225 matches
-
pe corpul Obiectului. Îi trăgeau În sus cămașa, pătrundeau pe sub ea. Apoi corpurile li s-au mișcat, și le-am văzut chipurile din profil. Chipul Obiectului, Împietrit ca o mască mortuară, aștepta cu ochii Închiși. Profilul lui Rex era agresiv, congestionat. Între timp, mâinile lui Jerome se mișcau pe mine. Îmi freca salopeta, dar eu nu mai eram propriu-zis În ea. Concentrarea mea asupra Obiectului era prea intensă. Extaz. Din grecescul ekstasis. Însemnând altceva decât vă Închipuiți. Însemnând nu euforie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii fără adăpost de care mă țineam departe. Avea gluga de la pulover trasă pe cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri. ― Îmi pare rău, am spus. Băiatul se aplecă În față și-și apropie fața de a mea. ― N-ai niște mărunt? Întrebă din nou. Insistența lui m-a deranjat. Așa că m-am Încruntat la el și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
voastre, noi vă conectăm la cele mai electrizante experiențe... Așezată pe-o parte, Zora, cu ochii ei albaștri și cu părul blond, mă Întrebă: ― Am fermoarul tras? M-am uitat. ― Bazinul ăsta mă face să mă congestionez. Tot timpul sunt congestionată. ― Vrei ceva de la bar? ― Adu-mi un Negroni, Cal. Mulțam. ― Doamnelor și domnilor, a sosit momentul următoarei atracții aici, În Grădina Caratârtiței! Da, da, văd că băieții de la Acvariul Steinhardt tocmai o aduc. Băgați fisele În aparate, doamnelor și domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
său. De data asta Îi lăsa altuia munca neplăcută. — Vă cer... — Vă rog, nu vă grăbiți... Cu ochii umezi, se strădui zadarnic să-și oprească accesul de tuse, care dură câteva minute. Apoi Își Îndreptă spatele și Își șterse fața congestionată. — Vă cer scuze. Abia vorbea. Mă apucă de câteva ori pe zi. Doctorul Rian spune că o să-mi facă bine cura... Ceilalți doi simțiră imediat ironia. — Adică, mi-ar fi făcut bine... Avea același doctor ca Maigret. Se dezbrăcaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nemișcat, cu capul În mâini. — Probabil că soția dumneavoastră e Îngrijorată. După părerea mea, adevărul Îi va face mai puțin rău decât ce-și poate imagina. Părea că nu se mai gândise la ea și Își arăta În sfârșit fața congestionată. — Ce să-i spun... — Din păcate, acum nu-i puteți spune nimic. N-am dreptul să vă las În libertate, nici un timp foarte scurt. Trebuie să vă duc la Clermond-Ferrand. Dacă judecătorul de instrucție nu va avea nimic Împotrivă, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pui să se graveze cuvin tele: „A murit de prea mulți medici.“ — Ia nu mai vorbi prostii, îl repede înciudată Livia. Îi împinge ușurel capul pe spate ca să-i așeze pe frunte un șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copiii și nici cei slabi la minte nu se tem de moarte. Îl atinge cu degetul la tâmplă: — E mare păcat că rațiunea nu-ți dă liniștea pe care ți-o dă lipsa de cugetare. Începe să urle, cu fața congestionată. — Bagă la căpățână că de mâine am să mă ocup personal de antrenamentul tău. Mai bine te omor cu mâna mea, decât să mă faci de râs din nou. De data asta, Ganymedes nu are nici un comentariu răuvoitor. Îl trage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre mâini gesticulând, printre obraze nădușite și congestionate, printre șiruri de covrigi și roșcove, printre broboade de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne de cai, descoperi doi ochi care-l priveau. Crezu că se înșală, dar nu era așa. Cineva îl privea insistent și trebui să-i suporte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre mâini gesticulând, printre obraze nădușite și congestionate, printre șiruri de covrigi și roșcove, printre broboade de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne de cai, descoperi doi ochi care-l priveau. Crezu că se înșală, dar nu era așa. Cineva îl privea insistent și trebui să-i suporte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sunt prietenul tău, Doctorul...” Ne având altă alternativă, Tony Pavone Întoarse capul. Nu mică Îi fu mirarea când, Doctorul veni către el cu mâna Întinsă. Zâmbi forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o promisiune...” Doctorul insistă. „Te rog, bunul meu amic...Numai câteva secunde, să te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după miezul nopții - Balaurul și Cap de mort se curățară, fiind nevoiți să iasă din joc. Spre deosebire de zilele precedente, nici chiar doctorul nu se putea considera prea norocos, pierduse peste o sută cincizeci de mii...! Toată figura lui era puternic congestionată, debitând Înjurături la adresa nimănui. Fără să vrea, Tony Pavone privi cu teamă la yatagane, făcându-și socoteala de felul cum va trebui să acționeze În caz de urgență...! Iar Doctorul pierdea, pierdea, necontenit. Atunci când avea zarurile și urma să le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permanent, iar În partea posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze să se umfle - săgetat fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles noi azi