189 matches
-
simandicoase cocoane se „înțelegeau” perfect. Când coana Chirița și-a exprimat numele, Popescu, la prezentare, conița Margueritte exclamă surâzând „deci cu o”. Intr-adevăr sintagma -escu- se citește în franceză -escü-. Pentru a fi corect citită trebuie scrisă -escou-. Expresia coniței Margrritte era deci absolut corectă. Se referea la intercalarea unui o în silabă. Coana Chirița a înțeles buștean. „Nu cu o stimată coniță, cu u, Popescu!”. Răspunsul prompt a venit „Da stimată doamnă. Vă numiți Popescou. Frumos nume. Dar dacă
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
adevăr sintagma -escu- se citește în franceză -escü-. Pentru a fi corect citită trebuie scrisă -escou-. Expresia coniței Margrritte era deci absolut corectă. Se referea la intercalarea unui o în silabă. Coana Chirița a înțeles buștean. „Nu cu o stimată coniță, cu u, Popescu!”. Răspunsul prompt a venit „Da stimată doamnă. Vă numiți Popescou. Frumos nume. Dar dacă nu este scris cu o numele pare cel puțin hazliu.” Nu mai zic de sejurul oferit de conița Margueritte. I-a dus la
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
buștean. „Nu cu o stimată coniță, cu u, Popescu!”. Răspunsul prompt a venit „Da stimată doamnă. Vă numiți Popescou. Frumos nume. Dar dacă nu este scris cu o numele pare cel puțin hazliu.” Nu mai zic de sejurul oferit de conița Margueritte. I-a dus la moșie unde imediat mirii s-au simțit acasă, între vaci și porci. Era deranjați doar de lipsa duhorii specifice de acasă. Dar au petrecut „la Paris” călătoria vieții lor. Mai ceva ca la Iași. La
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
Dumitru Afrimescu, Allora Albulescu, Ion Popa Argeșanu, Laura Bădescu, Cristian Bădiliță, Constantin Bălăceanu Stolnici, Claudiu Bârsilă, Mircea Bârsilă, Lucian Costache, Octavian Dărmănescu, Dumitru M. Ion, Marie-Hélène Fabra Brătianu, Roman Forai, Carolina Ilica, Al. Th. Ionescu, Ion Toma Ionescu, Marin Ioniță, Conița Lena, Leonid Dragomir (în dialog cu) Dan Ciachir, Sorin Mazilescu, Alexandru Mărchidan, Sorin Dănuț Radu (autor al unui „discurs fotografic”), Cristian Meleșteu, Cristina Onofre, Viorel Pătrașcu, Silvia Petre Grigore, Zina Petrescu, Valentin Predescu, Roman Preutu, Nicolae Radu, Liliana Rus, Ion
LUMEA CA O IMENSĂ BIBLIOTECĂ ŞI BIBLIOTECILE CĂLĂTOARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376586_a_377915]
-
Dumitru Afrimescu, Allora Albulescu, Ion Popa Argeșanu, Laura Bădescu, Cristian Bădiliță, Constantin Bălăceanu Stolnici, Claudiu Bârsilă, Mircea Bârsilă, Lucian Costache, Octavian Dărmănescu, Dumitru M. Ion, Marie-Hélène Fabra Brătianu, Roman Forai, Carolina Ilica, Al. Th. Ionescu, Ion Toma Ionescu, Marin Ioniță, Conița Lena, Leonid Dragomir (în dialog cu) Dan Ciachir, Sorin Mazilescu, Alexandru Mărchidan, Sorin ... Citește mai mult Volumul recent lansat la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”, Biblioteci subiective. Scriitori argeșeni, al Magdei Grigore, reprezintă o apariție inedită în seria cărților apărute la
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Dumitru Afrimescu, Allora Albulescu, Ion Popa Argeșanu, Laura Bădescu, Cristian Bădiliță, Constantin Bălăceanu Stolnici, Claudiu Bârsilă, Mircea Bârsilă, Lucian Costache, Octavian Dărmănescu, Dumitru M. Ion, Marie-Hélène Fabra Brătianu, Roman Forai, Carolina Ilica, Al. Th. Ionescu, Ion Toma Ionescu, Marin Ioniță, Conița Lena, Leonid Dragomir (în dialog cu) Dan Ciachir, Sorin Mazilescu, Alexandru Mărchidan, Sorin ... XXIV. SĂRBĂTOARE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. e cel mai bun praznic să plângem împreună lasă-le toate la locul
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
istețime ieșită din comun. Boierul, de câte ori îl privea în ochi, simțea o arsură în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior necunoscut le săgeta inima. În cele din urmă familia de nevoiași, după atâtea boli și suferință, se stinse
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
unei excursii în Etranjeria. Unii chiar se-ntrebaseră unde vine țara, dar Nicole îi lăsase nedumiriți. Să moară proști! dacă nici atât nu știu: că étranger înseamnă-n franceză străin. Dar peste ceva timp, ne pomeniserăm la ușa casei cu o coniță pe care nu scria decât Disperare, nu Dragoste, interesându-se dacă Arthur vine la noi când lipsește de la ea? Rămasă interzisă, mama o lămurise că trecuse ceva timp de când nu-l mai văzuse, nici nu sunase, așa că, n-aveau ce
