190 matches
-
se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
sau două de petrecere.) NELLI (bagă capul pe ușa din centru): Derranjez? (Intră.) Bonsoirr, mes amis! (Nimeni n-o cunoaște. Nelli se oprește în fața lui Trahanache, întinde mâna.) Sunt Nelli Rosetti, monsieur le president! TRAHANACHE (oarecum tulburat): Încântat de cunoștință, conița mea... Dar cu ce ocazie prin urbea noastră? NELLI (imitându-l pe Dandanache): Cu ocazia alegerilor, neicusorule ! (Râde gros.) Frumoasă petrecere, n-am ce zice! Noi, la București, n-avem așa ceva. În provincie, lumea știe să petreacă! Îmi plac chiolhanurile
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
plac chiolhanurile la nebunie. De fapt, toți strămoșii mei făceau chiolhanuri mari, vă dați seama, din feudalism încoace... au dus-o numai în chiolhanuri! Poate faceți și o vânătoare, s-ar potrivi de minune. Aveți și urși? TRAHANACHE: Să iertați conița mea, cum spuneați că vă numiți? NELLI: Rosetti. Nelli. N-am fost niciodată în acest județ de munte, cunoscut în țară și peste hotare pentru apele lui minerale, dar, vă repet... TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare. Rosetti ați spus? Sunteți fiica
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
CAȚAVENCU (dând din șolduri): Forța, părinte, forța! Iată binefacerile unui sistem constituțional!... TIPĂTESCU (dând din șolduri): Mie-mi spui!... ZOE (de pe margine): Bravo, domnule Cațavencu! Văd că ești zelos! Asta nu e cea din urmă Cameră... CAȚAVENCU (dând din șolduri): Conița mea, porunca dumneavoastră e lege pentru mine. BRĂNZOVENESCU (dând din șolduri): Vivat noul primar, onorabilul Tache Farfuridi! TOȚI (dând din șolduri): Vivat! FARFURIDI (dând din șolduri, cu modestie): Onorabile, să nu zicem hop! S-așteptăm sufragiul boborului, în Duminica Orbului
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
chema pe doică) și când sosești mătăluță cu împărățelul, să-i zici să-și scoață... inelu ăla al lui, na! cum îi spune?..., așa, sâgiliu, coană Marioaro, și să i-l strecoare fetii pe deștul dân mijloc... Așa să faci, Conița mea scumpă, - să nu-mi daiu nici o para, zău că asta-i dă la Dumnezău... Minunăția minunățiilor! Toate se petrecură după cum zâsese Gâcitoarea... Ca reporter, angajat mai târziu să reproduc evenimentul într-o revistă din lumea bună, pot da adeverire
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
bătrînul iarmaroc de nas. Îi prinde, carevasăzică, slăbiciunile. De fapt, Bucureștiul, acela din fragmentele de cronică pe care, în amintirea copilăriei din grozava Barieră a Vergului, îl însăilează Gheorghe Parusi și din anecdotele rumenite bine despre ospețe de cumetri și conițe pe bicicletă ale lui Dan C. Mihăilescu nu e un oraș impozant. E viu, e hîtru, cu glamour-ul lui cojit pe părți și are-o calitate: nu mișcă la fotograf. Ba e chiar frivol, amator de pamblice și de toalete
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
Marius Chivu Suzana Filip și Conița Lena sunt două poete care au puține în comun. Aflate în zone poetice foarte diferite, ambele scriitoare debutează - prima remarcabil, cea de-a doua onorabil - împotriva trendului, la vârste mature. Fiecare a dat câte un volum de poezie atent lucrată
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
ar putea fi invidiată de toți tinerii furioși și revoltați ai ultimei generații poetice. Eugen Negrici, care semnează atât de rar prefețe și scrie cu atât mai puțin despre debutanți, a avut mână bună. um am anticipat deja, volumul piteștencei Conița Lena (înțeleg că este un pseudonim), despre care editura ieșeană nu ne dă absolut nici o informație, are o copertă nefericită, un titlu neinspirat și se deschide cu un argument al autoarei îngrozitor, prețios și cvasignostic, peste care vă sfătuiesc să
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
mult mai prietenoase și chiar reconfortante, alcătuite pe structura poeziei populare: lexic preponderent arhaic, vers scurt, ritm trohaic, rimă împerecheată, cu mici refrene și, în general, cu mai toată gama specifică de perisologii, paracheze, polimptote, paronomaze ș.a.m.d. Poezia Coniței Lena este, așadar, una manieristă, a cărei miză cade pe dexteritatea versificării, pe jocurile de cuvinte, pe muzicalitatea versului, pe gratuitul artisticului, mai degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau, dimpotrivă, ale uneia cochete, mucalite, frivole, chiar perverse. Există o continuă pendulare între seducție și cucernicie a femeii coapte, supus-bisericoase dar, în
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
trandafir născut țărână/ umilit întru nimic./ Un lăcaș de primenire/ între simț și-ntre mister./ Trup - ferice-ademenire./ Suflet - semn, țărână, cer." (Suflet) Suzana Filip, Aici e viața de apoi, Prefață de Eugen Negrici, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, 56 p. Conița Lena, Ușă de biserică, În loc de postfață de Marian Drăghici, Editura Junimea, Iași, 2005, 80 p.
