11,501 matches
-
dialog pe fereastra automobilului care face ca toate mașinile din spate să claxoneze. Dacă amicul se află pe trotuar și nu întoarce capul, șoferul insistă pînă cînd se întorc absolut toți pietonii: își dă seama că e vorba de o confuzie, dar cît de mult semănau cei doi, mai ales priviți din spate! Altă variantă: "Venim să vă luăm cu mașina. Cînd auziți claxonul, coborîți". Altă variantă: soția a intrat în magazin, după cumpărături. Soțul, impacient, o cheamă afară printr-un
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
să însemne Douăzeci de ani de la moarte. Povestea în trei părți a muschetarilor e o istorie care, treptat, s-a transformat, prin scriitură, în propriul său mit. Cavalerismul medieval caracteristic primului roman din ciclu este înlocuit de haosul și de confuzia Frondei, iar apoi, în final, de nașterea și de instaurarea unei ordini noi, într-o lume a fiilor. Ciclul romanelor care îi are ca eroi și ca pretext pe muschetari este expresia ficțională a unei civilizații și a unor mentalități
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Camil Petrescu. Și, după cum precizează sarcastic surprinzătorul admirator interbelic, nu este vorba despre ciupercile otrăvitoare de la Agapia - cele despre care se crede că l-ar fi intoxicat - ci despre cele ce i-au scris anumite "notițe necrologice" cu impardonabile neglijențe, confuzii și chiar ironii: "Cu Duiliu Zamfirescu moare un fost distins președinte al Camerei." Malițiozitate sau umor involutnar? Greu de spus. Evoluția acestui controversat precursor are etape lungi, dar distincte de formare, consacrare și declin. Debutează în 1877, nerelevant, în Ghimpele
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
comerciale la pseudonimele utilizatorilor. Analizînd mai multe schimburi de "replici", de mesaje scrise, David Crystal constată un fenomen semnificativ: în aceste situații se comunică puțin sub aspect informativ (mesajele sînt de obicei banale în conținut, repetitive; se produce o veritabilă confuzie a vocilor) dar cu atît mai mult limbajul devine esențial, ca mijloc de a fixa identități și de a permite competiții: într-o conversație ludică între anonimi, ierarhiile și victoriile se stabilesc doar prin abilități lingvistice.
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
provisoire qui dure" e "nu există decît provizoratul care durează", "ște rog mult sfătuiește-te cu Aurora și vedeți ce se poate vinde: covorul, aragazul, un inelț - and go on" e dat drept "și așa mai departe" (probabil dintr-o confuzie cu "and șo on"), în "stofă de la Aurora o fac rochie închisă în față cu double emploi: rochie și capod", pentru sintagma în franceză se dau două sensuri - "dublă întrebuințare; (în croitorie) petrecut" etc. Mai grav încă, un fragment consistent
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
inovație în politica autohtonă la vîrf, dar soluție epigonică, în comparație cu miștocăreala populistă exploatată de un CVTudor sau de un Traian Băsescu pentru a-și asigura locuri de frunte în simpatiile alegătorilor. După părerea mea dl Năstase a intrat într-o confuzie ajungînd să exploateze virtuțile acestui stil. Un premier care în loc să comunice mesaje clare ajunge la exprimări în care luarea peste picior și amenințarea în formule șmecherești nu dă impresia unei persoane prea sigure de soliditatea situației sale. Voluntar sau mai
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
de-a lungul anilor la BBC, articole, uneori foarte tăioase, în Agora lui Dorin Tudoran, în Lumea liberă de la New York... ș...ț Cui prodest? Evident nu Guvernului român (care vrea respectabilitate internațională), dar da Securității ceaușisto-fasciste, care vrea să semene confuzie și spaimă". Matei Călinescu nu-și retrage vorbele de atunci - doar le moderează, face suportabilă atmosfera plină de enigme îngrozitoare, plină de scenarii halucinante. Autorul nostru nu lucrează decît cu certitudini și cu un discurs moderat, frustrant poate petru cei
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
recreează totodată și secvențe ce țin de background-ul social: episoadele navetei în diverse comune ale țării, în perioada ceaușistă (la acest capitol unele pasaje amintesc de atmosfera romanului șaptezecist, de pildă de Refugiile lui Augustin Buzura), conflictele cu superiorii, confuzia din zilele revoluției din decembrie, apoi meschinăria șefilor și a unor colegi, rutina sufocantă a orelor de serviciu (ca și a vieții de familie) ș.a.m.d. Deși relatate la persoana a treia, toate aceste episoade nu se diferențiază, la