de dimineață...? Băiete, am mai spus și o repet: dacă nu mă poți suporta decât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l așteptau. Șefi de echipă, muncitori cu mărunte probleme, beneficiari, În timp ce Întregul colectiv de muncă al șantierului Îl asaltau cu Întrebările la care el se străduia să pară cât mai optimist. Desigur, se străduia e puțin zis. Trăsăturile feței evidend congestionate, vocea răgușită, cavitatea bucală Încă destul de uscată cu un puternic fenomen de sodă caustică, ochii roșii periculos de bulbucați, În timp ce vibrațiile electrice acționau asupra mâinilor făcându-le să tremure vizibil, era o dovadă palpabilă a grelei suferințe, a ciudatei lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o va atrage și o va integra În materia incandescentă, iar circuitul reproducerii va beneficia de legile bine stabilite a cosmosului...!!” Șeful Șantierului scoase din priză reșeul electric, pregătindu-se de plecare, nu Înainte Însă de-a afișa o figură congestionată, vorbind În așa fel Încât nu putea-i ști dacă glumește ori e serios. „Inginerule, să spun drept, presupunerile tale m-au Înfricoșat teribil și Începând din momentul de față, pentru a nu avea o neplăcută surpriză, am să mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
povestesc? Omul tău dragă Mingoti, Îl poftesc să-mi efectueze câte percheziții dorește. Nu am nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neuniform, nu se rărise Încă prea mult. — Am o rugăminte. Bătrînul avea o pătură pe genunchi și peste ea o revistă cu benzi desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e prea uscat aerul. — Am și apă Într-un ibric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
buzunar. Bătrînul răsuflă ușurat din nou, dar l-am luat imediat prin surprindere: — Ți-e chiar atît de frică de mandatarul Cameliei? Pleoapele zbîrcite ale bătrînului, ce eliminau un soi de substanță uleioasă, se Încrețiră și mai mult, iar marginile congestionate expuse aerului străluceau parcă. — Lasă, nu-ți mai face griji. Te-am privit cu atenție tot timpul și-am văzut că ți-e teamă. Dacă te Întreabă cineva ceva, spune că ți-am arătat o fotografie a unui individ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se învârtea în jurul pieței. Îl vedeam toți, știam că nu mai avem cale de întoarcere, eram singuri în mijlocul pieței. Pe trotuare s-au adunat într-o jumătate de ceas mii de oameni. „Veniți cu noi! Veniți cu noi!” Strigam. Eram congestionați, răgușiți; strigam ca-ntr-un delir continuu. Călin s-a urcat pe o mașină „Veniți cu noi! Veniți cu noi!” Ei, Mihaela, și-atunci am văzut ce însemna lașitatea semenului meu. Între noi și ei nu erau decât patru metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de amici care îi semănau leit. Necazul cu tipii de genul ăsta e că nu au nevoie de ceva care să le stimuleze încrederea în sine, sunt destul de nesuferiți au naturel, fără să mai adaugi și cocaina. Toți aveau fețele congestionate și un oarecare aer de disperare, ca și cum esențialul era să se distreze. —Eu sunt Drew Holmes. Tipul îmi fâlfâi iar punguța de coca prin față. — Încearcă, e super, o să-ți placă la nebunie. Era al treilea tip care îmi oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
moment minunat. —Pot s-o văd? a întrebat Joey. Nu încă. Dă-i-o Annei, i-a poruncit Jacqui. Las-o pe Anna s-o ia în brațe. Mi s-a pus în brațe o bocceluță care mieuna cu fața congestionată, o nouă făptură. O nouă viață. Degețelele ei minuscule de păpușă s-au întins spre mine și, în sufletul meu, s-a topit ultima fărâmă de amărăciune față de Aidan și am recunoscut sentimentul pe care nu-l putusem numi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat toată seara? spuse el, venind imediat spre mine, oferindu-se să-mi ia haina. În aceeași secundă, apăru și Penelope țopăind, cu o expresie congestionată, apoi de ușurare. Purta o rochie scurtă, neagră, de cocteil, cu un bolero pe deasupra și sandale argintii cu tocuri extraordinar de Înalte și mi-am dat seama imediat că o Îmbrăcase maică-sa. —Bette! șuieră ea, apucându-mă de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele din bucătărie până când pe jos nu se mai vedeau decât tacâmuri și farfurii sparte. Zări o sticlă pe jumătate plină lângă aparatul de radio, o deschise, dar mușchii gâtului îi erau prea congestionați, așa că o aruncă, doborând jaluzelele. Se duse la fereastră și privi afară, unde îl văzu pe Dudley Smith aureolat de becul stâlpului de pe stradă. Și știu că Dudley știe. Iar mâine vor ști toți. Momeală pentru șantaj. Numele lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca de parcă l-ar durea ceva. Lângă el, cu capul bălăngănindu-i-se în piept, zace un bărbat între două vârste, congestionat. Pare adormit complet, cu nerușinare. — El este? — Da, el. Acela, copile, este blestematul maior Privett-Clampe, reprezentantul diplomatic al Angliei. Este un om foarte puternic și influent, dar pe măsură de prost. Cu toate că e aproape murat în alcool, ține soarta regatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]