deviată și alterată, astfel încât, uitându-se rostul, are drept țintă desfătarea ori hatârul. Pentru ei pasiunile se confundă cu patimile: sunt pe cât de lașe, pe atât de nemiloase. La Călin Ioachimescu, dimpotrivă, pasiunea reprezintă tot ceea ce poate fi mai interesant, mai provocator, căci, iată, în pasiune este injectată o doză importantă de neprevăzut, iar numai cel ce nu
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
implică această că alienare și nimicirea ființei. Implicit, Brook, vorbeste în toată cartea de drumul adoptat de el: pe de o parte teatrul, pe de altă parte, formația interioară. Bineînțeles, ele nu s-au suprapus, ele dialoghează fără a se confundă. Nu așa acționează un guru. De altfel, nici viața, nici artă, insistă el, nu trebuie puse sub semnul unei unice opțiuni. El iubește dublul, care îl diferențiază de guru, omul unicității. Iată mărturia decisivă: În primă vacanță la Ischia, cu
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
de nimicuri încîntătoare". În centrul acestei lumi încremenite și în centrul spectacolului stă un obiect gîndit extraordinar, un semn foarte puternic: patul lui Oblomov. Un alcov care îl înghite cu totul, care îl va însoț peste tot, cu care se confundă în imobilismul lui, un fel de trăsură-dric care se transformă - formidabilă idee - în sicriu, apoi în mormînt, în finalul montării. E dublul concret al lui Oblomov, prelungirea lui de aici și de dincolo. Obișnuindu-te cu semiîntunericul din odaie, privind
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
lui se naște dintr-un exces: apropierea țintit genuină de textele literare, ignorînd grilele la modă, care nu fac decît să încorseteze lectura, cartea, ideea. Practică această lipsă de măsură cu o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
vedere criteriile de evaluare a scriitorilor ce primează astăzi în Statele Unite. Dar, dincolo de criticile ce se pot formula la adresa unor idei sau atitudini față de chestiunile fierbinți ale zilei, rămîne faptul, mai greu de tăgăduit, că, prin gîndirea sa, Emerson se confundă cu ceea ce numim, dacă nu "tradiția americană", atunci cel puțin o importantă direcție a acesteia, unde impulsul nu îl reprezintă continuitatea, ci, tendința opusă, de ruptură și reînnoire perpetuă. Îndemnurile sale converg în acel "make it new", așezat de Ezra
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
paradoxist" precum Ion Pachia Tatomirescu: "Un om poate fi beat din multe motive, «beat de soare», ca personajul dintr-o parodie a lui George Topîrceanu. Ion Pachia Tatomirescu este beat de admirație față de Nichita Stănescu. Atît de beat, încît îl confundă cu oricine întîlnit pe stradă, iar în cele din urmă cu stîlpii și cu pomii pe care îi sărută zgomotos". O formă de entuziasm savant, contras în pretenții scientizante, ne întîmpină în unele "cercetări" care se apropie de marile opere
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
limbă. În cel mai bun caz, ei dau ture dintr-o parte în alta, ca niște animale în cușcă, valorificîndu-și, unul cîte unul, miturile personale, făcînd iar și iar inventarul eșecurilor moștenite. În cel mai rău caz, adoptă anumite poze, confundă imitația cu masca, vorbind despre ei înșiși fără oprire și fără să trezească vreun interes prin intermediul unor citate luate, minuțios, de la alții." Nu mai e nevoie să spun că diagnosticul se potrivește în aceeași măsură, poate chiar mai mult, prozei
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura, există neîndoielnic forme critice diverse, chiar mode, așa dar critica n-a fost mereu laconică. Dar dacă n-o confundăm cu unele dintre speciile ei, care presupun oarecare vorbărie, critica bună folosește cuvinte puține, mergînd de-a dreptul la țintă. Concizia e o deprindere, așa dar se învață. Dacă am face o statistică, am vedea că orice critic folosește mai
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
-și facă de cap cum le convine mai bine. Aș spune în extremis că arta este chiar o știință, dacă nu exactă în sens matematic, cel puțin tot atât de exactă în sensul că nu este deloc haotică, valoarea nu poate fi confundată cu nonvaloarea, atunci când ne aflăm în fața operei de artă a unei personalități. O personalitate este cineva care are un parcurs coerent, care a parcurs etape de dezvoltare de-a lungul deceniilor, este cineva care are un mesaj distinct și o
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]