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
în SUA o ediție-pirat din The Lord of the Rings. Editorul (Ace Books) procedează discreționar și așază textul în format paperback, fără a avea autorizarea lui Tolkien; cu această ocazie, în forma romanului apar greșeli de tipărire care creează destule confuzii și neclarități în raport cu ediția din 1954-55. Ce-i drept, odată cu apariția oficială a ediției a doua, revizuite de autor și tipărite de Balantine Books în octombrie 1965, Tolkien întreprinde o serie de corecturi pe text, înlocuiește prefața originală cu una
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
sunt șomeri, companiile la care lucrau dând faliment. Nepoata este gravidă și nu e hotărâtă să țină copilul. În timp ce familia intră în haos, Tani Masami îl readuce înapoi în timp pe Kamata, pentru a-l confrunta cu ororile războiului, iar confuzia creată în familia lui Kamata la aflarea adevărului, stârnește furtuna. Acest adevăr cumplit, ascuns atâta vreme, iscă în sânul familiei un alt fel de război, fiindcă familia, consideră autorul, este o versiune în miniatură a unei națiuni. Am solicitat, la
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
n-a reușit să-și impună punctul de vedere. Noi acceptăm ambele variante, atît în cazul lui â/ î, cît și în cazul persoanei întîi singular și a treia plural ale verbului a fi, nu dintr-o îngăduință care stîrnește confuzie, ci fiindcă n-avem încotro. Problema ridicată de dl. Mihai are importanța ei, mai ales didactică, care însă nu trebuie exagerată. Nu se întîmplă nici o nenorocire dacă scriem în două feluri. Cîtă vreme lingviștii se ceartă și nu izbutesc să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
din ’90 un asemenea dialog cu președintele Iliescu. Unul dintre clipurile publicitare prin care alegătorii sînt trimiși la referendumul pentru Constituție spune: „Vreți ca armata să nu mai fie obligatorie, votați noua Constituție”. Pentru a nu se ajunge la aceleași confuzii ca acelea provocate de discuțiile despre neobligativitatea armatei, secretarul de stat în MApN, Sorin Encuțescu a anunțat că pînă în 2007 armata rămîne obligatorie. Știrea a apărut în mai multe ziare centrale și a fost difuzată și de televiziuni și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
Poeme în doi” pentru că între privitor și privit există o permanentă energie, o tentație a identificării totale cu celălalt. Realul însuși se reduce la un spațiu strictamente definit de mișcările celor doi. Nu lipsește nici acea dimensiune a textualizării ritualului, confuzia benefică între scriptural și erotic, ceea ce adâncește această aventură existențială în miniatură. Îmi cam pierdusem speranța de a citi un tânăr poet cu o percepție poetică atât de senzuală, aproape feminină. Klein, celebrul personaj al lui Mihai Ignat, are aici
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Canicula a trecut, o boare încă timidă îi ia locul, stelele stau să răsară („umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
într-o mască indeniabilă de gâde oriental; degetele lungi se crispaseră, vinele gâtului se umflară apoplectic...” (Tiranul năbușit). Viitorul deputat de Roman (în perioada 1928-1932) își dublează pamfletele ad-personam cu pamflete ad-rem, demascând fără rezerve, în tușe îngroșate până la refuz, confuzia și vacarmul zilelor parlamentare sau atmosfera tenebroasă a tripoului scriitorilor români. Când spunem că articolele lui Ion Vinea pe teme literare din perioada menționată sunt mai puțin numeroase, nu trebuie să pierdem din calcul faptul că nici intervalul cuprins nu
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Alexandra Olivotto Unul dintre testele pe care le aplic cărților, căutând să le determin gradul de compatibilitate cu gusturile mele este... răsfoirea. Or, acest tip de “turnesol”, performant de obicei, nu poate produce decât confuzie când e vorba de eseurile lui Adrian N. Mihalache. Într-un fel de prefață - intitulată Pe gânduri... și împănată cu jocuri de cuvinte ce abuzează de bietul substantiv - mă trezesc ricoșând din citat în citat (Bacovia, pomenit și ca “Poetul