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
Irina" poate numai din pricina unei influențe literare! Irina a suportat, aprobând, toate descoperirile mele artistice. Mândria de a se ști zilnic mai bogată i-a întărit răbdarea. Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am văzut odată o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul. Conița s-a scuzat foarte normal. - Oricât de ridicol ți s-ar părea gestul meu, nu văd bine! Această imagine îmi sugerează acum felul cum mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa de importante ca moartea, viața, natura sau arta. Alăturînd-o unor lucruri așa de mari, de care ea habar n-avea, sunt eu vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu face-à main-ul - ca pe ceva din nefericire indispensabil pentru alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțele cu bețișorul de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!... Într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anume? Vultur-în-Zbor încercă să-și ascundă nerăbdarea. — Ei, știi tu! Cât să câștigi ceva bani! i-a strigat doamna Cramm. Mărunțișuri. Chestii d-astea. Vultur-în-Zbor s-a gândit preț de-o clipă. S-a apropiat de mașina imensă a femeii. — Coniță, spuse el, acolo de unde vin eu avem o vorbă. O potaie vie e mai bună decât un leu mort, dar moartea e de preferat sărăciei. — Vădcă o să ne înțelegem nemaipomenit de bine, a zis doamna Cramm. îmi plac oamenii deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răvășită. Hallipa le ajută. Aerul serei păru lui Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese din bucătărie, în vestibul. Știți, coniță... tocmai se dădeau portocale. De fapt, n-aveam nevoie. Dar am văzut coada lungă, cu sute de oameni necăjiți, hai să iau și eu. Așezase cele două pungi cu pui decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa sunt, influențabil. Buun. În spate, mormăială, se încinsese iarăși scandalul. Cum vă spun, coniță, fata îmi cântărise deja punga. Buun... Da’ m-am băgat să spun și eu ceva. Apucasem și eu să spun o vorbă. Toată lumea are dreptate. Asta spusesem, toată lumea are dreptate. Toată lumea are dreptate, fetele astea n-au nici o vină, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tacticos. — Familia Gafton. Locuiesc în gazdă la ei. Un fel de. Adică nu-i apartamentul lor, dar m-au primit. Aveau o cameră liberă și m-au acceptat, când a trebuit să mă mut la București. Nu v-am spus, coniță, până acum câțiva ani am fost profesor de liceu. Predam limbi străine, mai ales rusa. Știam ceva și de la maică-mea, a fost mai ușor pentru mine după război să studiez rusa. Dar după măgăria aia... mă rog, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios, mai stăruitor, mai dement, va găsi puterea... Doamnă dragă, duduiță, coniță scumpă, să vedeți ce mi s-a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm noi altădată, acum să mergem, dom’ locotinent, ne-au venit săniile... și scuzați deranju’, coniță... - se Înclină În direcția mamei. - Nici nu te băgasem În seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
direcția mamei. - Nici nu te băgasem În seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă, așa, Încușmat? - Scuzați, coniță, eram pe plecate... - șeful Își scoate, prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă, așa, Încușmat? - Scuzați, coniță, eram pe plecate... - șeful Își scoate, prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai trec eu... - De ce să mai treci? Pui laba pe-o bolșevică, o aduci Încoace, eu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
laba pe-o bolșevică, o aduci Încoace, eu Îi dau vata, dumneata o Împuști frumos, Îi iei vata, i-o dai soției... - Șșșșșș’... - acum tata joacă rolul cumintelui, al șâșâitorului. - Ce, nu-i așa? se răstește mama la tata. - Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unde se aude de o moșie de vânzare, țăranii se și reped s-o cumpere și s-o împartă? Iată, chiar la noi, că tot mă țineam să vă spun, cucoane Miroane, umblă vorba că oamenii vor să cumpere moșia coniței Nadina! Miron Iuga ridică deodată fruntea, zicând mirat: ― Cum s-o cumpere?... Ca s-o cumpere ar trebui să fie întîi de vânzare. ― Apoi așa vorbesc ei, c-ar fi de vânzare. ― Auziși, Grigoriță, râse bătrânul necăjit. ― Auzii, făcu tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]