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
rămas blăstăm păn-acmu" (cap XXI), că Grigori-vodă "au rădicat țigănăritul și morăritul și prisăcăritul și cîrcimăritul" (cap. XXII), iar Costandin-vodă "di toamnă au scos văcărit și vădrărit tot odată, și di iarnă civerturi și hîrtii, iar di primăvară pogonărit și coniți" (cap. XXIII). Asupra imaginației actuale, termenii ieșiți din uz acționează trezind asociații concrete și chiar comice: merită redescoperite cuvinte ca gărdurărit (taxe legate de viticultură, sancționînd lipsa gardurilor sau alte nereguli), ghindărit (taxă pentru dreptul de a-și hrăni porcii
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
oameni, nici în semnele cerului. Viața ți-o faci singur! Clipa de față naște clipa care urmează! Asta a învățat de când a rămas o orfană și încă se juca în țărână, cu Andrei, fiul arendașului cu care se încurcase stăpâna. Conița Olga Sâmbure, bunica mea Olga Sâmbure, nevasta generalului... O figură! De ce mi-am amintit, taman acum și aici, de ea, o bătrână cu Alzheimer? Doar am conștiința împăcată. I-am lăsat conacul, cea mai mare parte din moșia recuperată de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la „Mobila”. Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli el cu glas astmatic. Știm noi ce-i place lú domnu’ avocat, coniță. Cucoana voalată privi însă la marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cealaltă să spună cum e pe-acolo? Io cred că dacă e cineva curat în sufletul lui și cinstit n-are de ce să-i fie frică..." Dar dacă cel de la ușă striga răstit "Gunoiul!" sau "Dăm oale pe haine vechi, coniță!", nu deschidea în ruptul capului. De data aceea i-a răspuns tata, iar ea s-a repezit în casă după capot. Tata? Ce căuta acasă la ora aia? El era musafir de seară. Pe jumătate bucuros, pe jumătate nemulțumit, am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unei conștiințe și pune ordine în haos. El organizează lumea în jurul unui singur punct de vedere dominat de prejudecăți masculine, de snobism, de o continuă exacerbare a sinelui. Însuși autorul va conștientiza tratamentul abuziv aplicat personajului. „Această imagine (cea a coniței care privește printr-un face-à main) îmi sugerează acum felul în care mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa importante ca viața, moartea, natura sau arta. Alăturând-o unor lucruri așa de mari, de care ea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa importante ca viața, moartea, natura sau arta. Alăturând-o unor lucruri așa de mari, de care ea n-avea habar, sunt eu vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu face-à main-ul - ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțe cu bețișor de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!” Iulian
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii prin curte și descoperi unul din vizitiii particulari. - A venit și văru-meu Panait, măi Vasile? - A venit numai conița, explică vizitiul." Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul unei mari fabrici de zahăr și senator sub regim conservator. Stănică se urcă pe trepte în geamlâc, deschise o ușă și pătrunse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești singură pe lume ! Și ai și o soră grijulie, și mai este și conu Ștefan, ce om bun și învățat, conu Ștefan ! Și azi-mâine ai să te măriți, puiule, și ai să faci o partidă... — Păi, uite și la conița Sofica, ce partidă a făcut ! Ce partidă grozavă ! Cum zicea și nașa dumneavoastră, Fănica Filipeasca, mărită-te și iar mărită-te, și uite ce bine a nimerit !... Dac-așa a vrut Ăl-de-Sus să se suie părinții dumneavoastră tocma-n blestematu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la geam, una-două vă mai moțați, ei, ce-ați avut de văzut ? V-am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița Sofica, acu vine de la mansardă, s-a dus iar să-i dea doftoriile lu neisprăvitul de Grigore, și a zis conița că dacă nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița Sofica, acu vine de la mansardă, s-a dus iar să-i dea doftoriile lu neisprăvitul de Grigore, și a zis conița că dacă nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i le frec cu sare. Aidi, donșoară, aidi, lăsați geamu, că nu mai avem decât franjurile de pe frunte, și acu ne pomenim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care donșoară e, care zice ea că nu vrea să se mărite ? Păi, de zis, mai zice ele, unele, da de vrut toate vrea, e-heee, nu e ele proaste, știe ele la ce bine se duce ! Păi, uite numa la conița Sofica ce partidă grozavă a făcut, uite cum e la casa ei, și cum e de fericită... Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, dar fericită nu e deloc, nu e deloc, nu e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a făcut bietu conu Ștefan, și doftorii parcă nici ei n-ar ști ce are. Ba că nu-i oftică, ba că e, ba că să facă tot ce se poate și să plece prin străinătățuri, să se tratarisească. Conița Sofica - hai, mergem, dumnealui, mai greoi, deh, ca omu bolnav, că nu acu, că mai încolo, că nu se poate. Conița Sofica - nu și nu, hai, mergem, altă lume cum poate să se miște și numai noi nu ? Conu Ștefan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ba că e, ba că să facă tot ce se poate și să plece prin străinătățuri, să se tratarisească. Conița Sofica - hai, mergem, dumnealui, mai greoi, deh, ca omu bolnav, că nu acu, că mai încolo, că nu se poate. Conița Sofica - nu și nu, hai, mergem, altă lume cum poate să se miște și numai noi nu ? Conu Ștefan, nu și nu, bărbatu, donșoară Mărguța, cât ar fi de cumsecade, da tot bărbat e. Și dintr-ale lui tot nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]