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie totodată metodologică și teoretică pentru că imaginarul se lasă surprins prin anumite structuri, reguli bine determinate de funcționare, după cum o arată toate studiile de mitologie și deci este nepotrivit să utilizăm termenul „imaginar” pentru a desemna orice producție mentală fantezistă. Totuși
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
crunt) ori Mihai Botez (iradiat de Securitate). Dincolo de subtilitatea paradoxului această apreciere îi jignește grav pe cei care au avut curajul să îl înfrunte deschis pe Nicolae Ceaușescu și produce în societatea românească - și așa lipsită de repere morale - o confuzie de valori de care nu pot profita decît pescuitorii în ape tulburi. Citind cartea lui Ștefan Cazimir am avut la un moment dat sentimentul că am încurcat paginile. Unele pasaje îmi dădeau un ciudat sentiment de déja vu, deși era
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
de dispoziția suburbană a unora dintre ei, tinzînd a preface dezacordurile minore în conflicte majore, inextingibile, glorificările oficiale însoțite de campaniile minimalizatoare ori denigratoare, exacerbarea festivităților prin transformarea oricărui prilej în praznic sau spectacol omagial și, nu în ultimul rînd, confuzia axiologică, avînd ca țintă compromiterea valorilor prin amalgamarea lor cu nonvalorile. Cititorul de azi își poate da seama cîte din astfel de ,,mișculații” mai rezistă. Cu o simplă privire obiectivă aruncată în jur, își dă seama că... destule! Iată o
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
rezistat o mie de ani, ca al führerului. Și mulțimea îl ovaționa. Nu știa că lucrase ca și taică-su în Securitate, sau nu mai conta. Ei, cei de acolo, cu el în frunte, făcuseră revoluția!” (pp. 28-29) Starea de confuzie din zilele revoluției nu a fost decît începutul unui lung șir de dezamăgiri. Ajuns jurnalist (inițial, în presa scrisă, ulterior, de televiziune) Popeye participă la toate evenimentele majore ale tranziției (mineriadele, schimbarea de putere din 1996, campaniile de televiziune ale
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că sînt privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în neconvențional și în
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
însă să prescrie tratamentul. Nu o face de o manieră explicită nici Mircea Cărtărescu. Mult mai interesante sînt pariurile literare făcute de scriitor în diverse perioade și măsura în care au fost ele validate de evoluțiile ulterioare. În climatul de confuzie și redefinire a valorilor care a urmat căderii regimului comunist, în condițiile în care metaforismul modernist își trăise traiul, Mircea Cărtărescu vedea pentru poezia din anii următori două soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul 1990: Prima va merge pe
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
înnoire a mentalității. Niciodată Maiorescu n-a pretins că ceasul istoric trebuie dat înapoi și formele cu pricina, eliminate: credea pur și simplu că formele cu pricina cereau timp spre a-și crea fondul. Paseismul atribuit lui Maiorescu rezultă din confuzia pe care, de la Zeletin la Marino, o fac unii analiști între doctrina lui Maiorescu și aceea a lui Eminescu. Nimic mai fals! Cei doi corifei ai Junimii gîndeau foarte diferit. Eminescu îl simpatiza pe Bărnuțiu și în general pe ardelenii
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
critic și istoric literar sentimente ori atitudini de felul celor, întoarse cînd pe o parte, cînd pe alta, de acei comentatori literari care și-au făcut din retorica emoțională un certificat de patriotism? Firește, nici o semnificație. Poate doar o enormă confuzie, o egalizare a valorilor. Criteriile revizuirii sînt de altă natură. Și chiar dacă intervine uneori factorul etic, nici el nu e fundamental. Am atras în repetate rînduri atenția asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
nu țin de esența morală a criticii; decît, poate, de arta ei; o colorează, îi conferă personalitate, dar n-o ajută prea mult să-și atingă scopul. În orice caz, dușmanul cel mai mare, sub acest raport, al criticii este confuzia. Criticul n-are voie să nu știe ce vrea să spună. Proverbul franțuzesc i se potrivește perfect în raționalitatea lui: ceea ce e bine gîndit, se exprimă în mod clar. De aici decurge obligația unei anumite precizii. I-am auzit pe
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]